VIZA², vizez, vb. I. Tranz. 1. A prinde imaginea unui punct de pe teren în centrul lentilei unui aparat de ochire. Rotim alidada mobilă, pînă putem viza. obiectul de pe cealaltă latură a unghiului. TRIGONOMETRIA 116. 2. Fig. A se referi, a face aluzie (directă) la cineva sau la ceva; a avea ca obiectiv, a ținti, a urmări în mod special pe cineva sau ceva. Avea impresia că este direct vizat. BART, E. 211.