viză³ sf [At: LTR² / Pl: ~ze / E: fr visée] 1 Direcție care corespunde prelungirii razei vizuale prin luneta unui aparat topografic spre un anumit punct din teren. 2 (Pex) Linie care unește punctul în care se află aparatul de observare cu punctul vizat. 3 (Fig) Obiectiv de îndeplinit.

viză² sf [At: ASACHI, S. L. II, 114 / Pl: ~ze / E: rs, ucr виз, mg viza] 1 Pește din familia acipenseridelor, atingând o lungime medie de 1,5-2 m, cu capul alungit, cu botul lat, scurt și rotunjit la vârf, cu corpul aproape cilindric, cu pielea netedă, de culoare cenușiu-cafenie pe spate și albă pe pântece, apreciat pentru carnea și icrele lui (Acipenser glaber). 2 (Iht) Morun (Huso huso).

viză¹ sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ze / E: fr visa] Mențiune, ștampilă (însoțită de semnătură) aplicată de o autoritate pe un act pentru a-i conferi valabilitate.

viză¹ s.f. Mențiune, însemnare specială, parafă etc. făcută de o autoritate pe un act, pentru a-i da valabilitate, pentru a-i confirma primirea etc. ♦ Spec. Mențiune aplicată pe pașaportul unei persoane în baza căreia i se permite să intre (sau să iasă) pe (sau de pe) teritoriul unei țări străine. Fiind cetățeană străină, aștepta, iritată, să obțină viza de plecare din țară (CĂL.). • pl. -e. /<fr. visa; cf. lat. vīsa „lucru văzut”.

VIZĂ¹, vize, s. f. Însemnare făcută de o autoritate pe un act pentru a-i da valabilitate, pentru a confirma primirea hîrtiei respective etc. E pusă viza pe pașapoarte? BENIUC, V. 96.

VIZĂ¹ s.f. Semn sau mențiune făcută pe un act pentru a indica faptul că a fost văzut, verificat sau rezolvat. [< fr. visa, cf. lat. visa – văzută].

VIZĂ¹ s. f. semn, mențiune pe un act pentru a indica faptul că a fost văzut, verificat sau rezolvat. (< fr. visa)

VIZĂ ~e f. Formulă specială sau ștampilă, însoțită de o semnătură, care se aplică de către o autoritate pe un document pentru a-l face valabil. [G.-D. vizei] /<fr. visa

viză f. formulă prin care se atestă că un act a fost verificat: a pune viză.

2) *víză f., pl. e (fr. visa, d. lat. visa, „văzută” saŭ „văzute”, part. d. vidére, a vedea). Cuvinte, semn orĭ iscălitură pin care se atestă că un act a fost văzut: a-țĭ pune viza pe un pașaport.

giză sf vz viză

viză s. f., g.-d. art. vizei; pl. vize

viză s. f., g.-d. art. vizei; pl. vize

viză (adm., zool., topogr.) s. f., g.-d. art. vizei; pl. vize

viză.

viză (-ze), s. f. – Parafă, însemnare pe un act. Fr. visa. – Der. viza, vb. (a aplica o viză; a tinde, a ținti), din fr. viser; vizor, s. n., din fr. viseur, cf. Graur, Viața rom., 1940, nr. 3, p. 110; vizibil, adj., din fr. visible; vizibilitate, s. f.; vizieră, s. f., din fr. visière; viziune, s. f., din fr. vision; vizionar, s. m., din fr. visionnaire.