viza² vb. I. tr. 1 A dirija, a îndrepta o armă, un instrument (de măsurat) cu dispozitiv optic (sau o parte a lor) spre un anumit obiectiv; ext. a ochi. 2 Fig. A avea ca scop, a avea ca obiectiv; a tinde, a ținti. Nu vizează, chiar cel mai izolat artist, să trezească ecouri de rază lungă? (PER.). 3 Fig. A avea în vedere (pe cineva sau pe ceva); a face aluzie, a se referi (la cineva sau la ceva). Subprefectul n-a vizat o persoană anume, s-a referit la inamici multipli (CĂL.). • prez.ind. -ez. /<fr. viser; cf. lat. vīsus „văzut”.