VIZA², vizez, vb. I. Tranz. 1. A dirija, a îndrepta o armă, un aparat de măsură etc. (sau o parte a lor) spre un anumit obiectiv. 2. Fig. A se referi, a face aluzie la ceva; a ținti, a avea ca obiectiv, a avea ca scop.- Din fr. viser.

viza² vb. I. tr. 1 A dirija, a îndrepta o armă, un instrument (de măsurat) cu dispozitiv optic (sau o parte a lor) spre un anumit obiectiv; ext. a ochi. 2 Fig. A avea ca scop, a avea ca obiectiv; a tinde, a ținti. Nu vizează, chiar cel mai izolat artist, să trezească ecouri de rază lungă? (PER.). 3 Fig. A avea în vedere (pe cineva sau pe ceva); a face aluzie, a se referi (la cineva sau la ceva). Subprefectul n-a vizat o persoană anume, s-a referit la inamici multipli (CĂL.). • prez.ind. -ez. /<fr. viser; cf. lat. vīsus „văzut”.

VIZA², vizez, vb. I. Tranz. 1. A dirija, a îndrepta o armă, un aparat de măsură etc. (sau o parte a lor) spre un anumit obiectiv. 2. Fig., A se referi, a face aluzie la ceva; a ținti, a avea ca obiectiv, a avea ca scop. – Din fr. viser.

VIZA², vizez, vb. I. Tranz. 1. A prinde imaginea unui punct de pe teren în centrul lentilei unui aparat de ochire. Rotim alidada mobilă, pînă putem viza. obiectul de pe cealaltă latură a unghiului. TRIGONOMETRIA 116. 2. Fig. A se referi, a face aluzie (directă) la cineva sau la ceva; a avea ca obiectiv, a ținti, a urmări în mod special pe cineva sau ceva. Avea impresia că este direct vizat. BART, E. 211.

VIZA² vb. I. tr. 1. A prinde în cîmpul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 2. (Fig.) A avea în vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmări, a avea ca scop. [< fr. viser, cf. lat. visus – văzut].

VIZA vb. tr. 1. a pune o viză (pe un pașaport, pe un permis etc.). 2. a prinde în câmpul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 3. (fig.) a avea în vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmări. (< fr. viser)

A VIZA² ~ez tranz. 1) (obiecte) A prinde în vizor; a ochi; a ținti. 2) fig. A avea în vedere (printr-o aluzie); a ține în centrul de interese; a ținti. /<fr. viser

2) vizéz v. tr. (fr. viser, din aceĭașĭ origine cu rom. a visa). Barb. Ochesc.

viza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vizez, 3 vizează; conj. prez. 1 sg. să vizez, 3 să vizeze

viza (a ~) vb., ind. prez. 3 vizează

viza (a aplica o viză, a dirija, a ținti) vb., ind. prez. 1 sg. vizez, 3 sg. și pl. vizează

vizez, -zează 3.

VIZA vb. 1. v. ținti. 2. v. referi. 3. v. aspira.

VIZA vb. 1. a ochi, a ținti, (rar) a aținti, (pop.) a chiti, (reg.) a țeli, a țelui, (înv.) a chiorî, a însemna. (A ~ un obiectiv, înainte de a trage.) 2. a se raporta, a se referi. (Cele arătate ~ următoarea problemă...) 3. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a rîvni, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să...)