3 intrări

46 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIOLENTÁ, violentez, vb. I. Tranz. A comite un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violenter.

violenta vt [At: SION, P. 423 / P: vi-o~ / Pzi: ~tez / E: fr violenter] (Liv) 1 A acționa cu violență asupra cuiva. 2 A comite un act de violență. 3 A determina pe cineva prin forță să acționeze într-un anumit fel Si: a constrânge, a forța (1). 4 (Spc; rar) A viola (6). 5 (Fig) A interveni intenționat în realitatea sau în aspectul unui lucru, al unui fapt, al unui fenomen etc. Si: a silui.

VIOLENTÁ, violentez, vb. I. Tranz. (Livr.) A comite un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violenter.

VIOLENTÁ, violentez, vb. I. Tranz. A comite un act de violență; a constrînge, a sili, a forța.

VIOLENTÁ vb. I. tr. A săvârși un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [Pron. vi-o-. / < fr. violenter].

VIOLENTÁ vb. tr. a săvârși un act de violență; a constrânge, a sili. (< fr. violenter)

A VIOLENTÁ ~éz tranz. A supune la ceva în mod violent; a trata cu violență; a forța. /<fr. violenter

violentà v. a constrânge, a silui.

VIOLÉNT, -Ă, violenți, -te, adj. 1. Care se produce sau acționează cu putere, cu intensitate, cu violență; intens, puternic, tare. ♦ (Despre culori, lumină etc.) Izbitor, țipător; tare, viu, puternic. 2. (Despre ființe) Care are o fire nestăpânită, care se înfurie ușor, impulsiv, brutal, irascibil. ♦ (Despre manifestări ale ființelor) Care arată violență, impulsivitate, nestăpânire, agresiune. 3. Care se face cu forța; brutal, silnic. ◊ Moarte violentă = moarte provocată de un factor extern (traumatic, fizic, chimic, mecanic sau psihic). [Pr.: vi-o-] – Din fr. violent, lat. violentus, it. violento.

VIOLÉNȚĂ, violențe, s. f. 1. Însușirea, caracterul a ceea ce este violent (1); putere mare, intensitate, tărie. 2. Lipsă de stăpânire în vorbe sau în fapte; impulsivitate, brutalitate, vehemență. 3. Faptul de a întrebuința forța brutală; constrângere, violentare; siluire; încălcare a ordinii legale. ♦ Faptă violentă, impulsivă. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violence, lat. violentia, it. violenza.

violent, [At: HELIADE, O. II, 77 / P: vi-o~ / V: (înv) ~lint, ~linte a / Pl: ~nți, ~e / E: fr violent, lat violentus, -a, -um] 1 a (D. oameni) Care are un comportament impulsiv, brutal și agresiv. 2 a (D. oameni) Care are accese de furie Si: coleric (2). 3 a (D. manifestări ale oamenilor) Care trădează violență (1). 4 a (D. manifestări ale oamenilor) Care este determinat de violență (2). 5 a (D. cuvinte, expresii) Insultător. 6 a (D. diverse modalități de comunicare) Care este lipsit de moderație în planul conținutului și al expresiei Si: virulent (6). 7 a (D. diverse modalități de comunicare) Care se face în termeni duri, jignitori Si: virulent (7). 8 a (D. acțiunea, conținutul unor opere literare, cinematografice) Care prezintă fapte de o mare brutalitate. 9 a (Pex; d. opere literare, cinematografice) Care șochează prin violența faptelor și a limbajului personajelor. 10 a (D. satire, pamflete) Care se remarcă prin duritatea neobișnuită a limbajului artistic Si: virulent (8). 11 a (D. satire, pamflete) Care șochează prin caracterul radical al mesajului critic Si: virulent (9). 12 a Care recurge la forță, la constrângere brutală pentru a-și atinge scopurile. 13 a Care se face prin folosirea forței brutale. 14 a Care este bazat pe agresivitate și pe cruzime. 15 a (Pex) Care presupune consecințe grave, distructive asupra cuiva. 16 a (Îs) Moarte (sau, îvr, ucidere) Moarte produsă de un accident, de un act de violență sau de o altă cauză nenaturală Si: (înv) moarte silnică. 17 a (D. anumite perioade din istoria unei comunități, din existența unui popor sau a unui individ) Care se caracterizează prin evenimente, fenomene sociale etc. violente (14). 18 a (D. unele sporturi) Care necesită un mare angajament fizic (putând pune în pericol viața sportivului). 19-20 a, av (Care este) extrem de intens. 21 a (D. stări sufletești, sentimente, senzații) Care se instalează brusc, cu o maximă intensitate, și nu poate fi controlat. 22 a (D. stări sufletești, sentimente, senzații) Excesiv (1). 23 a (D. sunete, zgomote) Asurzitor (5). 24 a Care produce o impresie foarte puternică asupra simțurilor Si: frapant, izbitor, șocant. 25 a (D. culori) Strident. 26 a (D. lumină sau surse de lumină) Care este foarte puternic (deranjând vederea). 27 a (D. mirosuri, parfumuri etc.) Care este foarte pătrunzător. 28 a (D. mirosuri, parfumuri etc.) Care displace prin concentrația mare.

violență sf [At: OBRADOVICI, D. 4/13 / P: vi-o~ / V: (înv) ~ție, ~lin~ / Pl: ~țe / E: lat violentia, fr violence] 1 Lipsă de stăpânire a propriilor reacții, sentimente care se reflectă în vorbe sau în fapte Si: impulsivitate. 2 Izbucnire necontrolată, însoțită de obicei de manifestări de asprime, brutalitate (față de cineva). 3 Predispoziție de a-și manifesta sentimentele într-o manieră brutală, virulentă. 4 Expresie a violenței (3). 5 (Ccr) Manifestare brutală, de om violent (1). 6 (Îlav) Cu ~ Extrem de furios. 7 (Îal) În mod grosolan. 8 Lipsă de moderație. 9 Sarcasm. 10 Atitudine sarcastică. 11 (Lpl; șîs ~țe verbale, ~țe de limbaj) Invective. 12 Forță sau constrângere brutală la care o persoană (sau un grup de oameni) recurge pentru a-și atinge scopurile Si: presiune, (îvp) silă, silnicie, (înv) nevoie, potrivnicie, silință, strânsoare, violație (1), (reg) sălăbăgie, sălăbărie. 13 Încălcare a ordinii legale. 14 Faptă caracterizată prin brutalitate și prin nerespectarea drepturilor sau a voinței cuiva. 15 (Fig; îs) Teoria ~ței Teorie sociologică ce absolutizează rolul folosirii violenței (12) de către unii oameni împotriva altora, pe o anumită treaptă a dezvoltării sociale, în explicarea genezei inegalității sociale, a claselor și a statului. 16 (Liv; îe) A face ~ unei fete A viola (6). 17 Forță dezlănțuită cu care se manifestă un fenomen natural, un proces fizic etc. 18 Intensitate deosebit de mare a unui sentiment, a unei senzații.

violință sf vz violență

VIOLÉNT, -Ă, violenți, -te, adj. 1. Care se produce sau acționează cu putere, cu intensitate, cu violență; intens, puternic, tare. ♦ (Despre culori, lumină etc.) Izbitor, țipător; tare, viu, puternic. 2. (Despre ființe) Care are accese de furie, care se lasă condus de mânie, care se înfurie ușor, care are manifestări nestăpânite; coleric, furtunos, impulsiv, nestăpânit. ♦ (Despre manifestări ale ființelor) Care arată violență, impulsivitate, nestăpânire, agresiune. 3. Care se face cu forța; brutal, silnic. ◊ Moarte violentă = moarte produsă de un accident, de un act de violență sau de altă cauză nefirească. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violent, lat. violentus, it. violento.

VIOLÉNȚĂ, violențe, s. f. 1. Însușirea, caracterul a ceea ce este violent (1); putere mare, intensitate, tărie. 2. Lipsă de stăpânire în vorbe sau în fapte; vehemență, furie. 3. Faptul de a întrebuința forța brutală; constrângere, violentare; siluire; încălcare a ordinii legale. ♦ Faptă violentă, impulsivă. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. violence, lat. violentia, it. violenza.

VIOLÉNT, -Ă, violenți, -te, adj. 1. Care se produce sau acționează cu putere, cu violență, cu intensitate mare; puternic, intens. În cuvintele cu care-i recomandă pe iubita sa, se arată lot vîrtejul de simțiminte violente ce-i rup inima. GHEREA, ST. CR. III 282. Ieri a fost cald; astăzi, ploaie și pîclă, după o furtună violentă. CARAGIALE, O. VII 12. Un vînt rece și violent începu să bată de la coasta Europei. BOLINTINEANU, O. 270. (Adverbial) Un cîine începu să latre violent. CĂLINESCU, E. O. I 124. ♦ (Despre culori, lumină, surse de lumină) Intens, viu, puternic, tare, țipător. Îmi aduc aminte de-o întîmplare care a rămas pentru totdeauna zugrăvită în culori violente dinaintea ochilor mei. SADOVEANU, O. VIII 128. Trecea la colțuri cu lămpile violente de cinematograf. C. PETRESCU, Î. II 158. Culori violente scot în iveală siluete mișcătoare de femei. ANGHEL, PR. 173. ◊ (Adverbial) Nu vor obține, cu tablourile lor, nici cel puțin întîietatea asupra unei gravuri violent colorate. MACEDONSKI, O. IV 106. 2. (Despre oameni și despre caracterul lor) Care are accese de furie, care se lasă condus de mînie, care se aprinde ușor, se înfurie repede, are manifestări nestăpînite; coleric, impulsiv, furtunos, năvalnic. Ei, uite, vezi? ăsta e cusurul tău – ești violent. CARAGIALE, O. III 128. ◊ (Adverbial) Mișu, subțirel și slăbuț, în picioare, gesticula violent, ca și cum s-ar fi luptat cu întunericul. REBREANU, R. I 65. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care trădează violență, impulsivitate, nestăpînire, agresiune. Clopotul suna stins printre glasuri violente. DUMITRIU, N. 41. 3. Care se face cu forța; brutal, silnic. Era un copac putred, trunchiul era prea slab, ca să mai țină coama. Ce mai trebuiau lovituri violente? CARAGIALE, O. III 153. ◊ Moarte violentă = moarte produsă de o rană, de un accident, de un act de violență sau de altă cauză nefirească. Își amintea în cîte chipuri văzuse oameni murind: bătrîni stingindu-se de moarte bună pe patul de-acasă; oameni morți în spitale; unii loviți de moarte violentă. BART, S. M. 77.

VIOLÉNȚĂ, violențe, s. f. 1. Însușirea a ceea ce este violent; putere mare, intensitate, tărie. L-am apucat de braț cu violență. SADOVEANU, N. F. 140. Inima lui se contrase cu violență. EMINESCU, N. 71. 2. Nestăpînire în vorbe sau în fapte; vehemență. Era un articol de o deosebită violență, tinzînd să dărîme dintr-o dată și răsunător un succes nu numai brusc, ci și brutal. SADOVEANU, E. 179. Era vestit... pentru violența și strășnicia sa. GHICA, la CADE. 3. Faptul de a întrebuința forța brutală; constrîngere, siluire, violentare. Contradicțiile dintre clasele sociale antagoniste se rezolvă prin explozie, prin revoluția social-politică, lichidarea vechiului fiind cu neputință fără întrebuințarea violentei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 360, 3/1. – Variantă: (învechit) violínță (HASDEU, I. V. 246, IONESCU, M. 63) s. f.

VIOLÍNȚĂ s. f. v. violență.

VIOLÉNT, -Ă adj. 1. Iute (din fire); impulsiv, nestăpânit. 2. Intens, puternic; tare. 3. Brutal, forțat. 4. (Despre culori, lumini etc.) Țipător, viu. [Pron. vi-o-. / cf. fr. violent, lat. violentus].

VIOLÉNȚĂ s.f. 1. Însușirea a ceea ce este violent; tărie, intensitate; vehemență; acuitate. 2. Nestăpânire de sine. 3. Brutalitate; siluire fizică. 4. (Jur.) Orice constrângere a liberei voințe; încălcare a ordinii legale. [Pron. vi-o-, pl. -țe. / cf. fr. violence, it. violenza, lat. violentia].

arată toate definițiile

Intrare: violenta
  • silabație: vi-o-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • violenta
  • violentare
  • violentat
  • violentatu‑
  • violentând
  • violentându‑
singular plural
  • violentea
  • violentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • violentez
(să)
  • violentez
  • violentam
  • violentai
  • violentasem
a II-a (tu)
  • violentezi
(să)
  • violentezi
  • violentai
  • violentași
  • violentaseși
a III-a (el, ea)
  • violentea
(să)
  • violenteze
  • violenta
  • violentă
  • violentase
plural I (noi)
  • violentăm
(să)
  • violentăm
  • violentam
  • violentarăm
  • violentaserăm
  • violentasem
a II-a (voi)
  • violentați
(să)
  • violentați
  • violentați
  • violentarăți
  • violentaserăți
  • violentaseți
a III-a (ei, ele)
  • violentea
(să)
  • violenteze
  • violentau
  • violenta
  • violentaseră
Intrare: violent
violent adjectiv
  • silabație: vi-o-lent
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • violent
  • violentul
  • violentu‑
  • violentă
  • violenta
plural
  • violenți
  • violenții
  • violente
  • violentele
genitiv-dativ singular
  • violent
  • violentului
  • violente
  • violentei
plural
  • violenți
  • violenților
  • violente
  • violentelor
vocativ singular
plural
Intrare: violență
violență substantiv feminin
  • silabație: vi-o-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • violență
  • violența
plural
  • violențe
  • violențele
genitiv-dativ singular
  • violențe
  • violenței
plural
  • violențe
  • violențelor
vocativ singular
plural
violință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • violință
  • violința
plural
  • violințe
  • violințele
genitiv-dativ singular
  • violințe
  • violinței
plural
  • violințe
  • violințelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

violenta

etimologie:

violent

  • 1. Care se produce sau acționează cu putere, cu intensitate, cu violență.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: intens puternic tare (adj.) 4 exemple
    exemple
    • În cuvintele cu care-i recomandă pe iubita sa, se arată tot vîrtejul de simțiminte violente ce-i rup inima. GHEREA, ST. CR. III 282.
      surse: DLRLC
    • Ieri a fost cald; astăzi, ploaie și pîclă, după o furtună violentă. CARAGIALE, O. VII 12.
      surse: DLRLC
    • Un vînt rece și violent începu să bată de la coasta Europei. BOLINTINEANU, O. 270.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Un cîine începu să latre violent. CĂLINESCU, E. O. I 124.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Despre culori, lumină etc.:
      exemple
      • Îmi aduc aminte de-o întîmplare care a rămas pentru totdeauna zugrăvită în culori violente dinaintea ochilor mei. SADOVEANU, O. VIII 128.
        surse: DLRLC
      • Trecea la colțuri cu lămpile violente de cinematograf. C. PETRESCU, Î. II 158.
        surse: DLRLC
      • Culori violente scot în iveală siluete mișcătoare de femei. ANGHEL, PR. 173.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Nu vor obține, cu tablourile lor, nici cel puțin întîietatea asupra unei gravuri violent colorate. MACEDONSKI, O. IV 106.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre ființe) Care are o fire nestăpânită, care se înfurie ușor.
    exemple
    • Nu vor obține, cu tablourile lor, nici cel puțin întîietatea asupra unei gravuri violent colorate. MACEDONSKI, O. IV 106.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Despre manifestări ale ființelor) Care arată violență, impulsivitate, nestăpânire, agresiune.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: crâncen un exemplu
      exemple
      • Clopotul suna stins printre glasuri violente. DUMITRIU, N. 41.
        surse: DLRLC
  • 3. Care se face cu forța.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: brutal forțat silnic un exemplu
    exemple
    • Era un copac putred, trunchiul era prea slab, ca să mai țină coama. Ce mai trebuiau lovituri violente? CARAGIALE, O. III 153.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Moarte violentă = moarte provocată de un factor extern (traumatic, fizic, chimic, mecanic sau psihic).
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Își amintea în cîte chipuri văzuse oameni murind: bătrîni stingîndu-se de moarte bună pe patul de-acasă; oameni morți în spitale; unii loviți de moarte violentă. BART, S. M. 77.
        surse: DLRLC

etimologie:

violență violință

  • 1. Însușirea, caracterul a ceea ce este violent (1.); putere mare.
    exemple
    • L-am apucat de braț cu violență. SADOVEANU, N. F. 140.
      surse: DLRLC
    • Inima lui se contrase cu violență. EMINESCU, N. 71.
      surse: DLRLC
  • 2. Lipsă de stăpânire în vorbe sau în fapte.
    exemple
    • Era un articol de o deosebită violență, tinzînd să dărîme dintr-o dată și răsunător un succes nu numai brusc, ci și brutal. SADOVEANU, E. 179.
      surse: DLRLC
    • Era vestit... pentru violența și strășnicia sa. GHICA, la CADE.
      surse: DLRLC
  • 3. Faptul de a întrebuința forța brutală; încălcare a ordinii legale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: brutalitate constrângere siluire violentare un exemplu
    exemple
    • Contradicțiile dintre clasele sociale antagoniste se rezolvă prin explozie, prin revoluția social-politică, lichidarea vechiului fiind cu neputință fără întrebuințarea violentei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 360, 3/1.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Teoria violenței = teorie sociologică potrivit căreia inegalitatea socială își are geneza în folosirea, pe o anumită treaptă a dezvoltării, a violenței de către unii oameni împotriva altora.
      surse: MDN '00
    • 3.2. Faptă violentă, impulsivă.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: