7 definiții pentru coleric (s.m.)
Explicative DEX
COLERIC, -Ă, colerici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care se înfurie ușor, care are izbucniri de mânie. – Din fr. colérique.
COLERIC, -Ă, colerici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care se înfurie ușor, care are izbucniri de mânie. – Din fr. colérique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
coleric, ~ă smf, a [At: DN2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr colérique] 1-2 (Persoană) care se înfurie ușor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLERIC, -Ă adj., s. m. f. (om, temperament) irascibil, nervos, cu izbucniri de mânie. (< fr. colérique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
coleric (impulsiv) adj. m., s. m., pl. colerici; adj. f., s. f. colerică, pl. colerice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
coleric adj. m., s. m., pl. colerici; adj. f., s. f. colerică, pl. colerice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coleric adj. m., s. m., pl. colerici; f. sg. colerică, pl. colerice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
coleric
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
| substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
coleric, colericisubstantiv masculin colerică, colericesubstantiv feminin coleric, colericăadjectiv
- 1. (Persoană) care se înfurie ușor, care are izbucniri de mânie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Temperament coleric. DLRLC
-
etimologie:
- colérique DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.