6 definiții pentru coleric (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coléric, ~ă smf, a [At: DN2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr colérique] 1-2 (Persoană) care se înfurie ușor.

COLÉRIC, -Ă, colerici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care se înfurie ușor, care are izbucniri de mânie. – Din fr. colérique.

COLÉRIC, -Ă, colerici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care se înfurie ușor, care are izbucniri de mânie. – Din fr. colérique.

COLÉRIC, -Ă adj., s. m. f. (om, temperament) irascibil, nervos, cu izbucniri de mânie. (< fr. colérique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coléric adj. m., s. m., pl. colérici; adj. f., s. f. colérică, pl. colérice

coléric adj. m., s. m., pl. colérici; f. sg. colérică, pl. colérice

Intrare: coleric (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coleric
  • colericul
  • colericu‑
plural
  • colerici
  • colericii
genitiv-dativ singular
  • coleric
  • colericului
plural
  • colerici
  • colericilor
vocativ singular
  • colericule
  • colerice
plural
  • colericilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coleric, -ă coleric (2) colerică

etimologie: