11 definiții pentru furtunos

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FURTUNÓS, -OÁSĂ, furtunoși, -oase, adj. 1. Bântuit de furtună; fig. agitat, zbuciumat. 2. Fig. (Despre ființe și acțiunile lor) Năvalnic, impetuos, violent. – Furtună + suf. -os.

FURTUNÓS, -OÁSĂ, furtunoși, -oase, adj. 1. Bântuit de furtună; fig. agitat, zbuciumat. 2. Fig. (Despre ființe și acțiunile lor) Năvalnic, impetuos, violent. – Furtună + suf. -os.

furtunos, ~oa [At: ODOBESCU, S. III, 53 / Pl: ~oși, ~oase / E: furtună + -os] 1 a Bântuit de furtuni Si: (rar) furtunatic (1). 2 a (Fig) Agitat2. 3 a (Fig; d. ființe și acțiunile lor) Impetuos. 4 a (Fig; d. ființe și acțiunile lor) Violent. 5 av Ca o furtună Si: (rar) furtunatic (5).

FURTUNÓS, -OÁSĂ, furtunoși, -oase, adj. 1. Bîntuit de furtună. Mare furtunoasă.Venerata fecioară... care, prin codri umbroși și pe piscuri furtunoase, străpunge cerbii. ODOBESCU, S. III 53. ◊ Fig. Ochii ei cei mari, albaștri, de blîndețe dulci și moi, Ce adînc pătrund în ochii lui cei negri furtunoși! EMINESCU, O. I 52. 2. Fig. Agitat, zbuciumat. Toți simțeau că va fi o ședință furtunoasă. BART, E. 284. În sfîrșit, după multe dezbateri furtunoase urmate în «Divanul Ad-hoc», s-a încuviințat «Unirea». CREANGĂ, A. 157. Chiar în acele vremi furtunoase și nenorocite, romanii Daciei nu uitară că au o misie în omenire. BĂLCESCU, O. II 12. 3. Fig. (Despre ființe și acțiunile lor) Năvalnic, impetuos; violent, îndrăzneț. Pîn-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid. EMINESCU, O. I 144. Furtunosul zbor al graurilor. ODOBESCU, S. III 30. ◊ (Adverbial) Iese furtunos prin dreapta. SEBASTIAN, T. 287. Aplauzele au izbucnit furtunos. SAHIA, N. 69. Sîngele aleargă furtunos în arterele noastre și inima, acest minutar al vieții, bate iute și violent pînă la punctul de a ne zdrobi piepturile. HOGAȘ, DR. II 171.

FURTUNÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care se caracterizează prin prezența furtunii; cu furtună. Mare ~oasă. 2) și adverbial fig. Care se manifestă ca o furtună; ca o furtună. Fire ~oasă. /furtună + suf. ~os

furtunos a. 1. de furtună; 2. violent, vehement: ochii lui cei negri furtunoși EM.

furtunós, -oásă adj. (d. furtună). Bîntuit de furtunĭ: marea Neagră e furtunoasă. Fig. Agitat, zbicĭumat: o ședință furtunoasă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

furtunos adj. m., pl. furtunoși; f. furtunoa, pl. furtunoase

furtunos adj. m., pl. furtunoși; f. furtunoasă, pl. furtunoase

furtunós adj. m., pl. furtunóși; f. sg. furtunoásă, pl. furtunoáse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FURTUNÓS adj., adv. 1. adj. viforos, vijelios, (rar) viforatic, (pop.) viforât, (reg.) vifornic, vântos, vânturos, (înv.) furtunatic, tempestuos. (Timp ~.) 2. adj. v. dezlănțuit. 3. adj. v. impetuos. 4. adv. v. valvârtej.

FURTUNOS adj., adv. 1. adj. viforos, vijelios, (rar) viforatic, (pop.) viforît, (reg.) vifornic, vîntos, vînturos, (înv.) furtunatic, tempestuos. (Timp ~.) 2. adj. debordant, dezlănțuit, impetuos, năvalnic, nestăpînit, nestăvilit, tumultuos. (Dansează, acționează etc. într-un ritm ~.) 3. adj. aprig, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Temperament ~.) 4. adv. valvîrtej, vijelios. (Oștile veneau ~.)

Intrare: furtunos
furtunos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furtunos
  • furtunosul
  • furtunosu‑
  • furtunoa
  • furtunoasa
plural
  • furtunoși
  • furtunoșii
  • furtunoase
  • furtunoasele
genitiv-dativ singular
  • furtunos
  • furtunosului
  • furtunoase
  • furtunoasei
plural
  • furtunoși
  • furtunoșilor
  • furtunoase
  • furtunoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

furtunos, furtunoaadjectiv

  • 1. Bântuit de furtună. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mare furtunoasă. DLRLC
    • format_quote Venerata fecioară... care, prin codri umbroși și pe piscuri furtunoase, străpunge cerbii. ODOBESCU, S. III 53. DLRLC
    • format_quote figurat Ochii ei cei mari, albaștri, de blîndețe dulci și moi, Ce adînc pătrund în ochii lui cei negri furtunoși! EMINESCU, O. I 52. DLRLC
    • 1.1. figurat Agitat, zbuciumat. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Toți simțeau că va fi o ședință furtunoasă. BART, E. 284. DLRLC
      • format_quote În sfîrșit, după multe dezbateri furtunoase urmate în «Divanul Ad-hoc», s-a încuviințat «Unirea». CREANGĂ, A. 157. DLRLC
      • format_quote Chiar în acele vremi furtunoase și nenorocite, romanii Daciei nu uitară că au o misie în omenire. BĂLCESCU, O. II 12. DLRLC
  • 2. figurat Despre ființe și acțiunile lor: impetuos, năvalnic, violent, îndrăzneț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pîn-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid. EMINESCU, O. I 144. DLRLC
    • format_quote Furtunosul zbor al graurilor. ODOBESCU, S. III 30. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Iese furtunos prin dreapta. SEBASTIAN, T. 287. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Aplauzele au izbucnit furtunos. SAHIA, N. 69. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Sîngele aleargă furtunos în arterele noastre și inima, acest minutar al vieții, bate iute și violent pînă la punctul de a ne zdrobi piepturile. HOGAȘ, DR. II 171. DLRLC
etimologie:
  • Furtună + sufix -os. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.