2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VINDECÁRE, vindecări, s. f. Acțiunea de a (se) vindeca și rezultatul ei; însănătoșire. ◊ Loc. adj. Fără vindecare = incurabil. – V. vindeca.

VINDECÁRE, vindecări, s. f. Acțiunea de a (se) vindeca și rezultatul ei; însănătoșire. ◊ Loc. adj. Fără vindecare = incurabil. – V. vindeca.

vindecare sf [At: PSALT. 71 / V: (înv) ven~ / Pl: ~cări / E: vindeca1] 1 Refacere a sănătății unei ființe suferinde, a unui organ bolnav etc. (prin îngrijire, prin tratament medical etc.) Si: însănătoșire, (pop) lecuire, tămăduire, tămăduială, (îrg) vindec (1), (înv) vindecăciune, vindecătură (1), vrăciune (1), (îvr) vindecat1 (1), vindecământ, vrăciuință. 2 (Îvp; pex; ccr) Remediu (terapeutic). 3 (Pex) Încetare a unei boli, a unei suferințe fizice. 4 (Îla) Fără ~ Incurabil. 5 Cicatrizare a unei răni, a unei tăieturi etc. 6 Eliberare a cuiva de o suferință morală, de o stare afectivă, de un necaz. 7 (Ccr) Mijloc care permite combaterea unei suferințe morale. 8 (Pex) Încetare a unei suferințe morale, a unei stări afective neplăcute etc. 9 (Pex) Scădere în intensitate a unei suferințe morale, a unei stări afective neplăcute etc. Si: alinare1 (4), calmare (1), liniștire, potolire. 10 (Bis) Mântuire. 11 (Îvr) Acoperire a unei daune (bănești).

VINDECÁRE, vindecări, s. f. Faptul de a (se) vindeca; tămăduire, lecuire, însănătoșire. Vindecarea unei plăgi depinde de coordonarea unei serii de mecanisme diverse biologice, fizice și chimice. MARINESCU, P. A. 81. ◊ Fig. Inimioara rău mă doare Și tu nu-mi dai vindecare. ALECSANDRI, P. P. 303. ◊ Loc. adj. Fără vindecare = fără leac, fără posibilitate de a se vindeca; incurabil. Acum li s-a întimplat poate ceva rău și poate ceva fără vindecare. C. PETRESCU, R. DR. 313.

VINDECÁ, vindec, vb. I. 1. Refl. și tranz. A scăpa sau a face pe cineva să scape de o boală, a (se) face sănătos; a (se) însănătoși, a (se) tămădui, a (se) lecui. ♦ Refl. Spec. (Despre răni, tăieturi etc.) A se închide, a se cicatriza. 2. Tranz. Fig. A face să dispară, să înceteze o suferință morală, o supărare, un dor etc. – Lat. vindicare.

vindec sn [At: CORESI, EV. 82 / Pl: ~uri / E: pvb vindeca1] 1 (Îrg) Vindecare (1). 2 (Îrg; pex; ccr) Remediu (terapeutic). 3 (Îrg; îla) Fără (de) ~ Incurabil. 4 (Reg; îe) A nu-și vedea ~ul A înceta să mai spere în vindecarea unei boli îndelungate. 5 (Reg; îae) A nu se mai vindeca1 (1). 6 (Reg; îae) A nu se mai restabili moralmente.

vindeca1 [At: PSALT. HUR. 4r/12 / V: (îrg) ~ica, (înv) ven~, (îvr) vendica / Pzi: (și, înv, 6) vindec / E: ml vindicare „a răzbuna”] 1-2 vtr A scăpa sau a face (pe cineva) să scape de o boală, de o suferință fizică Si: a (se) însănătoși, a (se) trata, (pop) a (se) lecui, a (se) tămădui, (îvp) a (se) mântui, (înv) a remedia, (reg) a se războli2, a (se) răzbuna, a (se) vrăciui (3-4). 3 vr (Mol; îe) A se ~ cu zamă de clopot A fi muribund. 4 vtf (C. i. boli, suferințe) A face să dispară (în urma unui tratament medical). 5 vr (D. răni, tăieturi etc.) A se cicatriza (1). 6 vr (Mun) A muri. 7 vt(a) A face (pe cineva) să scape de o suferință morală, de o stare afectivă neplăcută, de un necaz. 8 vt (Pex; c. i. suferințe morale) A face să dispară. 9 vt (Pex; c. i. suferințe morale) A face să scadă în intensitate Si: a alina1 (6), a calma (1), a liniști, a potoli. 10-11 vtr (Bis) A (se) mântui. 12-13 vtr A (se) dezobișnui de o deprindere rea Si: a (se) dezbăra (1), a (se) dezvăța (1-2). 14-15 vtr (Înv; fig) A dispărea sau a face să dispară. 16-17 vtr (Înv; c. i. elemente ale naturii, forme de relief, construcții etc.) A (se) reface (după o calamitate). 18 vt (C. i. fapte, situații deficitare, lacunare) A compensa (1). 19 vt (Îvr) A ocroti. 20 vr (Într-o poezie populară) A se prinde, devenind una cu…

VINDECÁ, víndec, vb. I. 1. Refl. și tranz. A scăpa sau a face pe cineva să scape de o boală, a (se) face sănătos; a (se) însănătoși, a (se) tămădui, a (se) lecui. ♦ Refl. Spec. (Despre răni, tăieturi etc.) A se închide, a se cicatriza. 2. Tranz. Fig. A face să dispară, să înceteze o suferință morală, o supărare, un dor etc. – Lat. vindicare.

VINDECÁ, vindec, vb. I. 1. Refl. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) A scăpa de o boală, a se face sănătos; a se însănătoși. S-or vindeca plămînii minerilor de-aici. VINTILĂ, O. 25. Piciorul... i-l puse la loc și îndată se vindecă. ISPIRESCU, L. 5. Mulți din bolnavii ruși s-au vindecat aice. NEGRUZZI, S. I 192. ◊ Tranz. Irinuca nu ne putea vindeca. CREANGĂ, A. 27. ♦ (Despre răni, tăieturi etc.) A se închide, a se cicatriza. [Ursul] supse rana... apoi începu a linge, și linse, și linse, pînă ce se închise și se vindecă. ISPIRESCU, L. 345. 2. Tranz. Fig. (Cu privire la stări psihice sau afective) A alina sau a face să dispară, să înceteze. În toate lunile își găsea de lucru pe-acasă, spre a-și putea vindeca oboseala beției de duminică. REBREANU, I. 59. Nădejdea-mi e la vremea care vindecă toate. NEGRUZZI, S. I 48. ◊ (Complementul indică persoana vindecată) Frunză verde alior, Cîntă cucul în pridvor, Să mă vindece de dor. BELDICEANU, P. 95. Să vă spun eu, oameni buni, dumnealor o vrut să vă vindece de spaima Rusaliilor. ALECSANDRI, T. I 269. ♦ Refl. A-și reveni dintr-o stare sufletească chinuitoare, copleșitoare. D-atunci bolnavul meu de dragoste s-a vindecat așa de bine, că nici n-a mai dat pe la noi. VLAHUȚĂ, O. A. II 61. 3. Tranz. (Învechit și popular) A astupa, a închide o crăpătură, o deschizătură, o gaură; a face una cu pămîntul. La temnița cea de piatră, [care] în pămînt e vindecată. PĂSCULESCU, L. P. 202.

A SE VINDECÁ mă víndec intranz. 1) A reveni la starea normală (după o boală); a deveni sănătos; a se însănătoși; a se îndrepta; a se lecui. 2) (despre răni, leziuni) A dispărea în urma unui tratament; a se lecui. /<lat. vindicare

A VINDECÁ víndec tranz. A face să se vindece. /<lat. vindicare

VINDECA vb. (Mold.) 1. A (se) închide, a (se) astupa. Crepă piatra de o ascunsă vindecîndu-să preste dînsă. DVS, 22r. Ei ieșiră, iară Svinția sa au vindecat la loc închisoarea și pecețile. DOSOFTEI, VS. Pămîntul s-au desfăcut ... și l-au sorbit de viu . . . și s-au vindecat pămîntul preste dînsul. DOSOFTEI, VS. ♦ (Despre sprîncene) A se coborî. A: Iară daca veni vreamea de îmbătrîni Isaac, foarte i să vindecasă sprînceanele preste ochi și nu mai vedea. CRON. 1689, 34r. // C: cf. CRON. ante 1730, 35r. 2. A seca. A: Căzură dealurile . . . preste șearpe de vindecară tăul și-l asămănară de să feace șes. DOSOFTEI, VS. // B: Zice D[o]mnul: „Vindec apele aceastea, nu va mai fi de acolo moarte și sterp”. BIBLIA (1688). Etimologie: lat. vindicare.

vindecà v. 1. a scăpa de o boală; 2. a-și recăpăta sănătatea; 3. fig. a mântui de un rău moral. [Lat. VINDICARE, a scăpa (românește: a scăpa de o boală)].

víndec, a v. tr. (lat. vĭndĭco, -áre, a revindica, a răzbuna; it. vendicare, pv. cat. venjar, fr. venger, sp. vengar, pg. vingar). Lecuĭesc, tămăduĭesc, liberez din boală: a vindeca un bolnav. – Vechĭ vendec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vindecáre s. f., g.-d. art. vindecắrii; pl. vindecắri

vindecáre s. f., g.-d. art. vindecării; pl. vindecări

vindecá (a ~) vb., ind. prez. 3 víndecă

vindecá vb., ind. prez. 1 sg. víndec, 3 sg. și pl. víndecă

vindeca (ind. prez. 3 sg. și pl. vindecă)

arată toate definițiile

Intrare: vindecare
vindecare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vindecare
  • vindecarea
plural
  • vindecări
  • vindecările
genitiv-dativ singular
  • vindecări
  • vindecării
plural
  • vindecări
  • vindecărilor
vocativ singular
plural
Intrare: vindeca
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vindeca
  • vindecare
  • vindecat
  • vindecatu‑
  • vindecând
  • vindecându‑
singular plural
  • vindecă
  • vindecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vindec
(să)
  • vindec
  • vindecam
  • vindecai
  • vindecasem
a II-a (tu)
  • vindeci
(să)
  • vindeci
  • vindecai
  • vindecași
  • vindecaseși
a III-a (el, ea)
  • vindecă
(să)
  • vindece
  • vindeca
  • vindecă
  • vindecase
plural I (noi)
  • vindecăm
(să)
  • vindecăm
  • vindecam
  • vindecarăm
  • vindecaserăm
  • vindecasem
a II-a (voi)
  • vindecați
(să)
  • vindecați
  • vindecați
  • vindecarăți
  • vindecaserăți
  • vindecaseți
a III-a (ei, ele)
  • vindecă
(să)
  • vindece
  • vindecau
  • vindeca
  • vindecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vindecare

etimologie:

  • vezi vindeca
    surse: DEX '98 DEX '09

vindeca

  • 1. reflexiv tranzitiv A scăpa sau a face pe cineva să scape de o boală, a (se) face sănătos; a (se) însănătoși, a (se) tămădui, a (se) lecui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: lecui tămădui însănătoși attach_file 4 exemple
    exemple
    • S-or vindeca plămînii minerilor de-aici. VINTILĂ, O. 25.
      surse: DLRLC
    • Piciorul... i-l puse la loc și îndată se vindecă. ISPIRESCU, L. 5.
      surse: DLRLC
    • Mulți din bolnavii ruși s-au vindecat aice. NEGRUZZI, S. I 192.
      surse: DLRLC
    • Irinuca nu ne putea vindeca. CREANGĂ, A. 27.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv prin specializare (Despre răni, tăieturi etc.) A se închide, a se cicatriza.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • [Ursul] supse rana... apoi începu a linge, și linse, și linse, pînă ce se închise și se vindecă. ISPIRESCU, L. 345.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A face să dispară, să înceteze o suferință morală, o supărare, un dor etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • În toate lunile își găsea de lucru pe-acasă, spre a-și putea vindeca oboseala beției de duminică. REBREANU, I. 59.
      surse: DLRLC
    • Nădejdea-mi e la vremea care vindecă toate. NEGRUZZI, S. I 48.
      surse: DLRLC
    • Frunză verde alior, Cîntă cucul în pridvor, Să mă vindece de dor. BELDICEANU, P. 95.
      surse: DLRLC
    • Să vă spun eu, oameni buni, dumnealor o vrut să vă vindece de spaima Rusaliilor. ALECSANDRI, T. I 269.
      surse: DLRLC
    • 2.1. reflexiv A-și reveni dintr-o stare sufletească chinuitoare, copleșitoare.
      exemple
      • D-atunci bolnavul meu de dragoste s-a vindecat așa de bine, că nici n-a mai dat pe la noi. VLAHUȚĂ, O. A. II 61.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit popular A astupa o crăpătură, o deschizătură, o gaură; a face una cu pământul.
    exemple
    • La temnița cea de piatră, [care] în pămînt e vindecată. PĂSCULESCU, L. P. 202.
      surse: DLRLC

etimologie: