Definiția cu ID-ul 942015:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VINDECARE, vindecări, s. f. Faptul de a (se) vindeca; tămăduire, lecuire, însănătoșire. Vindecarea unei plăgi depinde de coordonarea unei serii de mecanisme diverse biologice, fizice și chimice. MARINESCU, P. A. 81. ◊ Fig. Inimioara rău mă doare Și tu nu-mi dai vindecare. ALECSANDRI, P. P. 303. ◊ Loc. adj. Fără vindecare = fără leac, fără posibilitate de a se vindeca; incurabil. Acum li s-a întimplat poate ceva rău și poate ceva fără vindecare. C. PETRESCU, R. DR. 313.