vindecare sf [At: PSALT. 71 / V: (înv) ven~ / Pl: ~cări / E: vindeca¹] 1 Refacere a sănătății unei ființe suferinde, a unui organ bolnav etc. (prin îngrijire, prin tratament medical etc.) Si: însănătoșire, (pop) lecuire, tămăduire, tămăduială, (îrg) vindec (1), (înv) vindecăciune, vindecătură (1), vrăciune (1), (îvr) vindecat¹ (1), vindecământ, vrăciuință. 2 (Îvp; pex; ccr) Remediu (terapeutic). 3 (Pex) Încetare a unei boli, a unei suferințe fizice. 4 (Îla) Fără ~ Incurabil. 5 Cicatrizare a unei răni, a unei tăieturi etc. 6 Eliberare a cuiva de o suferință morală, de o stare afectivă, de un necaz. 7 (Ccr) Mijloc care permite combaterea unei suferințe morale. 8 (Pex) Încetare a unei suferințe morale, a unei stări afective neplăcute etc. 9 (Pex) Scădere în intensitate a unei suferințe morale, a unei stări afective neplăcute etc. Si: alinare¹ (4), calmare (1), liniștire, potolire. 10 (Bis) Mântuire. 11 (Îvr) Acoperire a unei daune (bănești).

vindecare s.f. Acțiunea de a (se) vindeca și rezultatul ei; însănătoșire. Vindecarea băieșului rănit îi făcea și acum renumele (AGÂR.). ◊ Loc.adj. Fără vindecare = care este incurabil. • pl. -ări. /v. vindeca.

VINDECARE, vindecări, s. f. Faptul de a (se) vindeca; tămăduire, lecuire, însănătoșire. Vindecarea unei plăgi depinde de coordonarea unei serii de mecanisme diverse biologice, fizice și chimice. MARINESCU, P. A. 81. ◊ Fig. Inimioara rău mă doare Și tu nu-mi dai vindecare. ALECSANDRI, P. P. 303. ◊ Loc. adj. Fără vindecare = fără leac, fără posibilitate de a se vindeca; incurabil. Acum li s-a întimplat poate ceva rău și poate ceva fără vindecare. C. PETRESCU, R. DR. 313.

vendecare sf vz vindecare

vindecare s. f., g.-d. art. vindecării; pl. vindecări

vindecare s. f., g.-d. art. vindecării; pl. vindecări

vindecare s. f., g.-d. art. vindecării; pl. vindecări

VINDECARE s. (MED.) 1. v. însănătoșire. 2. v. cicatrizare.

VINDECARE s. (MED.) 1. îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, (pop.) sculare, tămăduială, (înv.) sănătoșare, tămăduință, vracevanie. (~ completă a bolnavului.) 2. cicatrizare, închidere. (~ plăgii.)

Vindecare ≠ îmbolnăvire