17 definiții pentru lecui leacui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lecui vtr [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 3v/33 / V: (reg) leac~, (îvr) lăc~ / Pzi: ~esc, lecui / E: leac + -ui] (Udp „de”, „cu”) 1-2 (D. ființe, părți ale corpului, etc.) A (se) folosi de leacuri (1). 3-4 A (se) vindeca Si: a (se) însănătoși, a (se) tămădui. 5-6 (D. oameni) A(-și) ameliora o boală Si: a (se) întrema. 7-8 (D. oameni) A (se) proteja de o boală sau o suferință fizică. 9-10 (D. boli, suferințe fizice) (A face să treacă sau) a trece în urma folosirii unui leac (1). 11-12 (Fig; d. efectele produse de descântece sau farmece) (A face să dispară sau) a dispărea. 13-14 (Pex; c. i. boli ale plantelor) A (se) trata. 15-16 (Îe) A(-și) ~ sufletul A (se) curăța de păcate. 17-18 (Îae) A (se) purifica sufletește. 19-20 (Fig) A (se) elibera de o stare sufletească jenantă, neplăcută, de un necaz etc. 21-22 A (se) dezvăța de un nărav. 23-24 A-i pieri cheful de ceva.

LECUÍ, lecuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îngriji, a (se) trata, a da sau a lua medicamente spre a (se) face sănătos; p. ext. a (se) vindeca, a (se) însănătoși. 2. Refl. Fig. A nu mai dori cu niciun preț să facă ceva (în urma unei întâmplări neplăcute). – Leac + suf. -ui.

LECUÍ, lecuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îngriji, a (se) trata, a da sau a lua medicamente spre a (se) face sănătos; p. ext. a (se) vindeca, a (se) însănătoși. 2. Refl. Fig. A nu mai dori cu nici un preț să facă ceva (în urma unei întâmplări neplăcute). – Leac + suf. -ui.

LECUÍ, lecuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A tămădui, a vindeca, a însănătoși. După ce au ospătat Petrea voinicul... s-au pornit cu smiceaua spre casă ca să lecuiască pe maică-sa. SBIERA, P. 30. Mama lui ce-l tot bocește Zile-ntregi îl scaldă-n lapte și de răni îl lecuiește. ALECSANDRI, P. III 146. (Fig.) Dă-mi o floricică din a ta cosiță Să mă lecuiască de-al meu aspru dor. BOLINTINEANU, O. 86. ◊ Refl. De toate boalele să se lecuiască. ȘEZ. IV 152. (Fig.) M-aș lecui de toată mînia. SBIERA, P. 8. Să beai, să te lecuiești, Pe min’ să nu mă jelești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 324. 2. Refl. Fig. A se sătura, a-i pieri cheful (de ceva).

A LECUÍ ~iésc tranz. 1) (bolnavi sau boli) A supune unui tratament medical; a trata. 2) A face să se lecuiască; a tămădui; a vindeca. /leac + suf. ~ui

A SE LECUÍ mă ~iésc intranz. 1) (despre oameni) A reveni la starea normală după o boală; a deveni sănătos; a se vindeca; a se însănătoși; a se îndrepta. 2) (despre leziuni, boli) A dispărea în urma unui tratament; a se vindeca. 3) fig. (despre persoane) A înceta de a mai avea dorințe; a pierde pofta (de ceva). /leac + suf. ~ui

lecuĭésc v. tr. (d. leac saŭ vsl. lĕkovati, a lecui). Vindec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lecuiésc, imperf. 3 sg. lecuiá; conj. prez. 3 să lecuiáscă

lecuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lecuiésc, imperf. 3 sg. lecuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lecuiáscă

lecui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lecuiesc, conj. lecuiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LECUÍ vb. v. însănătoși.

LECUÍ vb. v. sătura, scăpa.

LECUI vb. (MED.) a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoși, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni. a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. și fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. și Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ după o lungă boală.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lecuí, lecuiesc, vb. tranz., refl. – 1. A (se) trata, a (se) îngriji; a vindeca. 2. A dezvăța, a înțărca; a renunța la un nărav. – Din leac (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

Intrare: lecui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lecui
  • lecuire
  • lecuit
  • lecuitu‑
  • lecuind
  • lecuindu‑
singular plural
  • lecuiește
  • lecuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lecuiesc
(să)
  • lecuiesc
  • lecuiam
  • lecuii
  • lecuisem
a II-a (tu)
  • lecuiești
(să)
  • lecuiești
  • lecuiai
  • lecuiși
  • lecuiseși
a III-a (el, ea)
  • lecuiește
(să)
  • lecuiască
  • lecuia
  • lecui
  • lecuise
plural I (noi)
  • lecuim
(să)
  • lecuim
  • lecuiam
  • lecuirăm
  • lecuiserăm
  • lecuisem
a II-a (voi)
  • lecuiți
(să)
  • lecuiți
  • lecuiați
  • lecuirăți
  • lecuiserăți
  • lecuiseți
a III-a (ei, ele)
  • lecuiesc
(să)
  • lecuiască
  • lecuiau
  • lecui
  • lecuiseră
leacui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)