vindecare sf [At: PSALT. 71 / V: (înv) ven~ / Pl: ~cări / E: vindeca¹] 1 Refacere a sănătății unei ființe suferinde, a unui organ bolnav etc. (prin îngrijire, prin tratament medical etc.) Si: însănătoșire, (pop) lecuire, tămăduire, tămăduială, (îrg) vindec (1), (înv) vindecăciune, vindecătură (1), vrăciune (1), (îvr) vindecat¹ (1), vindecământ, vrăciuință. 2 (Îvp; pex; ccr) Remediu (terapeutic). 3 (Pex) Încetare a unei boli, a unei suferințe fizice. 4 (Îla) Fără ~ Incurabil. 5 Cicatrizare a unei răni, a unei tăieturi etc. 6 Eliberare a cuiva de o suferință morală, de o stare afectivă, de un necaz. 7 (Ccr) Mijloc care permite combaterea unei suferințe morale. 8 (Pex) Încetare a unei suferințe morale, a unei stări afective neplăcute etc. 9 (Pex) Scădere în intensitate a unei suferințe morale, a unei stări afective neplăcute etc. Si: alinare¹ (4), calmare (1), liniștire, potolire. 10 (Bis) Mântuire. 11 (Îvr) Acoperire a unei daune (bănești).