2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VICIÉRE, vicieri, s. f. Acțiunea de a (se) vicia și rezultatul ei; stricare, alterare. [Pr.: -ci-e-] – V. vicia.

VICIÉRE, vicieri, s. f. Acțiunea de a (se) vicia și rezultatul ei; stricare, alterare. [Pr.: -ci-e-] – V. vicia.

viciere sf [At: MANOLESCU, I. 35 / P: ~ci-e / V: (înv) vițiare / Pl: ~ri / E: vicia] 1 Alterare a aerului. 2 Poluare a aerului. 3 Corupere (4).

viciere s.f. Acțiunea de a vicia și rezultatul ei. • sil. -ci-e-. pl. -i. /v. vicia.

VICIÉRE, vicieri, s. f. Acțiunea de a vicia și rezultatul ei; stricare, alterare.

VICIÉRE s.f. Acțiunea de a vicia și rezultatul ei; stricare, alterare. [Pron. -ci-e-. < vicia].

VICIÁ, viciez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera puritatea aerului. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) corupe, a (se) deprava. 2. (Jur.) A face ca un act, o clauză etc. să fie nule, defectuoase. [Pr.: -ci-a] – Din fr. vicier.

VICIÁ, viciez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera puritatea aerului. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) corupe, a (se) deprava. 2. (Jur.) A face ca un act, o clauză etc. să fie nule, defectuoase. [Pr.: -ci-a] – Din fr. vicier.

vicia [At: COSTINESCU / P: ~ci-a / V: (înv) viția / Pzi: ~iez / E: fr vicier, lat vitiare] 1 vt A altera puritatea aerului (dintr-un spațiu închis) cu mirosuri neplăcute, cu bioxid de carbon provenit din respirație etc. 2 vt A face ca aerul din mediul înconjurător să devină nociv prin emanații chimice, prin emisii radioactive etc. Si: a polua. 3 vt A deteriora (1). 4 vr (D. aer) A deveni greu respirabil sau nociv din cauza mirosurilor neplăcute, a emanațiilor chimice, a emisiilor radioactive etc. 6 vt (Fig) A face să se abată de la linia moralității, a corectitudinii etc. Si: a corupe (6), a perverti, a strica. 7 vtf (Fig) A face să-și piardă din valoare. 8 vt (Jur) A face ca un act, o clauză etc. să devină defectuoase (determinând anularea).

vicia vb. I. tr. 1 (compl. indică aerul din spații închise sau din mediul înconjurător) A altera cu mirosuri neplăcute, cu dioxid de carbon provenit din respirație etc.; a face să devină nociv prin emanații chimice, prin emisii radioactive etc.; a polua. ♦ (refl.; despre aer) A deveni greu respirabil sau nociv din cauza mirosurilor neplăcute, a emanațiilor chimice, a emisiilor radioactive etc. 2 (jur.) A altera substanța, a reduce valoarea de utilizare a probelor sau a lucrării; a altera manifestarea de voință a părților la încheierea actului juridic (determinînd anularea). 3 (compl. indică oameni, colectivități umane, mediul social sau însușiri, deprinderi etc. ale oamenilor) A face să se abată de la linia moralității, a corectitudinii sau a face să se transforme în rău; a corupe, a perverti, a strica. Dorința de avere viciază comportarea oamenilor. 4 Fig. A face să se deterioreze, să se strice. O oarecare silă de artă viciază uneori poeme care încep admirabil (PERP.). • sil. -ci-a. prez.ind. -iez. și (înv.) viția vb. I. /<fr. vicier, lat. vitiare.

VICIÁ, videz, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la aer) A strica, a face dăunător pentru respirație. ♦ Fig. A corupe, a deprava, a strica. Lenea viciază moravurile. 2. (Jur., cu privire la acte, dispoziții etc.) A face defectuos (prin nerespectarea anumitor reguli sau prescripții). – Pronunțat: -ci-a.

VICIÁ vb. I. tr. 1. A strica aerul, a-l face impropriu pentru respirație. ♦ (Fig.) A corupe, a deprava. 2. (Jur.) A face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. [Pron. -ci-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. vicier, cf. lat. vitiare].

VICIÁ vb. I. tr. 1. a strica aerul, a-l face impropriu pentru respirație. 2. (jur.) a face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. II. tr., refl. (fig.) a (se) corupe. (< fr. vicier)

A VICIÁ ~éz tranz. 1) A face să se vicieze. 2) jur. (acte, clauze) A face să nu mai fie valabil. /<fr. vicier

A SE VICIÁ mă ~éz intranz. 1) (despre aer) A deveni infect; a se face greu de respirat; a se strica. 2) fig. (despre persoane) A ajunge în stare de declin moral; a se corupe; a decădea; a degrada; a se declasa; a se degenera; a se perverti. /<fr. vicier

*vițiéz v. tr. (lat. vitiare, fr. vicier). Stric: aer vițiat. Jur. Fac nul, defectuos: cea maĭ mică omisiune poate viția un act. – Și viciez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

viciére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. viciérii; pl. viciéri

viciére s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. viciérii; pl. viciéri

viciá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 viciáză, 1 pl. viciém (-ci-em); ger. viciínd (-ci-ind)

viciá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. viciéz, 3 sg. și pl. viciáză, 1 pl. viciém (sil. -ci-em); ger. viciínd (sil. -ci-ind)

vicia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. viciază, 1 pl. viciem, ger. viciind, part. viciat)

arată toate definițiile

Intrare: viciere
  • silabație: vi-ci-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viciere
  • vicierea
plural
  • vicieri
  • vicierile
genitiv-dativ singular
  • vicieri
  • vicierii
plural
  • vicieri
  • vicierilor
vocativ singular
plural
Intrare: vicia
  • silabație: vi-ci-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vicia
  • viciere
  • viciat
  • viciatu‑
  • viciind
  • viciindu‑
singular plural
  • vicia
  • viciați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • viciez
(să)
  • viciez
  • viciam
  • viciai
  • viciasem
a II-a (tu)
  • viciezi
(să)
  • viciezi
  • viciai
  • viciași
  • viciaseși
a III-a (el, ea)
  • vicia
(să)
  • vicieze
  • vicia
  • vicie
  • viciase
plural I (noi)
  • viciem
(să)
  • viciem
  • viciam
  • viciarăm
  • viciaserăm
  • viciasem
a II-a (voi)
  • viciați
(să)
  • viciați
  • viciați
  • viciarăți
  • viciaserăți
  • viciaseți
a III-a (ei, ele)
  • vicia
(să)
  • vicieze
  • viciau
  • vicia
  • viciaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

viciere

  • 1. Acțiunea de a (se) vicia și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: alterare stricare

etimologie:

  • vezi vicia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

vicia

etimologie: