VICIAT, -Ă, viciați, -te, adj. 1. (Despre aer) Devenit impropriu pentru respirație; stricat, infectat, alterat. ♦ Fig. Depravat, desfrânat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii). [Pr.: -ci-at. – Var.: (înv.) vițiat, -ă adj.] – V. vicia.

viciat, ~ă a [At: CONTEMPORANUL, I, 171 / P: ~ci-at / V: (înv) viți~ / Pl: ~ați, ~e / E: vicia] 1 (D. aer) Care este încărcat cu miresme neplăcute sau cu bioxid de carbon (provenit din respirație) Si: stricat, (pop) nădufos. 2 (D. aer) Încărcat de noxe Si: poluat. 3 (Pex) Impur (din punctul de vedere al compoziției chimice). 4 (D. oameni) Care este corupt moralmente Si: corupt² (6), desfrânat (7), depravat. 5 (D. oameni) Care predispune de viciu (1). 6 (D. oameni) Care denotă imoralitate. 7 Vicios (7). 8 (Jur; d. acte, dispoziții etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii de formă).

viciat, -ă adj. 1 (despre aer) Care a devenit impropriu pentru respirație; stricat, infectat, alterat. ♦ Fig. Care este depravat, desfrînat, corupt. 2 (jur.; despre acte, dispoziții etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii de procedură, a unor greșeli, imperfecțiuni în redactare etc.). • sil. -ci-at. și (înv.) vițiat, -ă adj. /v. vicia.

VICIAT, -Ă, viciați, -te, adj. 1. (Despre aer) Devenit impropriu pentru respirație; stricat, infectat, alterat. ♦ Fig. Depravat, desfrânat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții, etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii). [Pr.: -ci-at. – Var.: (înv.) vițiat, -ă adj.] – V. vicia.

VICIAT, -Ă, viciați,-te, adj. 1. (Despre aer) încărcat cu mirosuri grele sau cu bioxidul de carbon provenit din respirație; stricat, infectat, alterat. ♦ Fig. Depravat, desfrînat, corupt, vicios. Oameni cu o mentalitate viciată. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/2. Prietenia ce încercase să mă păstreze cît mai departe de atmosfera viciată în care trăiau... robii din mahalaua cu nume rușinos. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 198. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Vicios. – Variantă: vițiat, -ă (ARDELEANU, D. 82) adj.

VICIAT adj. 1. (Despre aer) Încărcat cu mirosuri grele; stricat, infectat. ♦ (Fig.) Depravat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Vicios. [Pron. -ci-at. / < vicia].

vicia [At: COSTINESCU / P: ~ci-a / V: (înv) viția / Pzi: ~iez / E: fr vicier, lat vitiare] 1 vt A altera puritatea aerului (dintr-un spațiu închis) cu mirosuri neplăcute, cu bioxid de carbon provenit din respirație etc. 2 vt A face ca aerul din mediul înconjurător să devină nociv prin emanații chimice, prin emisii radioactive etc. Si: a polua. 3 vt A deteriora (1). 4 vr (D. aer) A deveni greu respirabil sau nociv din cauza mirosurilor neplăcute, a emanațiilor chimice, a emisiilor radioactive etc. 6 vt (Fig) A face să se abată de la linia moralității, a corectitudinii etc. Si: a corupe (6), a perverti, a strica. 7 vtf (Fig) A face să-și piardă din valoare. 8 vt (Jur) A face ca un act, o clauză etc. să devină defectuoase (determinând anularea).

viția v vz vicia

vițiat, ~ă a vz viciat

vicia vb. I. tr. 1 (compl. indică aerul din spații închise sau din mediul înconjurător) A altera cu mirosuri neplăcute, cu dioxid de carbon provenit din respirație etc.; a face să devină nociv prin emanații chimice, prin emisii radioactive etc.; a polua. ♦ (refl.; despre aer) A deveni greu respirabil sau nociv din cauza mirosurilor neplăcute, a emanațiilor chimice, a emisiilor radioactive etc. 2 (jur.) A altera substanța, a reduce valoarea de utilizare a probelor sau a lucrării; a altera manifestarea de voință a părților la încheierea actului juridic (determinînd anularea). 3 (compl. indică oameni, colectivități umane, mediul social sau însușiri, deprinderi etc. ale oamenilor) A face să se abată de la linia moralității, a corectitudinii sau a face să se transforme în rău; a corupe, a perverti, a strica. Dorința de avere viciază comportarea oamenilor. 4 Fig. A face să se deterioreze, să se strice. O oarecare silă de artă viciază uneori poeme care încep admirabil (PERP.). • sil. -ci-a. prez.ind. -iez. și (înv.) viția vb. I. /<fr. vicier, lat. vitiare.

viția vb. I. v. vicia.

vițiat, -ă adj. v. viciat.

VICIA, videz, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la aer) A strica, a face dăunător pentru respirație. ♦ Fig. A corupe, a deprava, a strica. Lenea viciază moravurile. 2. (Jur., cu privire la acte, dispoziții etc.) A face defectuos (prin nerespectarea anumitor reguli sau prescripții). – Pronunțat: -ci-a.

VICIA vb. I. tr. 1. A strica aerul, a-l face impropriu pentru respirație. ♦ (Fig.) A corupe, a deprava. 2. (Jur.) A face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. [Pron. -ci-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. vicier, cf. lat. vitiare].

VICIA vb. I. tr. 1. a strica aerul, a-l face impropriu pentru respirație. 2. (jur.) a face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. II. tr., refl. (fig.) a (se) corupe. (< fr. vicier)

A VICIA ~ez tranz. 1) A face să se vicieze. 2) jur. (acte, clauze) A face să nu mai fie valabil. /<fr. vicier

A SE VICIA mă ~ez intranz. 1) (despre aer) A deveni infect; a se face greu de respirat; a se strica. 2) fig. (despre persoane) A ajunge în stare de declin moral; a se corupe; a decădea; a degrada; a se declasa; a se degenera; a se perverti. /<fr. vicier

vițià v. 1. a strica: a viția sângele; 2. Jur. a anula: cea mai mică omisiune poate viția un act.

vițiat a. stricat: aer vițiat.

*viciéz, V. vițiez.

*vițiéz v. tr. (lat. vitiare, fr. vicier). Stric: aer vițiat. Jur. Fac nul, defectuos: cea maĭ mică omisiune poate viția un act. – Și viciez.

vicia (a ~) (desp. -ci-a) vb., ind. prez. 1 sg. viciez (desp. -ci-ez), 3 viciază, 1 pl. viciem; conj. prez. 1 sg. să viciez, 3 să vicieze; ger. viciind (desp. -ci-ind)

vicia (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 viciază, 1 pl. viciem (-ci-em); ger. viciind (-ci-ind)

vicia vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. viciez, 3 sg. și pl. viciază, 1 pl. viciem (sil. -ci-em); ger. viciind (sil. -ci-ind)

vicia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. viciază, 1 pl. viciem, ger. viciind, part. viciat)

vițiez, -țiază 3, -țieze 3 conj., -țiam 1 imp., -țiind ger., -țiere inf. s.

VICIAT adj. 1. v. poluat. 2. infect, împuțit, puturos, rău-mirositor, (livr.) fetid, pestilențial. (Aer ~.) 3. v. irespirabil.

VICIAT adj. v. vicios.

VICIAT adj. 1. alterat, poluat, stătut, stricat. (Un aer ~.) 2. infect, împuțit, puturos, rău-mirositor, (livr.) fetid, pestilențial. (Aer ~.) 3. greu, irespirabil, înăbușitor, încărcat, sufocant. (Atmosferă ~.)

viciat adj. v. VICIOS.

VICIA vb. 1. v. polua. 2. v. corupe.

VICIA vb. 1. a (se) altera, a (se) polua, a (se) strica. (Aerul din încăpere s-a ~.) 2. a (se) corupe, a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrîna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, (rar) a (se) dezmăța, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral.)

A vicia ≠ a purifica