2 intrări

27 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

VICIÁT, -Ă, viciați, -te, adj. 1. (Despre aer) Devenit impropriu pentru respirație; stricat, infectat, alterat. ♦ Fig. Depravat, desfrânat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii). [Pr.: -ci-at.Var.: (înv.) vițiát, -ă adj.] – V. vicia.

VICIÁT, -Ă, viciați, -te, adj. 1. (Despre aer) Devenit impropriu pentru respirație; stricat, infectat, alterat. ♦ Fig. Depravat, desfrânat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții, etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii). [Pr.: -ci-at.Var.: (înv.) vițiát, -ă adj.] – V. vicia.

VICIÁT, -Ă, viciați,-te, adj. 1. (Despre aer) încărcat cu mirosuri grele sau cu bioxidul de carbon provenit din respirație; stricat, infectat, alterat. ♦ Fig. Depravat, desfrînat, corupt, vicios. Oameni cu o mentalitate viciată. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/2. Prietenia ce încercase să mă păstreze cît mai departe de atmosfera viciată în care trăiau... robii din mahalaua cu nume rușinos. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 198. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Vicios. – Variantă: vițiát, -ă (ARDELEANU, D. 82) adj.

VICIÁT adj. 1. v. poluat. 2. infect, împuțit, puturos, rău-mirositor, (livr.) fetid, pestilențial. (Aer ~.) 3. v. irespirabil.

VICIÁT adj. 1. (Despre aer) Încărcat cu mirosuri grele; stricat, infectat. ♦ (Fig.) Depravat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Vicios. [Pron. -ci-at. / < vicia].

VICIÁ, viciez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera puritatea aerului. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) corupe, a (se) deprava. 2. (Jur.) A face ca un act, o clauză etc. să fie nule, defectuoase. [Pr.: -ci-a] – Din fr. vicier.

VIȚIÁT, -Ă adj. v. viciat.

VICIÁ, viciez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera puritatea aerului. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) corupe, a (se) deprava. 2. (Jur.) A face ca un act, o clauză etc. să fie nule, defectuoase. [Pr.: -ci-a] – Din fr. vicier.

VIȚIÁT, -Ă adj. v. viciat.

VICIÁ, videz, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la aer) A strica, a face dăunător pentru respirație. ♦ Fig. A corupe, a deprava, a strica. Lenea viciază moravurile. 2. (Jur., cu privire la acte, dispoziții etc.) A face defectuos (prin nerespectarea anumitor reguli sau prescripții). – Pronunțat: -ci-a.

VIȚIÁT, -Ă adj. v. viciat.

viciá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 viciáză, 1 pl. viciém (-ci-em); ger. viciínd (-ci-ind)

viciá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. viciéz, 3 sg. și pl. viciáză, 1 pl. viciém (sil. -ci-em); ger. viciínd (sil. -ci-ind)

VICIÁ vb. 1. v. polua. 2. v. corupe.

VICIÁ vb. I. tr. 1. A strica aerul, a-l face impropriu pentru respirație. ♦ (Fig.) A corupe, a deprava. 2. (Jur.) A face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. vicier, cf. lat. vitiare].

VICIÁ vb. I. tr. 1. a strica aerul, a-l face impropriu pentru respirație. 2. (jur.) a face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. II. tr., refl. (fig.) a (se) corupe. (< fr. vicier)

A VICIÁ ~éz tranz. 1) A face să se vicieze. 2) jur. (acte, clauze) A face să nu mai fie valabil. /<fr. vicier

A SE VICIÁ mă ~éz intranz. 1) (despre aer) A deveni infect; a se face greu de respirat; a se strica. 2) fig. (despre persoane) A ajunge în stare de declin moral; a se corupe; a decădea; a degrada; a se declasa; a se degenera; a se perverti. /<fr. vicier

Intrare: viciat
viciat
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular viciat viciatul vicia viciata
plural viciați viciații viciate viciatele
genitiv-dativ singular viciat viciatului viciate viciatei
plural viciați viciaților viciate viciatelor
vocativ singular
plural
vițiat
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vițiat vițiatul viția vițiata
plural vițiați vițiații vițiate vițiatele
genitiv-dativ singular vițiat vițiatului vițiate vițiatei
plural vițiați vițiaților vițiate vițiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: vicia
vicia
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) vicia viciere viciat viciind singular plural
vicia viciați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) viciez (să) viciez viciam viciai viciasem
a II-a (tu) viciezi (să) viciezi viciai viciași viciaseși
a III-a (el, ea) vicia (să) vicieze vicia vicie viciase
plural I (noi) viciem (să) viciem viciam viciarăm viciaserăm, viciasem*
a II-a (voi) viciați (să) viciați viciați viciarăți viciaserăți, viciaseți*
a III-a (ei, ele) vicia (să) vicieze viciau vicia viciaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)