2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VICIÁT, -Ă, viciați, -te, adj. 1. (Despre aer) Devenit impropriu pentru respirație; stricat, infectat, alterat. ♦ Fig. Depravat, desfrânat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii). [Pr.: -ci-at.Var.: (înv.) vițiát, -ă adj.] – V. vicia.

viciat, ~ă a [At: CONTEMPORANUL, I, 171 / P: ~ci-at / V: (înv) viți~ / Pl: ~ați, ~e / E: vicia] 1 (D. aer) Care este încărcat cu miresme neplăcute sau cu bioxid de carbon (provenit din respirație) Si: stricat, (pop) nădufos. 2 (D. aer) Încărcat de noxe Si: poluat. 3 (Pex) Impur (din punctul de vedere al compoziției chimice). 4 (D. oameni) Care este corupt moralmente Si: corupt2 (6), desfrânat (7), depravat. 5 (D. oameni) Care predispune de viciu (1). 6 (D. oameni) Care denotă imoralitate. 7 Vicios (7). 8 (Jur; d. acte, dispoziții etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii de formă).

viciat, -ă adj. 1 (despre aer) Care a devenit impropriu pentru respirație; stricat, infectat, alterat. ♦ Fig. Care este depravat, desfrînat, corupt. 2 (jur.; despre acte, dispoziții etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii de procedură, a unor greșeli, imperfecțiuni în redactare etc.). • sil. -ci-at. și (înv.) vițiat, -ă adj. /v. vicia.

VICIÁT, -Ă, viciați, -te, adj. 1. (Despre aer) Devenit impropriu pentru respirație; stricat, infectat, alterat. ♦ Fig. Depravat, desfrânat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții, etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii). [Pr.: -ci-at.Var.: (înv.) vițiát, -ă adj.] – V. vicia.

VICIÁT, -Ă, viciați,-te, adj. 1. (Despre aer) încărcat cu mirosuri grele sau cu bioxidul de carbon provenit din respirație; stricat, infectat, alterat. ♦ Fig. Depravat, desfrînat, corupt, vicios. Oameni cu o mentalitate viciată. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/2. Prietenia ce încercase să mă păstreze cît mai departe de atmosfera viciată în care trăiau... robii din mahalaua cu nume rușinos. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 198. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Vicios. – Variantă: vițiát, -ă (ARDELEANU, D. 82) adj.

VICIÁT adj. 1. (Despre aer) Încărcat cu mirosuri grele; stricat, infectat. ♦ (Fig.) Depravat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Vicios. [Pron. -ci-at. / < vicia].

VICIÁ, viciez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera puritatea aerului. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) corupe, a (se) deprava. 2. (Jur.) A face ca un act, o clauză etc. să fie nule, defectuoase. [Pr.: -ci-a] – Din fr. vicier.

VICIÁ, viciez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera puritatea aerului. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) corupe, a (se) deprava. 2. (Jur.) A face ca un act, o clauză etc. să fie nule, defectuoase. [Pr.: -ci-a] – Din fr. vicier.

VIȚIÁT, -Ă adj. v. viciat.

vicia [At: COSTINESCU / P: ~ci-a / V: (înv) viția / Pzi: ~iez / E: fr vicier, lat vitiare] 1 vt A altera puritatea aerului (dintr-un spațiu închis) cu mirosuri neplăcute, cu bioxid de carbon provenit din respirație etc. 2 vt A face ca aerul din mediul înconjurător să devină nociv prin emanații chimice, prin emisii radioactive etc. Si: a polua. 3 vt A deteriora (1). 4 vr (D. aer) A deveni greu respirabil sau nociv din cauza mirosurilor neplăcute, a emanațiilor chimice, a emisiilor radioactive etc. 6 vt (Fig) A face să se abată de la linia moralității, a corectitudinii etc. Si: a corupe (6), a perverti, a strica. 7 vtf (Fig) A face să-și piardă din valoare. 8 vt (Jur) A face ca un act, o clauză etc. să devină defectuoase (determinând anularea).

vicia vb. I. tr. 1 (compl. indică aerul din spații închise sau din mediul înconjurător) A altera cu mirosuri neplăcute, cu dioxid de carbon provenit din respirație etc.; a face să devină nociv prin emanații chimice, prin emisii radioactive etc.; a polua. ♦ (refl.; despre aer) A deveni greu respirabil sau nociv din cauza mirosurilor neplăcute, a emanațiilor chimice, a emisiilor radioactive etc. 2 (jur.) A altera substanța, a reduce valoarea de utilizare a probelor sau a lucrării; a altera manifestarea de voință a părților la încheierea actului juridic (determinînd anularea). 3 (compl. indică oameni, colectivități umane, mediul social sau însușiri, deprinderi etc. ale oamenilor) A face să se abată de la linia moralității, a corectitudinii sau a face să se transforme în rău; a corupe, a perverti, a strica. Dorința de avere viciază comportarea oamenilor. 4 Fig. A face să se deterioreze, să se strice. O oarecare silă de artă viciază uneori poeme care încep admirabil (PERP.). • sil. -ci-a. prez.ind. -iez. și (înv.) viția vb. I. /<fr. vicier, lat. vitiare.

VICIÁ, videz, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la aer) A strica, a face dăunător pentru respirație. ♦ Fig. A corupe, a deprava, a strica. Lenea viciază moravurile. 2. (Jur., cu privire la acte, dispoziții etc.) A face defectuos (prin nerespectarea anumitor reguli sau prescripții). – Pronunțat: -ci-a.

VICIÁ vb. I. tr. 1. A strica aerul, a-l face impropriu pentru respirație. ♦ (Fig.) A corupe, a deprava. 2. (Jur.) A face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. [Pron. -ci-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. vicier, cf. lat. vitiare].

VICIÁ vb. I. tr. 1. a strica aerul, a-l face impropriu pentru respirație. 2. (jur.) a face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. II. tr., refl. (fig.) a (se) corupe. (< fr. vicier)

A VICIÁ ~éz tranz. 1) A face să se vicieze. 2) jur. (acte, clauze) A face să nu mai fie valabil. /<fr. vicier

A SE VICIÁ mă ~éz intranz. 1) (despre aer) A deveni infect; a se face greu de respirat; a se strica. 2) fig. (despre persoane) A ajunge în stare de declin moral; a se corupe; a decădea; a degrada; a se declasa; a se degenera; a se perverti. /<fr. vicier

arată toate definițiile

Intrare: viciat
viciat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viciat
  • viciatul
  • viciatu‑
  • vicia
  • viciata
plural
  • viciați
  • viciații
  • viciate
  • viciatele
genitiv-dativ singular
  • viciat
  • viciatului
  • viciate
  • viciatei
plural
  • viciați
  • viciaților
  • viciate
  • viciatelor
vocativ singular
plural
vițiat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vițiat
  • vițiatul
  • vițiatu‑
  • viția
  • vițiata
plural
  • vițiați
  • vițiații
  • vițiate
  • vițiatele
genitiv-dativ singular
  • vițiat
  • vițiatului
  • vițiate
  • vițiatei
plural
  • vițiați
  • vițiaților
  • vițiate
  • vițiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: vicia
  • silabație: vi-ci-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vicia
  • viciere
  • viciat
  • viciatu‑
  • viciind
  • viciindu‑
singular plural
  • vicia
  • viciați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • viciez
(să)
  • viciez
  • viciam
  • viciai
  • viciasem
a II-a (tu)
  • viciezi
(să)
  • viciezi
  • viciai
  • viciași
  • viciaseși
a III-a (el, ea)
  • vicia
(să)
  • vicieze
  • vicia
  • vicie
  • viciase
plural I (noi)
  • viciem
(să)
  • viciem
  • viciam
  • viciarăm
  • viciaserăm
  • viciasem
a II-a (voi)
  • viciați
(să)
  • viciați
  • viciați
  • viciarăți
  • viciaserăți
  • viciaseți
a III-a (ei, ele)
  • vicia
(să)
  • vicieze
  • viciau
  • vicia
  • viciaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

viciat vițiat

etimologie:

  • vezi vicia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

vicia

etimologie: