12 definiții pentru depravat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

depravat1 sn [At: MDA ms / E: depravare] 1 Corupție. 2 Desfrâu.

depravat2, ~ă a [At: RUSSO, S. 70 / Pl: ~ați, ~e / E: deprava] Descompus din punct de vedere moral Si: corupt, desfrânat.

DEPRAVÁT, -Ă, depravați, -te, adj. Decăzut din punct de vedere moral; corupt, desfrânat. – V. deprava.

DEPRAVÁT, -Ă, depravați, -te, adj. Descompus din punct de vedere moral; corupt, decăzut, desfrânat. – V. deprava.

DEPRAVÁT, -Ă, depravați, -te, adj. Corupt, pervers, vicios, desfrînat, descompus din punct de vedere moral.

DEPRAVÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) descompus din punct de vedere moral; desfrânat, corupt; pervers. [< deprava].

DEPRAVÁT, -Ă adj., s. m. f. (om) descompus din punct de vedere moral; desfrânat, corupt. (< deprava)

DEPRAVÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care s-a depravat; dedat desfrâului; desfrânat; destrăbălat. /v. a deprava

*depravát, -ă adj. (lat. de-pravatus). Stricat, corupt, vițios: om, gust depravat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEPRAVÁT adj., s. 1. adj. v. corupt. 2. adj., s. v. desfrânat.

DEPRAVAT adj., s. 1. adj. corupt, decăzut, desfrînat, destrăbălat, dezmățat, imoral, nerușinat, pervertit, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deșănțat, (pop. și fam.) parșiv, (pop.) deșucheat, (înv. și reg.) rușinat, (reg.) șucheat, teșmenit, (înv.) aselghicesc, demoralizat, spurcat. (Om ~.) 2. adj., s. desfrînat, destrăbălat, dezmățat, imoral, stricat, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat ~.)

Depravat ≠ cinstit, necorupt, onest, integru

Intrare: depravat
depravat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depravat
  • depravatul
  • depravatu‑
  • deprava
  • depravata
plural
  • depravați
  • depravații
  • depravate
  • depravatele
genitiv-dativ singular
  • depravat
  • depravatului
  • depravate
  • depravatei
plural
  • depravați
  • depravaților
  • depravate
  • depravatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

depravat

etimologie:

  • vezi deprava
    surse: DEX '09 DEX '98 DN