VICIOS, -OASĂ, vicioși, -oase, adj. 1. Care are defecte (de construcție, de funcționare etc.); defectuos. ♦ Fig. (Adesea substantivat) Plin de vicii morale, de comportare, de caracter; depravat, destrăbălat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Cu vicii de formă sau de fond. [Pr.: -ci-os. – Var.: (înv.) vițios, -oasă adj.] – Din fr. vicieux, it. vizioso.

vicios, ~oasă a [At: HELIADE, D. J. 17/6 / P: ~ci-os / V: (înv) viți~ / Pl: ~oși, ~oase / E: lat vitiosus, -a, -um, fr vicieux, it vizioso] 1 (D. oameni) Care are vicii morale, de comportare, de caracter Si: depravat, desfrânat (5), destrăbălat² (1). 2 (Spc; d. oameni) Depravat din punct de vedere sexual Si: pervers. 3 (D. firea, fizionomia, privirea etc. oamenilor sau d. faptele lor) Care este marcat de viciu (4) (mai ales pe plan sexual). 4 (D. firea, fizionomia, privirea etc. oamenilor sau d. faptele lor) Care este produs de viciu (4). 5 Care predispune la viciu (1). 6 (Îvr; d. cai) Nărăvaș. 7 Care are defecte (de construcție, de funcționare etc.) Si: defectuos (1), imperfect. 8 Care nu corespunde destinației Si: defectuos (7). 9 (Jur; d. acte, dispoziții etc.) Care conține greșeli în redactare, neîndeplinind normativele legale.

vicios, -oasă adj. 1 (despre creații, realizări etc. ale oamenilor) Care are defecte (de construcție, de funcționare etc.); care este defectuos, imperfect. Schematismul e un defectai conținutului, un mod vițios de a concepe (CĂL.). 2 (despre oameni) Care are vicii morale, de comportare, de caracter; care este depravat, destrăbălat, corupt. Era vicioasă, cu multe deprinderi rele. ◊ (subst.) O colecție... de vicioși monumentali (CONST.). ♦ (despre firea, fizionomia, privirea etc. ale oamenilor sau despre faptele, acțiunile lor) Care trădează, exprimă viciu; care este produs de viciu. Petrecerile vicioase îl deranjau. ◊ (adv.) Se comporta de-a dreptul vicios. 3 (jur.; despre acte, dispoziții etc.) Care are vicii de formă sau de fond. • sil. -ci-os. pl. -oși, -oase. și (înv.) vițios, -oasă adj. /<fr. vicieux, it. vizioso, lat. vitiōsus, -a, -um.

VICIOS, -OASĂ, vicioși, -oase, adj. 1. Care are defecte (de construcție, de funcționare, etc.); defectuos. ♦ Fig. (Adesea substantivat) Plin de vicii morale, de comportare, de caracter; depravat, destrăbălat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții, etc.) Cu vicii de formă sau de fond. [Pr.: -ci-os. – Var.: (înv.) vițios, -oasă adj.] – Din fr. vicieux, it. vizioso.

VICIOS, -OASĂ, vicioși, -oase, adj. (Și în forma vițios) 1. Care are defecte; defectuos. Convin că această chartă are părți vicioase. BOLINTINEANU, O. 457. ◊ Cerc vicios v. cerc (I 2). ♦ Fig. Cu vicii, depravat, destrăbălat, corupt. În realitate însă, cetățeanul turmentat al lui Caragiale nu e nici vițios, nici păcătos, ci ignorant și prostit. GHEREA, ST. CR. I 345. Era, în adevăr, un om dezordonat, dar nicidecum vițios. CARAGIALE, O. III 234. Oricît de cinstită O faptă e în sine, dar poate fi prea rea, Cînd scopul ei se trage din vițios izvor. NEGRUZZI, S. II 269. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Care are vicii de formă sau de fond (și este nevalabii). Testament vicios. – Pronunțat: -ci-os. – Variantă: vițios, -oasă adj.

VICIOS, -OASĂ adj. 1. Defectuos. ◊ (Log.) Cerc vicios = eroare de logică constînd în a demonstra o teză cu ajutorul alteia, care trebuie să fie ea însăși demonstrată. ♦ (Fig.) Stricat, depravat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Care are vicii de formă sau de fond; greșit, defectuos. [Pron. -ci-os. / cf. fr. vicieux, it. vizioso, lat. vitiosus].

VICIOS, -OASĂ adj. 1. defectuos. ♦ (log.) cerc ~ = eroare de logică în a demonstra o teză cu ajutorul alteia, care trebuie să fie ea însăși demonstrată. ◊ (fig.) depravat, corupt. 2. (jur.; despre acte, dispoziții etc.) cu vicii de formă sau de fond. (< fr. vicieux, it. vitioso)

VICIOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre clădiri, instalații, aparate) Care are vicii (de construcție sau de funcționare); defect. 2) (despre persoane) Care are vicii (morale sau etice); depravat; desfrânat; destrăbălat; corupt. 3) jur. (despre acte) Care are vicii (de formă sau de conținut). [Sil. -ci-os] /<fr. vicieux, it. vizioso

*viciós, V. vițios.

vițios, ~oasă a vz vicios

vițios, -oasă adj. v. vicios.

VIȚIOS, -OASĂ adj. v. vicios.

vițios a. 1. care are vr’un vițiu sau defect; 2. care e pornit la rele: om vițios; 3. privitor la vițiu: porniri vițioase. V. cerc.

vițiós, -oásă adj. (lat. vitiosus, fr. vicieux). Care are un vițiŭ saŭ defect: clauză, pronunțare vițioasă. Dedat vițiuluĭ (bețiv, hoț ș. a.): un servitor vițios. Relativ la vițiŭ: pornirĭ vițioase. Adv. A pronunța vițios. – Și vicios.

vicios (desp. -ci-os) adj. m., pl. vicioși; f. vicioasă, pl. vicioase

vicios (-ci-os) adj. m., pl. vicioși; f. vicioasă, pl. vicioase

vicios adj. m. (sil. -ci-os), pl. vicioși; f. sg. vicioasă, pl. vicioase

vicios

vițios, -oasă.

VICIOS adj. 1. v. defectuos. 2. (JUR.) (rar) viciat. (Act ~.) 3. v. corupt.

VICIOS adj. 1. defectuos. (O conformație ~.) 2. (JUR.) (rar) viciat. (Act ~.) 3. corupt, decăzut, depravat, desfrînat, destrăbălat, dezmățat, imoral, nerușinat, pervertit, stricat, (livr.) libertin, (rar) deșănțat, (pop. și fam.) parșiv, (pop.) deșucheat, (înv. și reg.) rușinat, (reg.) șucheat, teșmenit, (înv.) aselghicesc, demoralizat, spurcat. (Om ~; o societate ~.)