17 definiții pentru vicios vițios


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VICIÓS, -OÁSĂ, vicioși, -oase, adj. 1. Care are defecte (de construcție, de funcționare etc.); defectuos. ♦ Fig. (Adesea substantivat) Plin de vicii morale, de comportare, de caracter; depravat, destrăbălat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Cu vicii de formă sau de fond. [Pr.: -ci-os.Var.: (înv.) vițiós, -oásă adj.] – Din fr. vicieux, it. vizioso.

VICIÓS, -OÁSĂ, vicioși, -oase, adj. 1. Care are defecte (de construcție, de funcționare, etc.); defectuos. ♦ Fig. (Adesea substantivat) Plin de vicii morale, de comportare, de caracter; depravat, destrăbălat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții, etc.) Cu vicii de formă sau de fond. [Pr.: -ci-os.Var.: (înv.) vițiós, -oásă adj.] – Din fr. vicieux, it. vizioso.

VICIÓS, -OÁSĂ, vicioși, -oase, adj. (Și în forma vițios) 1. Care are defecte; defectuos. Convin că această chartă are părți vicioase. BOLINTINEANU, O. 457. ◊ Cerc vicios v. cerc (I 2). ♦ Fig. Cu vicii, depravat, destrăbălat, corupt. În realitate însă, cetățeanul turmentat al lui Caragiale nu e nici vițios, nici păcătos, ci ignorant și prostit. GHEREA, ST. CR. I 345. Era, în adevăr, un om dezordonat, dar nicidecum vițios. CARAGIALE, O. III 234. Oricît de cinstită O faptă e în sine, dar poate fi prea rea, Cînd scopul ei se trage din vițios izvor. NEGRUZZI, S. II 269. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Care are vicii de formă sau de fond (și este nevalabii). Testament vicios. – Pronunțat: -ci-os. – Variantă: vițiós, -oásă adj.

VICIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Defectuos. ◊ (Log.) Cerc vicios = eroare de logică constând în a demonstra o teză cu ajutorul alteia, care trebuie să fie ea însăși demonstrată. ♦ (Fig.) Stricat, depravat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Care are vicii de formă sau de fond; greșit, defectuos. [Pron. -ci-os. / cf. fr. vicieux, it. vizioso, lat. vitiosus].

VICIÓS, -OÁSĂ adj. 1. defectuos. ♦ (log.) cerc ~ = eroare de logică în a demonstra o teză cu ajutorul alteia, care trebuie să fie ea însăși demonstrată. ◊ (fig.) depravat, corupt. 2. (jur.; despre acte, dispoziții etc.) cu vicii de formă sau de fond. (< fr. vicieux, it. vitioso)

VICIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre clădiri, instalații, aparate) Care are vicii (de construcție sau de funcționare); defect. 2) (despre persoane) Care are vicii (morale sau etice); depravat; desfrânat; destrăbălat; corupt. 3) jur. (despre acte) Care are vicii (de formă sau de conținut). [Sil. -ci-os] /<fr. vicieux, it. vizioso

VIȚIÓS, -OÁSĂ adj. v. vicios.

VIȚIÓS, -OÁSĂ adj. v. vicios.

VIȚÍOS, -OÁSĂ adj. v. vicios.

vițios a. 1. care are vr’un vițiu sau defect; 2. care e pornit la rele: om vițios; 3. privitor la vițiu: porniri vițioase. V. cerc.

vițiós, -oásă adj. (lat. vitiosus, fr. vicieux). Care are un vițiŭ saŭ defect: clauză, pronunțare vițioasă. Dedat vițiuluĭ (bețiv, hoț ș. a.): un servitor vițios. Relativ la vițiŭ: pornirĭ vițioase. Adv. A pronunța vițios. – Și vicios.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

viciós (-ci-os) adj. m., pl. vicióși; f. vicioásă, pl. vicioáse

viciós adj. m. (sil. -ci-os), pl. vicióși; f. sg. vicioásă, pl. vicioáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VICIÓS adj. 1. v. defectuos. 2. (JUR.) (rar) viciat. (Act ~.) 3. v. corupt.

VICIOS adj. 1. defectuos. (O conformație ~.) 2. (JUR.) (rar) viciat. (Act ~.) 3. corupt, decăzut, depravat, desfrînat, destrăbălat, dezmățat, imoral, nerușinat, pervertit, stricat, (livr.) libertin, (rar) deșănțat, (pop. și fam.) parșiv, (pop.) deșucheat, (înv. și reg.) rușinat, (reg.) șucheat, teșmenit, (înv.) aselghicesc, demoralizat, spurcat. (Om ~; o societate ~.)

Intrare: vicios
vicios adjectiv
  • silabație: vi-ci-os
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vicios
  • viciosul
  • viciosu‑
  • vicioa
  • vicioasa
plural
  • vicioși
  • vicioșii
  • vicioase
  • vicioasele
genitiv-dativ singular
  • vicios
  • viciosului
  • vicioase
  • vicioasei
plural
  • vicioși
  • vicioșilor
  • vicioase
  • vicioaselor
vocativ singular
plural
vițios adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vițios
  • vițiosul
  • vițiosu‑
  • vițioa
  • vițioasa
plural
  • vițioși
  • vițioșii
  • vițioase
  • vițioasele
genitiv-dativ singular
  • vițios
  • vițiosului
  • vițioase
  • vițioasei
plural
  • vițioși
  • vițioșilor
  • vițioase
  • vițioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vicios vițios

  • 1. Care are defecte (de construcție, de funcționare etc.).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: defectuos un exemplu
    exemple
    • Convin că această chartâ are părți vicioase. BOLINTINEANU, O. 457.
      surse: DLRLC
    • 1.1. logică Cerc (?) vicios (?) = eroare de logică constând în a demonstra o teză cu ajutorul alteia, care trebuie să fie ea însăși demonstrată.
      surse: DLRLC DN
    • 1.2. figurat adesea substantivat Plin de vicii morale, de comportare, de caracter.
      exemple
      • În realitate însă, cetățeanul turmentat al lui Caragiale nu e nici vițios, nici păcătos, ci ignorant și prostit. GHEREA, ST. CR. I 345.
        surse: DLRLC
      • Era, în adevăr, un om dezordonat, dar nicidecum vițios. CARAGIALE, O. III 234.
        surse: DLRLC
      • Oricît de cinstită O faptă e în sine, dar poate fi prea rea, Cînd scopul ei se trage din vițios izvor. NEGRUZZI, S. II 269.
        surse: DLRLC
  • 2. științe juridice (Științe juridice; despre acte, dispoziții etc.) Cu vicii de formă sau de fond.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: viciat un exemplu
    exemple
    • Testament vicios.
      surse: DLRLC

etimologie: