3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIȚIÁT, -Ă adj. v. viciat.

VIȚIÁT, -Ă adj. v. viciat.

VIȚIÁT, -Ă adj. v. viciat.

vițiat, a vz viciat

VICIÁT, -Ă, viciați, -te, adj. 1. (Despre aer) Devenit impropriu pentru respirație; stricat, infectat, alterat. ♦ Fig. Depravat, desfrânat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii). [Pr.: -ci-at.Var.: (înv.) vițiát, -ă adj.] – V. vicia.

viciat, ~ă a [At: CONTEMPORANUL, I, 171 / P: ~ci-at / V: (înv) viți~ / Pl: ~ați, ~e / E: vicia] 1 (D. aer) Care este încărcat cu miresme neplăcute sau cu bioxid de carbon (provenit din respirație) Si: stricat, (pop) nădufos. 2 (D. aer) Încărcat de noxe Si: poluat. 3 (Pex) Impur (din punctul de vedere al compoziției chimice). 4 (D. oameni) Care este corupt moralmente Si: corupt2 (6), desfrânat (7), depravat. 5 (D. oameni) Care predispune de viciu (1). 6 (D. oameni) Care denotă imoralitate. 7 Vicios (7). 8 (Jur; d. acte, dispoziții etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii de formă).

VICIÁT, -Ă, viciați, -te, adj. 1. (Despre aer) Devenit impropriu pentru respirație; stricat, infectat, alterat. ♦ Fig. Depravat, desfrânat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții, etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii). [Pr.: -ci-at.Var.: (înv.) vițiát, -ă adj.] – V. vicia.

VICIÁT, -Ă, viciați,-te, adj. 1. (Despre aer) încărcat cu mirosuri grele sau cu bioxidul de carbon provenit din respirație; stricat, infectat, alterat. ♦ Fig. Depravat, desfrînat, corupt, vicios. Oameni cu o mentalitate viciată. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/2. Prietenia ce încercase să mă păstreze cît mai departe de atmosfera viciată în care trăiau... robii din mahalaua cu nume rușinos. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 198. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Vicios. – Variantă: vițiát, -ă (ARDELEANU, D. 82) adj.

VICIÁT adj. 1. (Despre aer) Încărcat cu mirosuri grele; stricat, infectat. ♦ (Fig.) Depravat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Vicios. [Pron. -ci-at. / < vicia].

vițià v. 1. a strica: a viția sângele; 2. Jur. a anula: cea mai mică omisiune poate viția un act.

*vițiéz v. tr. (lat. vitiare, fr. vicier). Stric: aer vițiat. Jur. Fac nul, defectuos: cea maĭ mică omisiune poate viția un act. – Și viciez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vițiez, -țiază 3, -țieze 3 conj., -țiam 1 imp., -țiind ger., -țiere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VICIÁT adj. 1. v. poluat. 2. infect, împuțit, puturos, rău-mirositor, (livr.) fetid, pestilențial. (Aer ~.) 3. v. irespirabil.

VICIAT adj. 1. alterat, poluat, stătut, stricat. (Un aer ~.) 2. infect, împuțit, puturos, rău-mirositor, (livr.) fetid, pestilențial. (Aer ~.) 3. greu, irespirabil, înăbușitor, încărcat, sufocant. (Atmosferă ~.)

Intrare: vițiat
vițiat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: viciat
viciat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viciat
  • viciatul
  • viciatu‑
  • vicia
  • viciata
plural
  • viciați
  • viciații
  • viciate
  • viciatele
genitiv-dativ singular
  • viciat
  • viciatului
  • viciate
  • viciatei
plural
  • viciați
  • viciaților
  • viciate
  • viciatelor
vocativ singular
plural
vițiat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vițiat
  • vițiatul
  • vițiatu‑
  • viția
  • vițiata
plural
  • vițiați
  • vițiații
  • vițiate
  • vițiatele
genitiv-dativ singular
  • vițiat
  • vițiatului
  • vițiate
  • vițiatei
plural
  • vițiați
  • vițiaților
  • vițiate
  • vițiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: viția
verb (VT211)
Surse flexiune: IVO-III
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • viția
  • vițiere
  • vițiat
  • vițiatu‑
  • vițiind
  • vițiindu‑
singular plural
  • viția
  • vițiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vițiez
(să)
  • vițiez
  • vițiam
  • vițiai
  • vițiasem
a II-a (tu)
  • vițiezi
(să)
  • vițiezi
  • vițiai
  • vițiași
  • vițiaseși
a III-a (el, ea)
  • viția
(să)
  • vițieze
  • viția
  • viție
  • vițiase
plural I (noi)
  • vițiem
(să)
  • vițiem
  • vițiam
  • vițiarăm
  • vițiaserăm
  • vițiasem
a II-a (voi)
  • vițiați
(să)
  • vițiați
  • vițiați
  • vițiarăți
  • vițiaserăți
  • vițiaseți
a III-a (ei, ele)
  • viția
(să)
  • vițieze
  • vițiau
  • viția
  • vițiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

viciat vițiat

  • 1. (Despre aer) Devenit impropriu pentru respirație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: alterat infectat stricat (adj.)
    • exemple
      • Oameni cu o mentalitate viciată. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/2.
        surse: DLRLC
      • Prietenia ce încercase să mă păstreze cît mai departe de atmosfera viciată în care trăiau... robii din mahalaua cu nume rușinos. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 198.
        surse: DLRLC
  • 2. științe juridice (Despre acte, dispoziții etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: vicios

etimologie:

  • vezi vicia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN