3 intrări

39 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VEȘTEZÍ vb. IV v. veșteji.

VESTEJÍ vb. IV v. veșteji.

VÉȘTED, -Ă, veștezi, -ede, adj. 1. (Despre plante sau părți ale lor) Care și-a pierdut prospețimea, seva; ofilit. ♦ (Despre locuri, suprafețe etc.) Pe care vegetația și-a pierdut prospețimea, s-a ofilit. ♦ Fig. Lipsit de culoare, mohorât. 2. Fig. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) Lipsit de vlagă, de vioiciune; ofilit. 3. (Despre culori) Lipsit de strălucire; palid, șters, mort. – Lat. *vescidus (<vescus).

VEȘTEJÍ, veștejesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină veșted (1); a (se) ofili. 2. Refl. și intranz. Fig. (despre oameni) A-și pierde forța, vigoarea, vioiciunea; p. ext. a îmbătrâni, a (se) trece. 3. Tranz. Fig. A stigmatiza, a dezaproba, a înfiera. ♦ A păta, a dezonora. [Var.: vestejí, (pop.) veștezí vb. IV] – Din veșted.

veșted, ~ă [At: DOSOFTEI, PS. 312/8 / V: (înv) vest~, (reg) ~et, ~tid / A și: (reg) ~ted / Pl: ~ezi, ~e, (nob) ~ezi sf / E: ml *vescidus, -a, -um (≤ vescus „firav, uscățiv”)] 1 a (D. plante, părți ale plantelor etc.) Care și-au pierdut prospețimea (din cauza lipsei de apă, a arșiței, a frigului, a unei boli etc.) Si: fanat (1), îngălbenit, ofilit, pălit1, veștejit (1), (reg) pâhăvit. 2 a (Pex; d. suprafețe, terenuri, etc.) Pe care vegetația și-a pierdut prospețimea. 3 a (Reg) Mucegăit. 4 a (D. oameni sau părți ale corpului omenesc) Care este lipsit de vigoare (din cauza bolii, a bătrâneții etc.) Si: consumat3 (2), uzat, veștejit (2). 5 a (Pex; d. oameni) Îmbătrânit. 6 a (Pex; d. oameni) Fanat (2). 7 a (D. fizionomie, privire etc.) Care exprimă oboseală, extenuare. 8 sm (Trs) Mort. 9 a (Fig; d. culori, surse de lumină etc.) Care este lipsit de strălucire Si: estompat (4), stins, spălăcit, (rar)vestejit (5).

veșteji [At: N. TEST. (1648), 16v/29 / V: vest~, (îvp) ~ezi, (îrg) vestezi / Pzi: ~jesc, 3 și: (îrg) ~jaște / Cj și: 3 (reg) să veștede / E: veșted] 1-2 vtfr (D. plante, părți ale lor etc.) A deveni sau a face să devină veșted (1) Si: a (se) îngălbeni, a (se) ofili, a (se) păli1. 3-4 vri (D. oameni sau d. părți ale corpului omenesc) A-și pierde vigoarea (din cauza bolii, a bătrâneții etc.) Si&nbsp;: a se consuma2 (4), a se uza. 5-6 vri (Pex; d. oameni) A îmbătrâni. 7-8 vri (Pex; d. oameni) A se fana (2). 9-10 vri (Fig; d. sentimente, însușiri ale oamenilor etc.) A scădea în intensitate. 11-12 vri (Pex; fig; d. sentimente, însușiri ale oamenilor etc.) A dispărea treptat. 13 vt (Liv) A dezonora. 14 vt (Liv) A stigmatiza. 15 vt (Liv) A condamna (1).

veșted, -ă adj. 1 (despre plante sau părți ale lor) Care și-a pierdut prospețimea, vigoarea, seva (din cauza lipsei de apă, din cauza arșiței, a frigului etc.); care s-a ofilit. Frunze veștede cădeau din copacii galbeni. ◊ Fig. Cerul fără unde stagna ca o apă veștedă (CĂL.). ♦ Ext. (despre locuri, suprafețe etc.) Pe care vegetația și-a pierdut prospețimea, s-a ofilit. 2 Fig. (despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Care este lipsit de vlagă, de forță, de vioiciune; ofilit; secătuit. Trăsăturile feței sale veștede (M. I. CAR.). ♦ (despre fizionomie, privire etc.) Care trădează oboseală, istovire, surmenaj. Privirea lor era veștedă de nopți nedormite (BACOV.). Fig. Surîsuri veștede de plante ținute în beci (H. LOV.). 3 (despre culori, surse de lumină etc.) Care este lipsit de strălucire; palid, șters, tern. Zori veștede se lăsau cu amărăciune peste noi (VOIC.). • pl. -zi, -de. /lat. *vescĭdus, -a, -um <vescus, -a, -um „firav, uscățiv”.

veșteji vb. IV. 1 refl., tr.fact. A deveni sau a face să devină veșted; a (se) ofili, a (se) îngălbeni; a (se) trece. S-au veștejit salcîmii și sălciile (STANCU). 2 refl., intr. Fig. (despre oameni sau despre părți ale corpului lor) A-și pierde forța, vigoarea, vioiciunea, a slăbi; ext. a îmbătrîni, a (se) trece. Cînd era necăjită... se veștejea (CA. PETR.). ♦ Fig. (despre sentimente, însușiri etc. ale oamenilor) A scădea în intensitate, ext., a dispărea, a pieri treptat; a înceta să mai existe. Dispoziția și expansivitatea profesorului se veștejiră dintr-o dată (GAL.). 3 tr. Fig. (calc după fr. „flétrir”) A stigmatiza, a dezaproba, a înfiera. ♦ Fig. A dezonora, a terfeli. • prez.ind. -esc. și vesteji, (pop.) veștezi vb. IV. /veșted + -i; cf. și fr. flétrir „a înfiera”.

VÉȘTED, -Ă, veștezi, -de, adj. 1. (Despre plante sau părți ale lor) Care și-a pierdut prospețimea, seva; ofilit. ♦ (Despre locuri, suprafețe etc.) Pe care vegetația și-a pierdut prospețimea, s-a ofilit. ♦ Fig. Lipsit de culoare, mohorât. 2. Fig. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) Lipsit de vlagă, de vioiciune; ofilit. 3. (Despre culori) Lipsit de strălucire; palid, șters, mort. – Din lat. *vescidus (< vescus).

VEȘTEJÍ, veștejesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină veșted (1); a (se) ofili. 2. Refl. și intranz. Fig. (despre oameni) A-și pierde forța, vigoarea, vioiciunea; p. ext. a îmbătrâni, a (se) trece. 3. Tranz. Fig. A stigmatiza, a dezaproba, a înfiera. ♦ A păta, a dezonora. [Var.: vestejí, (pop.) veștezí, vb. IV.] – Din veșted.

VÉȘTED, -Ă, veșteji și veștezi, -de, adj. 1. (Despre plante și părți ale lor, p. ext. despre locul unde cresc plantele) Care și-a pierdut prospețimea; care a început să se usuce; veștejit, ofilit. Și cine s-ar opri să plîngă O frunză veștedă-n cărare, Cînd codrii freamătă alături Și rid în răsărit de soare. GOGA, C. P. 119. Ce triste-mi stați acuma și zdrobite!.. Flori veștede, flori moarte, flori iubite. IOSIF, P. 37. În cîmpul veșted iată un fir de iarbă verde Pe care-ncet se urcă un galbin gîndăcel. ALECSANDRI, P. III 25. ♦ (Rar, despre crengi) Lipsit de frunze, despuiat. Codru-i jalnic ca și mine... Pică-i frunza, toată bine, Cu crengi veștede rămîne. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 192. ♦ Fig. Lipsit de culoare, mohorît. Deprins cu toamna veștedă din șes, nu puteam să admir destul variația de culori și de nuanțe... cu care toamna de sub munți înveșmînta grădinile. GALACTION, O. I 93. 2. Fig. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) Lipsit de vlagă, de prospețime sau de vioiciune; uscat, ofilit. Cu inima veștedă am trecut mai departe pe linia satului. SADOVEANU, A. L. 183. Atunci din ochii veștezi... Tăcind a șters femeia o lacrimă. COȘBUC, P. I 142. Pe cîmpiile tale și pe drumuri, trec fețe serbede și veștede, fluierînd doine dureroase. RUSSO, O. 42. ◊ (Substantivat, popular) Te rog și pe mine a mă scrie... Cu viii, cu rumenii, Nu cu morții, veștezii. MARIAN, Î. 179. 3. Fig. (Despre culori) Palid, șters, mort. Înaripata molie... bătînd fantastic din aripioarele ei făcute din veștede culori. ANGHEL, PR. 4. În umerii obrajilor slomnea acea roșață veștedă a ofticoșilor. VLAHUȚĂ, N. 150.

VEȘTEJÍ, veștejesc, vb. IV. (Și în forma vesteji) 1. Refl. (Despre plante și părți ale lor) A-și pierde prospețimea, a deveni veșted, a începe să se usuce; a se ofili. Dacă o floare se vestejește, oare altă floare nu reînvie mult mai strălucitoare în primăvară? HOGAȘ, M. N. 110. Însă toamna a venit, Plopul meu s-a veștejit. BOLINTINEANU, O. 182. Florile s-au veștejit De cînd tu le-ai părăsit. ALECSANDRI, P. I 109. ◊ (Poetic) Se veștejește floarea frumoasei tinereți. ALECSANDRI, O. 80. (Tranz.) Mi-au luat-o, mi-au răpit-o și deodată au veștejit Floarea sufletului tînăr ce-nflorea l-al slavei soare. DAVILA, V. V. 101. 2. Refl. și (rar) intranz. (Despre oameni-și despre ceea ce ține de natura omenească) A se ofili, a slăbi, a lîncezi, a îmbătrîni; a se trece. Frumusețea veștejește, Dar înțelepciunea crește. PANN, P. V. III 147. Bade, de dragostea ta, M-am veștejit ca iarba. HODOȘ, P. P. 34. A pus fața la pămînt, Ci n-a pus-o să-nflorească, Ci-a pus-o să veștejească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 148. ◊ Tranz. (Învechit și popular) Își veștejea fața de inimă rea. PANN, P. V. I 42. [Dragostele] m-au uscat, m-au vestejit Ca stejarul înfrunzit Cînd de brumă e atins. ALECSANDRI, P. P. 244. ♦ Tranz. Fig. A păta; a dezonora. Întreprinseră acum a da lui Potcoavă coroana frăține-său... vestejită de trei ani pe fruntea unui trîndav cirac al Porței otomane. HASDEU, I. V. 183. Femeia cea mîndră și ușure de minte calcă în picioare credința jurată soțului ei, vestejește onoarea sa și a familiei. FILIMON, C. 201. 3. Tranz. Fig. A stigmatiza, a înfiera. Îi veștejește faptele. – Variante: veștezí (ALECSANDRI, P. I 109, CONACHI, P. 12), vestejí vb. IV.

VÉȘTED ~dă (~zi, ~de) 1) (despre plante) Care este fără vlagă și frăgezime; ofilit. 2) fig. (despre persoane) Care și-a pierdut prospețimea fizică; ofilit. 3) fig. (despre culori) Care nu mai are aspect; deteriorat prin uzură; șters; spălăcit. /<lat. vescidus

A SE VEȘTEJÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre plante) A deveni veșted; a-și pierde vlaga și frăgezimea; a se ofili. 2) fig. (despre persoane) A-și pierde prospețimea fizică; a se ofili. /Din veșted

A VEȘTEJÍ ~ésc tranz. 1) A face să se veștejească. 2) fig. (persoane) A condamna în mod public; a osândi; a stigmatiza; a blama; a înfiera. /Din veșted

veșted a. 1. care a început să se usuce: floare veștedă; 2. fig. pălit: veștedă de plâns. [Cf. lat. *VESCIDUS, din VESCUS, slab, pipernicit].

arată toate definițiile

Intrare: veștezi
veștezi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: veșted
veșted adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veșted
  • veștedul
  • veștedu‑
  • veștedă
  • veșteda
plural
  • veștezi
  • veștezii
  • veștede
  • veștedele
genitiv-dativ singular
  • veșted
  • veștedului
  • veștede
  • veștedei
plural
  • veștezi
  • veștezilor
  • veștede
  • veștedelor
vocativ singular
plural
Intrare: veșteji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • veșteji
  • veștejire
  • veștejit
  • veștejitu‑
  • veștejind
  • veștejindu‑
singular plural
  • veștejește
  • veștejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • veștejesc
(să)
  • veștejesc
  • veștejeam
  • veștejii
  • veștejisem
a II-a (tu)
  • veștejești
(să)
  • veștejești
  • veștejeai
  • veștejiși
  • veștejiseși
a III-a (el, ea)
  • veștejește
(să)
  • veștejească
  • veștejea
  • veșteji
  • veștejise
plural I (noi)
  • veștejim
(să)
  • veștejim
  • veștejeam
  • veștejirăm
  • veștejiserăm
  • veștejisem
a II-a (voi)
  • veștejiți
(să)
  • veștejiți
  • veștejeați
  • veștejirăți
  • veștejiserăți
  • veștejiseți
a III-a (ei, ele)
  • veștejesc
(să)
  • veștejească
  • veștejeau
  • veșteji
  • veștejiseră
verb (VT403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vesteji
  • vestejire
  • vestejit
  • vestejitu‑
  • vestejind
  • vestejindu‑
singular plural
  • vestejește
  • vestejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vestejesc
(să)
  • vestejesc
  • vestejeam
  • vestejii
  • vestejisem
a II-a (tu)
  • vestejești
(să)
  • vestejești
  • vestejeai
  • vestejiși
  • vestejiseși
a III-a (el, ea)
  • vestejește
(să)
  • vestejească
  • vestejea
  • vesteji
  • vestejise
plural I (noi)
  • vestejim
(să)
  • vestejim
  • vestejeam
  • vestejirăm
  • vestejiserăm
  • vestejisem
a II-a (voi)
  • vestejiți
(să)
  • vestejiți
  • vestejeați
  • vestejirăți
  • vestejiserăți
  • vestejiseți
a III-a (ei, ele)
  • vestejesc
(să)
  • vestejească
  • vestejeau
  • vesteji
  • vestejiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • veștezi
  • veștezire
  • veștezit
  • veștezitu‑
  • veștezind
  • veștezindu‑
singular plural
  • veștezește
  • veșteziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • veștezesc
(să)
  • veștezesc
  • veștezeam
  • veștezii
  • veștezisem
a II-a (tu)
  • veștezești
(să)
  • veștezești
  • veștezeai
  • veșteziși
  • veșteziseși
a III-a (el, ea)
  • veștezește
(să)
  • veștezească
  • veștezea
  • veștezi
  • veștezise
plural I (noi)
  • veștezim
(să)
  • veștezim
  • veștezeam
  • veștezirăm
  • veșteziserăm
  • veștezisem
a II-a (voi)
  • veșteziți
(să)
  • veșteziți
  • veștezeați
  • veștezirăți
  • veșteziserăți
  • veșteziseți
a III-a (ei, ele)
  • veștezesc
(să)
  • veștezească
  • veștezeau
  • veștezi
  • veșteziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

veșted

  • 1. (Despre plante sau părți ale lor) Care și-a pierdut prospețimea, seva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: ofilit veștejit attach_file 3 exemple
    exemple
    • Și cine s-ar opri să plîngă O frunză veștedă-n cărare, Cînd codrii freamătă alături Și rîd în răsărit de soare. GOGA, C. P. 119.
      surse: DLRLC
    • Ce triste-mi stați acuma și zdrobite!.. Flori veștede, flori moarte, flori iubite. IOSIF, P. 37.
      surse: DLRLC
    • În cîmpul veșted iată un fir de iarbă verde Pe care-ncet se urcă un galbin gîndăcel. ALECSANDRI, P. III 25.
      surse: DLRLC
    • 1.1. rar (Despre crengi) Lipsit de frunze.
      exemple
      • Codru-i jalnic ca și mine... Pică-i frunza, toată bine, Cu crengi veștede rămîne. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 192.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (Despre locuri, suprafețe etc.) Pe care vegetația și-a pierdut prospețimea, s-a ofilit.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. figurat Lipsit de culoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mohorât attach_file un exemplu
      exemple
      • Deprins cu toamna veștedă din șes, nu puteam să admir destul variația de culori și de nuanțe... cu care toamna de sub munți înveșmînta grădinile. GALACTION, O. I 93.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) Lipsit de vlagă, de vioiciune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: ofilit uscat (adj.) attach_file 4 exemple
    exemple
    • Cu inima veștedă am trecut mai departe pe linia satului. SADOVEANU, A. L. 183.
      surse: DLRLC
    • Atunci din ochii veștezi... Tăcind a șters femeia o lacrimă. COȘBUC, P. I 142.
      surse: DLRLC
    • Pe cîmpiile tale și pe drumuri, trec fețe serbede și veștede, fluierînd doine dureroase. RUSSO, O. 42.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat popular Te rog și pe mine a mă scrie... Cu viii, cu rumenii, Nu cu morții, veștezii. MARIAN, Î. 179.
      surse: DLRLC
  • 3. (Despre culori) Lipsit de strălucire.
    exemple
    • Înaripata molie... bătînd fantastic din aripioarele ei făcute din veștede culori. ANGHEL, PR. 4.
      surse: DLRLC
    • În umerii obrajilor slomnea acea roșață veștedă a ofticoșilor. VLAHUȚĂ, N. 150.
      surse: DLRLC

etimologie:

veșteji vesteji veștezi

  • 1. reflexiv tranzitiv A deveni sau a face să devină veșted (1.); a (se) ofili.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: ofili attach_file 5 exemple
    exemple
    • Dacă o floare se vestejește, oare altă floare nu reînvie mult mai strălucitoare în primăvară? HOGAȘ, M. N. 110.
      surse: DLRLC
    • Însă toamna a venit, Plopul meu s-a veștejit. BOLINTINEANU, O. 182.
      surse: DLRLC
    • Florile s-au veștejit De cînd tu le-ai părăsit. ALECSANDRI, P. I 109.
      surse: DLRLC
    • poetic Se veștejește floarea frumoasei tinereți. ALECSANDRI, O. 80.
      surse: DLRLC
    • Mi-au luat-o, mi-au răpit-o și deodată au veștejit Floarea sufletului tînăr ce-nflorea l-al slavei soare. DAVILA, V. V. 101.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv intranzitiv figurat (Despre oameni) A-și pierde forța, vigoarea, vioiciunea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: lâncezi slăbi attach_file 5 exemple
    exemple
    • Frumusețea veștejește, Dar înțelepciunea crește. PANN, P. V. III 147.
      surse: DLRLC
    • Bade, de dragostea ta, M-am veștejit ca iarba. HODOȘ, P. P. 34.
      surse: DLRLC
    • A pus fața la pămînt, Ci n-a pus-o să-nflorească, Ci-a pus-o să veștejească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 148.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv învechit popular Își veștejea fața de inimă rea. PANN, P. V. I 42.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv învechit popular [Dragostele] m-au uscat, m-au vestejit Ca stejarul înfrunzit Cînd de brumă e atins. ALECSANDRI, P. P. 244.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Îi veștejește faptele.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Întreprinseră acum a da lui Potcoavă coroana frăține-său... vestejită de trei ani pe fruntea unui trîndav cirac al Porței otomane. HASDEU, I. V. 183.
        surse: DLRLC
      • Femeia cea mîndră și ușure de minte calcă în picioare credința jurată soțului ei, vestejește onoarea sa și a familiei. FILIMON, C. 201.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • veșted
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX