veșteji vb. IV. 1 refl., tr.fact. A deveni sau a face să devină veșted; a (se) ofili, a (se) îngălbeni; a (se) trece. S-au veștejit salcîmii și sălciile (STANCU). 2 refl., intr. Fig. (despre oameni sau despre părți ale corpului lor) A-și pierde forța, vigoarea, vioiciunea, a slăbi; ext. a îmbătrîni, a (se) trece. Cînd era necăjită... se veștejea (CA. PETR.). ♦ Fig. (despre sentimente, însușiri etc. ale oamenilor) A scădea în intensitate, ext., a dispărea, a pieri treptat; a înceta să mai existe. Dispoziția și expansivitatea profesorului se veștejiră dintr-o dată (GAL.). 3 tr. Fig. (calc după fr. „flétrir”) A stigmatiza, a dezaproba, a înfiera. ♦ Fig. A dezonora, a terfeli. • prez.ind. -esc. și vesteji, (pop.) veștezi vb. IV. /veșted + -i; cf. și fr. flétrir „a înfiera”.