12 definiții pentru stigmatiza


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STIGMATIZÁ, stigmatizez, vb. I. Tranz. 1. A arunca asupra cuiva sau a ceva disprețul public, a condamna cu toată severitatea; a înfiera, a dezonora. 2. (Înv.) A aplica (cu fierul roșu) stigmatul pe corpul sclavilor sau al delincvenților. – Din fr. stigmatiser.

STIGMATIZÁ, stigmatizez, vb. I. Tranz. 1. A arunca asupra cuiva sau a ceva disprețul public, a condamna cu toată severitatea; a înfiera, a dezonora. 2. (Înv.) A aplica (cu fierul roșu) stigmatul pe corpul sclavilor sau al delincvenților. – Din fr. stigmatiser.

STIGMATIZÁ, stigmatizez, vb. I. Tranz. 1. A atrage asupra cuiva sau a ceva disprețul public; a înfiera, a dezonora. Eu nu pot propune nimic, fiindcă sînt stigmatizat. REBREANU, P. S. 77. Iar cît pentru ceialalți ce nu sînt din taraful nostru, îi stigmatizăm cu numele de procleți, vînzători, proști... etc. ALECSANDRI, T. 1665. Alecsandri stigmatiza ignoranța prin «Iorgu de la Sadagura». NEGRUZZI, S. I 334. 2. A aplica (prin ardere) stigmatul pe corpul sclavilor sau al delincvenților.

STIGMATIZÁ vb. I. tr. A arunca asupra cuiva sau a ceva disprețul public; a înfiera, a dezonora. [< fr. stigmatiser].

STIGMATIZÁ vb. tr. 1. a aplica cu fierul roșu stigmatul (2). 2. a arunca asupra cuiva disprețul public; a înfiera, a defăima, a dezonora. (< fr. stigmatiser)

A STIGMATIZÁ ~éz tranz. 1) înv. (sclavi sau infractori) A marca printr-un stigmat; a însemna cu un fier roșu. 2) fig. (persoane, fapte, spuse reprobabile) A condamna în mod public; a osândi; a înfiera; a blama. ~ o trădare. /<fr. stigmatiser

stigmatizà v. a înfiera (și fig.).

*stigmatizéz v. tr. (vgr. stigmatizo). Aplic stigmatu (stampila infamiiĭ). Înfierez: a stigmatiza un criminal. Fig. Satiriciĭ stigmatizează vițiu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stigmatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 stigmatizeáză

stigmatizá vb., ind. prez. 1 sg. stigmatizéz, 3 sg. și pl. stigmatizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STIGMATIZÁ vb. 1. a înfiera, (înv.) a pecetlui. (A ~ sclavii, condamnații.) 2. v. dezaproba.

STIGMATIZA vb. 1. a înfiera, (înv.) a pecetlui. (A ~ sclavii, condamnații.) 2. a blama, a condamna, a dezaproba, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, (livr.) a dezavua, (rar) a sancționa, (pop.) a osîndi, (înv.) a mustra, a protesta, (fig.) a veșteji. (Opinia publică a ~ gestul lui necugetat.)

Intrare: stigmatiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stigmatiza
  • stigmatizare
  • stigmatizat
  • stigmatizatu‑
  • stigmatizând
  • stigmatizându‑
singular plural
  • stigmatizea
  • stigmatizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stigmatizez
(să)
  • stigmatizez
  • stigmatizam
  • stigmatizai
  • stigmatizasem
a II-a (tu)
  • stigmatizezi
(să)
  • stigmatizezi
  • stigmatizai
  • stigmatizași
  • stigmatizaseși
a III-a (el, ea)
  • stigmatizea
(să)
  • stigmatizeze
  • stigmatiza
  • stigmatiză
  • stigmatizase
plural I (noi)
  • stigmatizăm
(să)
  • stigmatizăm
  • stigmatizam
  • stigmatizarăm
  • stigmatizaserăm
  • stigmatizasem
a II-a (voi)
  • stigmatizați
(să)
  • stigmatizați
  • stigmatizați
  • stigmatizarăți
  • stigmatizaserăți
  • stigmatizaseți
a III-a (ei, ele)
  • stigmatizea
(să)
  • stigmatizeze
  • stigmatizau
  • stigmatiza
  • stigmatizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)