13 definiții pentru despuiat despoiat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

despuiat1 sn [At: MDA ms / V: (reg) ~poi~, dispoi~, (înv) ~poli~ / Pl: ~uri / E: despuia] 1-5 Despuiere (1-5). 6 (Pex) Dezbrăcare. 7-11 Despuiere (7-11). 12 (Pan) Defrișare. 13-15 Despuiere (13-15). 16 Depopulare. 17 Despuiere (17).

despuiat2, ~ă a [At: PRAV. 369 / V: (reg) ~poi~, dispoi~, (înv) ~poli~ / Pl: ~ați, ~e / E: despuia] 1 (Îrg; Mol) Jupuit de piele. 2 (Trs; d. blana jupuită) Căreia i se desprinde părul. 3 (Înv; d. tencuială) Coșcovit2. 4 (Pop) Dezbrăcat până la piele. 5 (Pop) Care are o ținută vestimentară excesiv de sumară. 6 (Pex) Dezbrăcat2. 7 (Pex) Care nu mai are nici un ban. 8 (Pan; d. fructe, legume, pâine) Căruia i s-a înlăturat coaja. 9 (Ban; îf ~poi~; d. coceni) Fără boabe. 10 (Reg; îf ~poi~; d. știuleți) Fără foi. 11 (Pan; d. plante) Fără frunze. 12 (Pan) Fără vegetație. 13 (Pan; d. păduri) Defrișat2. 14-15 (D. oameni) Care a fost jefuit de (tot) ce are mai de preț. 16 (D. oameni) Asuprit2. 17 (Îrg; d. țări, regiuni) Depopulat2. 18 (D. oameni) Privat de un drept, de un bun etc. de care se bucurase mai înainte. 19 (D. opere scrise, izvoare etc.) Din care s-a extras tot ceea ce prezintă interes în vederea unei cercetări, analize etc. Si: excerptat. modificată

DESPUIÁT, -Ă, despuiați, -te, adj. 1. Dezbrăcat, în pielea goală; p. ext. îmbrăcat foarte sumar sau decoltat. ♦ (Despre copaci sau plante) Lipsit de frunze, de verdeață. 2. Jefuit, prădat. 3. (Despre o carte, un dosar, o publicație etc.) Din care s-a extras tot ce interesează dintr-un anumit punct de vedere, care a fost excerptat. [Pr.: -pu-iat.Var.: despoiát, -ă adj.] – V. despuia.

DESPUIÁT, -Ă, despuiați, -te, adj. 1. Dezbrăcat, în pielea goală; p. ext. îmbrăcat foarte sumar sau decoltat. ♦ (Despre copaci sau plante) Lipsit de frunze, de verdeață. 2. Jefuit, prădat. 3. (Despre o carte, un dosar, o publicație etc.) Din care s-a extras tot ce interesează dintr-un anumit punct de vedere, care a fost excerptat. [Pr.: -pu-iat.Var.: despoiát, -ă adj.] – V. despuia.

DESPUIÁT, -Ă, despuiați, -te, adj. 1. Dezbrăcat, în pielea goală; p. ext. îmbrăcat sumar. În cîteva minute locul se umplea de căruțe, de cai, de catîri, de urși, de pîlcuri de copii despuiați. GALACTION, O. I 474. Dumneata nu vezi că eu umblu de atîtea zile despuiat, cu gîtul gol? SEBASTIAN, T. 89. ◊ Fig. Înaintea lui mă simțeam totdeauna despuiată, ca înaintea unui judecător. DAVIDOGLU, O. 67. ♦ (Despre copaci, plante) Lipsit de frunze, de verdeață; gol, uscat. Prin vale bătea vîntul, șuiera printre fagii și stejarii despuiați. DUMITRIU, N. 177. 2. (Despre persoane) Jefuit, prădat. 3. (Despre o carte, un dosar, un document, un manuscris) Din care s-a extras (pînă la ultimul amănunt) tot ce prezintă interes pentru o anumită chestiune. – Variantă: despoiát, -ă (M. I. CARAGIALE, C. 130, GOROVEI, C. 227) adj.

despuiat a. 1. desbrăcat, în pielea goală; 2. prădat cu totul.

DESPOIÁT, -Ă adj. v. despuiat.

DESPOIÁT, -Ă adj. v. despuiat.

DESPOIÁT, -Ă adj. v. despuiat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESPUIÁT adj. 1. v. dezbrăcat. 2. excerptat.

DESPUIÁT adj. v. deposedat, desfrunzit, jefuit, prădat, scuturat.

DESPUIÁT adj., s. v. asuprit, exploatat, împilat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit.

DESPUIAT adj. 1. dezbrăcat, dezgolit, gol, neîmbrăcat, nud, (reg.) pieligos, (Transilv. și Mold.) tîrșit. (Un om ~.) 2. excerptat. (Texte ~.)

despuiat adj. v. DEPOSEDAT. DESFRUNZIT. JEFUIT. PRĂDAT. SCUTURAT.

despuiat adj., s. v. ASUPRIT. EXPLOATAT. ÎMPILAT. NĂPĂSTUIT. OPRIMAT. OROPSIT. PERSECUTAT. PRIGONIT. URGISIT.

Intrare: despuiat
despuiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despuiat
  • despuiatul
  • despuiatu‑
  • despuia
  • despuiata
plural
  • despuiați
  • despuiații
  • despuiate
  • despuiatele
genitiv-dativ singular
  • despuiat
  • despuiatului
  • despuiate
  • despuiatei
plural
  • despuiați
  • despuiaților
  • despuiate
  • despuiatelor
vocativ singular
plural
despoiat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despoiat
  • despoiatul
  • despoiatu‑
  • despoia
  • despoiata
plural
  • despoiați
  • despoiații
  • despoiate
  • despoiatele
genitiv-dativ singular
  • despoiat
  • despoiatului
  • despoiate
  • despoiatei
plural
  • despoiați
  • despoiaților
  • despoiate
  • despoiatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)