8 intrări

Articole pe această temă:

70 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VARA adv. În timpul verii. /<lat. vera

VÁRĂ, veri, s. f. Anotimpul cel mai călduros al anului, cuprins între primăvară și toamnă și reprezentând (în emisfera boreală) intervalul de timp de la 22 (21) iunie până la 23 septembrie. ♦ Loc. adj. De vară = a) necesar în timpul verii; care se poartă în timpul verii; care se practică vara; b) (despre fructe, plante etc.) care se coace, rodește vara; văratic. ◊ Loc. adv. La vară = în vara viitoare, în vara care urmează. Astă-vară = în vara care a trecut. (În) vara asta = în vara în care ne aflăm. (Pop.) An-vară = în vara anului precedent. De cu vară = fiind încă vară. Peste vară = în timpul verii. ♦ (Adverbial; în forma vara) în cursul anotimpului mai sus definit; în fiecare an, în cursul acestui anotimp. – Lat. vera (=ver „primăvară”).

VĂR, VÁRĂ, veri, vere, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu copiii fraților și surorilor părinților săi; gradul de rudenie respectiv. 2. (La voc. m.) Termen familiar de adresare către un prieten, un cunoscut. – Lat. [consobrinus] verus, [consobrina] vera.

VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară.

VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti.

VÁRĂ, veri, s. f. Anotimpul cel mai călduros al anului, cuprins între primăvară și toamnă și reprezentând (în emisfera boreală) intervalul de timp de la 22 (21) iunie până la 23 septembrie. ◊ Loc. adj. De vară = a) necesar în timpul verii; care se poartă în timpul verii; care se practică vara; b) (despre fructe, plante etc.) care se coace, rodește vara; văratic. ◊ Loc. adv. La vară = în vara viitoare, în vara care urmează. Astă-vară = în vara care a trecut. (În) vara asta = în vara în care ne aflăm. (Pop.) An-vară = în vara anului precedent. De cu vară = fiind încă vară. Peste vară = în timpul verii. ♦ (Adverbial; în forma vara) În cursul anotimpului mai sus definit; în fiecare an, în cursul acestui anotimp. – Lat. vera (= ver primăvară).

VĂR, VÁRĂ, veri, vere, s. m. și f. 1. Grad de rudenie între copiii sau descendenții persoanelor care sunt frați sau surori; persoană care se află cu alta într-o asemenea relație de rudenie, considerată în raport cu aceasta. 2. (La voc. m.) Termen familiar de adresare către un prieten, un cunoscut. – Lat. [consobrinus] verus, [consobrina] vera.

VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară.

VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-l privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a se face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neințelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti.

PIERDE-VÁRĂ s. m. invar. Om care-și pierde timpul fără folos, stă degeaba, nu e bun de nimic; leneș. Scoală, scoală, pierde-vară! Toate plugurile ară, Numai tu șezi în cămară! MARIAN, S. 46. Prietenul meu Chiriac a lui Goian, un lainic și un pierde-vară ca și mine. CREANGĂ, A. 16. Și s-o vezi înconjurată de un roi de pierde-vară. EMINESCU, O. I 157.

VÁRĂ, veri, s. f. Cel mai cald anotimp al anului, între primăvară și toamnă, reprezentînd (în emisfera boreală) intervalul de timp de la 21 iunie pînă la 21 septembrie. Era în iunie, în plină vară, și soarele s-a arătat din nou parcă mai puternic, mai dogoritor. STANCU, U.R.S.S. 172. Mergeam încet prin cîmpia încălzită de soarele verii. SADOVEANU, O. VII 306. Că nu ț-am fost mîndr-o seară, Ci doi ani întregi ș-o vară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 47. (Poetic) E atîta vară-n aer, e atît de dulce zvonul. EMINESCU, O. I 152. ◊ (Adverbial, în forma vara) În timpul verii, peste vară. Vijelii, ispite au trecut, Cum trec vara norii peste baltă. BENIUC, V. 9. Aici petrecea el vara și iarna. EMINESCU, N. 41. Cine vara stă și doarme Iarna biet, moare de foame.Loc. adj. De vară = a) necesar în timpul verii; care se practică vara. Haină de vară. Sport de vară; b) (despre plante, fructe etc.) care se coace vara, văratic. Am semănat grîu de vară Ș-o ieșit numai secară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 163. Cîte poame sînt de vară Nice una nu-i amară. id. ib. 209. ◊ Loc. adv. La vară = în vara care urmează, în vara anplui viitor. Ba s-a însura la toamnă, ba la iarnă, ba la primăvară, ba la vară. CREANGĂ, O. A. 185. Astă-vară = în vara care a trecut. Astă-vară sugeai țîță, Ș-acum dai badei guriță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 391. (În) vara asta = în vara în care sîntem. Vara asta se însoară și el. An vară = în vara anului precedent. Își încercase el creioanele colorate din cutioara căpătată an vară. C. PETRESCU, R. DR. 15. De cu vară = fiind încă vară. De cu vară, pentru iarnă, de cojoc să te-ngrijești. Peste vară = în timpul verii. ◊ Expr. Vara sfinților arhangheli = timpul cald și prielnic ca vara, care se întîmplă să fie uneori la început de noiembrie. Astfel au lucrat toată săptămîna cît a mai ținut vara sfinților arhangheli. SADOVEANU, P. M. 82.

VĂR, VÁRĂ, veri, -e, s. m. și f. 1. Grad de rudenie; persoană considerată în raport cu copiii fraților și surorilor părinților săi sau cu soțiile și soții acelora. Toate surorile și verele mele au năvălit, săptămîna asta, peste mine. HOGAȘ, M. N. 24. Vărul Leonil m-o închis aici, neneacă. ALECSANDRI, T. I 58. Unde joacă văr cu vară, Amiroasă-a primăvară. ȘEZ. I 71. ◊ Văr bun v., bun4 (VII). Văr dulce v. dulce1 (II 6). Văr de-al doilea v. doilea. Văr primar v. primar12 (4). 2. (La vocativ, numai la m.) Apelativ familiar pentru un prieten. Nouă nu ne dai un păhărel, vere? se linguși Holbea. REBREANU, I. 21. Cînd se căftănea vreun boier, mă, duceam la el cu taraful meu de-i ziceam: «Și la mai mare, vere!». ALECSANDRI, T. 81.

VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale, p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva. Astă-vară mi-am vărat Sub o cetină de brad. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 63. Astă-vară am vărat Colo-n muntele cel nalt, Cu luna, cu soarele Și cu căprioarele. ALECSANDRI, P. P. 291. ♦ (Rar) A fi la căldură. Trupu-mi vărează și capu-mi iernează (Cuiul). GOROVEI, C. 117. ♦ Tranz. (Cu privire la animale) A ține la pășune bună, la hrană. Cine vărează oile bine, poate fi fără grijă iarna.

VÎRÎ, vîr, vb. IV. 1. Tranz. (Uneori în concurență cu băga) A băga, a introduce. Felix se înroși la față și vîrî repede mîna în buzunar. CĂLINESCU, E. O. I 36. Cu pușca, cu torba, gros înfășurat în căldura hainelor, mă sui și îmi vîr picioarele în fîn. SADOVEANU, O. VII 331. Domnul vîră adînc capul pe ferestruică înăuntru, împiegatul surprins de această mișcare se dă-napoi. CARAGIALE, O. II 211. Pune roata la loc, vîră leuca, sucește lamba. CREANGĂ, P. 125. ◊ Expr. A-și vîrî nasul în ceva (undeva sau în toate) v. nas (1). A-și vîrî coada (în ceva) v. coadă (1). A-și vîrî dracul coada v. coadă (1). A-i vîrî cuiva ceva pe gît = a sili pe cineva să accepte ceva împotriva voinței sale. A-i vîrî cuiva ceva în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; a sugera cuiva ceva. Cine ți-a vîrît în cap și una ca aceasta? CREANGĂ, P. 194. A-și vîrî capul sănătos (sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie v. evanghelie. A-și vîrî (sau a vîrî cuiva) mințile în cap = a se cuminți (sau a face pe cineva să se cumințească). Să le vîre mințile în cap pe o sută de ani. DUMITRIU, N. 78. Vîră-ți mințile în cap și învață rînduiala lumii ș-a vieții, c-a să-ți prindă bine. SADOVEANU, O. VIII 213. A vîrî vrajbă = a semăna neînțelegeri, ură; a face intrigi. Scaraoschi... a dat poroncă tuturor slugilor sale... să vîre vrajbă între oameni. CREANGĂ, P. 144. ♦ A înfige, a împlînta. (Fig.) Titu Herdelea se strecură afară. Roșu îi vîrîse un cuțit în suflet. REBREANU, R. II 79. ◊ (Cu complementul «bani», «capital») A învesti. A trebuit să-mi vîr tot capitalul în porci, din care pricină am rămas calic. ȘEZ. II 220. 2. Tranz. (Cu privire la oameni) A face să intre undeva (de bunăvoie sau forțat); (cu privire la animale) a conduce, a mîna înăuntru. Doamne... blagoslovește-mi turbinca asta, că ori pe cine-oi vrea eu, să-l vîr într-însa. CREANGĂ, P. 300. Mîndrele, cînd l-au zărit, înainte i-au ieșit. Una poarta-i deschidea, Una-n casă mi-l vîra. SEVASTOS, C. 297. ◊ Expr. A vîrî pe cineva (de viu) în groapă (în mormînt sau în pămînt) = a) (în amenințări) a omorî pe cineva. Mai tare! că te vîr în pămînt. SADOVEANU, O. VI 205; b) a pricinui cuiva supărări mari, a ucide pe cineva cu zile. Aceste erau de ajuns... s-o vîre în groapă pe biata babă. CREANGĂ, P. 14. A vîrî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile) sau în sperieți (sau în toți sperieții) sau în groază (sau în toate grozile morții) = a speria tare (pe cineva), a îngrozi. Am să te vîr și eu în toate grozile morții. CREANGĂ, P. 58. Să nu mai zici că vine lupul, Moș Nichifor, că mă vîri în toate boalele. id. ib. 121. Mi-a ieșit înainte un urs grozav care m-a vîrît în toți sperieții. id. ib. 186. A vîrî (pe cineva) în (sau la) belea V. belea. ♦ (Cu determinarea «la pușcărie», «la închisoare» sau un echivalent al acestora) A face ca cineva să fie închis, întemnițat. Asta... e în stare să-și vîre pe tată-său și pe mă-sa la pușcărie. C. PETRESCU, C. V. 112. ♦ Tranz. fact. (Cu diverse determinări care indică o ocupație, o meserie) A face să fie angajat într-un serviciu. Îl vîrîse în slujbă aproape de doi ani. VORNIC, P. 195. 3. Refl. A intra, a se băga (într-un spațiu îngust). Jap era prea bucuros de această singurătate, se vîra sub divan și observa din umbră. GALACTION, O. I 307. S-a dezbrăcat singură și îndată s-a vîrît în pătuceanul ei de odinioară. REBREANU, R. I 207. Trebuie să mă vîr iar în așternut, să mă-ncălzesc. CARAGIALE, O. III 137. Mezinul se vîrî iute în horn. CREANGĂ, P. 23. ♦ A se înghesui. Cineva se vîră în mine, mă strînge de braț și tremură. SAHIA, N. 120. Focurile chirigiilor se stinseseră: oameni și vite dormeau pe coceni, vîrîndu-se cuminți unii într-alții, jos, la pămînt. CARAGIALE, P. 36. ◊ Expr. A se vîrî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva manifestîndu-i un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insinuant. Ai reușit să te vîri în sufletul Irinei și într-al meu. BARANGA, I. 189. A se vîrî sub pielea cuiva = a căuta să cîștige încrederea sau dragostea cuiva, a se insinua pe lîngă cineva. Era pericol să i se vîre sub piele femeia asta. DUMITRIU, N. 129. ♦ Fig. A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). Ziaristul să rămîie în lumea lui, nu să se vîre printre ciocoi, să-și adoarmă conștiința. REBREANU, R. I 210. Ar fi trebuit să se vîre în acel popor din Transilvania, ar fi trebuit să-l întrebe ce-l doare. IONESCU-RION, C. 28.

VÁRĂ2 vére f. Persoană de sex feminin considerată în raport cu fiica sau cu fiul unchiului ori a mătușii. /<lat. verus, ~a

VÁRĂ1 veri f. 1) Anotimp al anului care cuprinde, în emisfera nordică, lunile iunie, iulie, august. ◊ De ~ a) necesar pentru vară; b) care are loc vara. La ~ în timpul verii viitoare. Astă ~ vara trecută. De cu ~ încă din timpul verii. Pierde-vară om care nu are nici o ocupație, care nu face nimic; haimana. [G.-D. verii] /<lat. vera

A VĂRÁ ~éz 1. intranz. rar (despre persoane) A petrece vara undeva. 2. tranz. (animale) A ține la pășune în timpul verii. /Din vară

A SE VÂRÎ́ mă vâr intranz. A interveni între alții. ◊ ~ în sufletul cuiva a plictisi pe cineva cu cerințe insistente. ~ sub pielea cuiva a câștiga susținerea cuiva prin lingușire. /<sl. virĕti

A VÂRÎ́ vâr tranz. 1) (obiecte) A face să intre înăuntru; a băga; a introduce. ◊ A-i ~ cuiva (ceva) pe gât a forța pe cineva să facă ceva contra voinței sale. A-i ~ cuiva (ceva) în cap a) a face pe cineva să înțeleagă bine ceva; b) a-i insufla cuiva ceva. A-și ~ (sau ~ cuiva) mințile în cap a se cuminți sau a cuminți pe cineva. 2) (persoane) A face pe cineva să intre undeva benevol sau forțat. 3) (animale) A mâna, a băga înăuntru. ~ vacile în ocol.~ pe cineva (de viu) în groapă (în mormânt sau în pământ) a-i amărî viața cuiva; a omorî. /<sl. virĕti

pierdevară m. cel ce-și pierde timpul cu nimicuri.

arată toate definițiile

Intrare: astă-vară
astă-vară adverb
compus
Surse flexiune: DOR
  • astă-va
Intrare: pierde-vară (s.f.)
pierde-vară2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pierde-va
  • pierde-va
plural
  • pierde-va
  • pierde-va
genitiv-dativ singular
  • pierde-va
  • pierde-va
plural
  • pierde-va
  • pierde-va
vocativ singular
plural
Intrare: pierde-vară (s.m.)
pierde-vară1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pierde-va
  • pierde-va
plural
  • pierde-va
  • pierde-va
genitiv-dativ singular
  • pierde-va
  • pierde-va
plural
  • pierde-va
  • pierde-va
vocativ singular
plural
Intrare: Vară
Vară nume propriu
nume propriu (I3)
  • Va
Intrare: vară (anotimp)
vară1 (anotimp) substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • va
  • vara
plural
  • veri
  • verile
genitiv-dativ singular
  • veri
  • verii
plural
  • veri
  • verilor
vocativ singular
plural
Intrare: vară (rudă)
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • va
  • vara
plural
  • vere
  • verele
genitiv-dativ singular
  • vere
  • verei
plural
  • vere
  • verelor
vocativ singular
  • va
  • varo
plural
  • verelor
Intrare: văra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văra
  • vărare
  • vărat
  • văratu‑
  • vărând
  • vărându‑
singular plural
  • vărea
  • vărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vărez
(să)
  • vărez
  • văram
  • vărai
  • vărasem
a II-a (tu)
  • vărezi
(să)
  • vărezi
  • vărai
  • vărași
  • văraseși
a III-a (el, ea)
  • vărea
(să)
  • văreze
  • văra
  • vără
  • vărase
plural I (noi)
  • vărăm
(să)
  • vărăm
  • văram
  • vărarăm
  • văraserăm
  • vărasem
a II-a (voi)
  • vărați
(să)
  • vărați
  • vărați
  • vărarăți
  • văraserăți
  • văraseți
a III-a (ei, ele)
  • vărea
(să)
  • văreze
  • vărau
  • văra
  • văraseră
Intrare: vârî
verb (VT347)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vârî
  • vârâre
  • vârât
  • vârâtu‑
  • vârând
  • vârându‑
singular plural
  • vâ
  • vârâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vâr
(să)
  • vâr
  • vâram
  • vârâi
  • vârâsem
a II-a (tu)
  • vâri
(să)
  • vâri
  • vârai
  • vârâși
  • vârâseși
a III-a (el, ea)
  • vâ
(să)
  • vâre
  • vâra
  • vârî
  • vârâse
plural I (noi)
  • vârâm
(să)
  • vârâm
  • vâram
  • vârârăm
  • vârâserăm
  • vârâsem
a II-a (voi)
  • vârâți
(să)
  • vârâți
  • vârați
  • vârârăți
  • vârâserăți
  • vârâseți
a III-a (ei, ele)
  • vâ
(să)
  • vâre
  • vârau
  • vârâ
  • vârâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

astă-vară

  • 1. În vara care a trecut.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Astă-vară sugeai țîță, Ș-acum dai badei guriță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 391.
      surse: DLRLC

etimologie:

pierde-vară

  • 1. Om care-și pierde timpul fără folos, stă degeaba, nu e bun de nimic; târâie-brâu.
    exemple
    • Scoală, scoală, pierde-vară! Toate plugurile ară, Numai tu șezi în cămară! MARIAN, S. 46.
      surse: DLRLC
    • Prietenul meu Chiriac a lui Goian, un lainic și un pierde-vară ca și mine. CREANGĂ, A. 16.
      surse: DLRLC
    • Și s-o vezi înconjurată de un roi de pierde-vară. EMINESCU, O. I 157.
      surse: DLRLC

etimologie:

vară (anotimp)

  • 1. Anotimpul cel mai călduros al anului, cuprins între primăvară și toamnă și reprezentând (în emisfera boreală) intervalul de timp de la 22 (21) iunie până la 23 septembrie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX antonime: iarnă diminutive: văruță 4 exemple
    exemple
    • Era în iunie, în plină vară, și soarele s-a arătat din nou parcă mai puternic, mai dogoritor. STANCU, U.R.S.S. 172.
      surse: DLRLC
    • Mergeam încet prin cîmpia încălzită de soarele verii. SADOVEANU, O. VII 306.
      surse: DLRLC
    • Că nu ț-am fost mîndr-o seară, Ci doi ani întregi ș-o vară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 47.
      surse: DLRLC
    • poetic E atîta vară-n aer, e atît de dulce zvonul. EMINESCU, O. I 152.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală De vară = necesar în timpul verii; care se poartă în timpul verii; care se practică vara.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Haină de vară. Sport de vară.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adjectivală De vară = (despre fructe, plante etc.) care se coace, rodește vara.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: văratic (adj.) 2 exemple
      exemple
      • Am semănat grîu de vară Ș-o ieșit numai secară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 163.
        surse: DLRLC
      • Cîte poame sînt de vară Nice una nu-i amară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 209.
        surse: DLRLC
    • 1.3. locuțiune adverbială La vară = în vara viitoare, în vara care urmează.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Ba s-a însura la toamnă, ba la iarnă, ba la primăvară, ba la vară. CREANGĂ, O. A. 185.
        surse: DLRLC
    • 1.4. locuțiune adverbială (În) vara asta = în vara în care ne aflăm.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Vara asta se însoară și el.
        surse: DLRLC
    • 1.5. locuțiune adverbială popular An-vară = în vara anului precedent.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Își încercase el creioanele colorate din cutioara căpătată an vară. C. PETRESCU, R. DR. 15.
        surse: DLRLC
    • 1.6. locuțiune adverbială De cu vară = fiind încă vară.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • De cu vară, pentru iarnă, de cojoc să te-ngrijești.
        surse: DLRLC
    • 1.7. locuțiune adverbială Peste vară = în timpul verii.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.8. expresie Vara sfinților arhangheli = timpul cald și prielnic ca vara, care se întâmplă să fie uneori la început de noiembrie.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Astfel au lucrat toată săptămîna cît a mai ținut vara sfinților arhangheli. SADOVEANU, P. M. 82.
        surse: DLRLC
    • 1.9. (și) adverbial (În forma vara) În cursul anotimpului mai sus definit; în fiecare an, în cursul acestui anotimp.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX 3 exemple
      exemple
      • Vijelii, ispite au trecut, Cum trec vara norii peste baltă. BENIUC, V. 9.
        surse: DLRLC
      • Aici petrecea el vara și iarna. EMINESCU, N. 41.
        surse: DLRLC
      • Cine vara stă și doarme Iarna biet, moare de foame.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină vera (= ver „primăvară”).
    surse: DEX '09 NODEX

văra

  • 1. (Despre animale; prin extensiune despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX antonime: ierna 2 exemple
    exemple
    • Astă-vară mi-am vărat Sub o cetină de brad. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 63.
      surse: DLRLC
    • Astă-vară am vărat Colo-n muntele cel nalt, Cu luna, cu soarele Și cu căprioarele. ALECSANDRI, P. P. 291.
      surse: DLRLC
    • 1.1. rar A fi la căldură.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Trupu-mi vărează și capu-mi iernează (Cuiul). GOROVEI, C. 117.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Cine vărează oile bine, poate fi fără grijă iarna.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vară
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

văr, vară vară văr

  • 1. Persoană considerată în raport cu copiii fraților și surorilor părinților săi; gradul de rudenie respectiv.
    exemple
    • Toate surorile și verele mele au năvălit, săptămîna asta, peste mine. HOGAȘ, M. N. 24.
      surse: DLRLC
    • Vărul Leonil m-o închis aici, neneacă. ALECSANDRI, T. I 58.
      surse: DLRLC
    • Unde joacă văr cu vară, Amiroasă-a primăvară. ȘEZ. I 71.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Văr (62.) bun (62.).
      surse: DLRLC
    • 1.2. Văr (22.) dulce (22.).
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 1.4. Văr (7.) primar (7.).
      surse: DLRLC
  • 2. masculin (La vocativ) Termen familiar de adresare către un prieten, un cunoscut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Nouă nu ne dai un păhărel, vere? se linguși Holbea. REBREANU, I. 21.
      surse: DLRLC
    • Cînd se căftănea vreun boier, mă, duceam la el cu taraful meu de-i ziceam: «Și la mai mare, vere!». ALECSANDRI, T. 81.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină [consobrinus] verus, [consobrina] vera.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

vârî

  • 1. tranzitiv A face să intre înăuntru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: băga introduce antonime: scoate 4 exemple
    exemple
    • Felix se înroși la față și vîrî repede mîna în buzunar. CĂLINESCU, E. O. I 36.
      surse: DLRLC
    • Cu pușca, cu torba, gros înfășurat în căldura hainelor, mă sui și îmi vîr picioarele în fîn. SADOVEANU, O. VII 331.
      surse: DLRLC
    • Domnul vîră adînc capul pe ferestruică înăuntru, împiegatul surprins de această mișcare se dă-napoi. CARAGIALE, O. II 211.
      surse: DLRLC
    • Pune roata la loc, vîră leuca, sucește lamba. CREANGĂ, P. 125.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.2. expresie A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a face pe cineva să priceapă bine un lucru.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.3. expresie A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat
      surse: DEX '09
    • 1.4. expresie A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a sugera cuiva ceva.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Cine ți-a vîrît în cap și una ca aceasta? CREANGĂ, P. 194.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A-și vârî (2.3.) capul (2.3.) sănătos (sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie (2.3.).
      surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A-și vârî nasul (1.23.) în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-l privesc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.7. expresie A-și vârî (1.3.) coada (1.3.) (în ceva).
      surse: DLRLC
    • 1.9. expresie A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Să le vîre mințile în cap pe o sută de ani. DUMITRIU, N. 78.
        surse: DLRLC
      • Vîră-ți mințile în cap și învață rînduiala lumii ș-a vieții, c-a să-ți prindă bine. SADOVEANU, O. VIII 213.
        surse: DLRLC
    • 1.10. expresie A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: învrăjbi un exemplu
      exemple
      • Scaraoschi... a dat poroncă tuturor slugilor sale... să vîre vrajbă între oameni. CREANGĂ, P. 144.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Titu Herdelea se strecură afară. Roșu îi vîrîse un cuțit în suflet. REBREANU, R. II 79.
        surse: DLRLC
    • 1.12. A investi bani, capital.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: investi un exemplu
      exemple
      • A trebuit să-mi vîr tot capitalul în porci, din care pricină am rămas calic. ȘEZ. II 220.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Doamne... blagoslovește-mi turbinca asta, că ori pe cine-oi vrea eu, să-l vîr într-însa. CREANGĂ, P. 300.
      surse: DLRLC
    • Mîndrele, cînd l-au zărit, înainte i-au ieșit. Una poarta-i deschidea, Una-n casă mi-l vîra. SEVASTOS, C. 297.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mai tare! că te vîr în pămînt. SADOVEANU, O. VI 205.
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a cauza cuiva supărări foarte mari.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Aceste erau de ajuns... s-o vîre în groapă pe biata babă. CREANGĂ, P. 14.
        surse: DLRLC
    • 2.3. expresie A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva).
      exemple
      • Am să te vîr și eu în toate grozile morții. CREANGĂ, P. 58.
        surse: DLRLC
      • Să nu mai zici că vine lupul, Moș Nichifor, că mă vîri în toate boalele. CREANGĂ, P. 121.
        surse: DLRLC
      • Mi-a ieșit înainte un urs grozav care m-a vîrît în toți sperieții. CREANGĂ, P. 186.
        surse: DLRLC
    • 2.4. expresie A vârî (1.2.) (pe cineva) în (sau la) belea (1.2.).
      surse: DLRLC
    • 2.5. expresie A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Asta... e în stare să-și vîre pe tată-său și pe mă-sa la pușcărie. C. PETRESCU, C. V. 112.
        surse: DLRLC
  • 3. reflexiv A se băga în...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: intra (vb.) 4 exemple
    exemple
    • Jap era prea bucuros de această singurătate, se vîra sub divan și observa din umbră. GALACTION, O. I 307.
      surse: DLRLC
    • S-a dezbrăcat singură și îndată s-a vîrît în pătuceanul ei de odinioară. REBREANU, R. I 207.
      surse: DLRLC
    • Trebuie să mă vîr iar în așternut, să mă-ncălzesc. CARAGIALE, O. III 137.
      surse: DLRLC
    • Mezinul se vîrî iute în horn. CREANGĂ, P. 23.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Era pericol să i se vîre sub piele femeia asta. DUMITRIU, N. 129.
        surse: DLRLC
    • 3.2. tranzitiv A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Îl vîrîse în slujbă aproape de doi ani. VORNIC, P. 195.
        surse: DLRLC
    • 3.3. A se înghesui.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Cineva se vîră în mine, mă strînge de braț și tremură. SAHIA, N. 120.
        surse: DLRLC
      • Focurile chirigiilor se stinseseră: oameni și vite dormeau pe coceni, vîrîndu-se cuminți unii într-alții, jos, la pămînt. CARAGIALE, P. 36.
        surse: DLRLC
      • 3.3.1. expresie A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
        exemple
        • Ai reușit să te vîri în sufletul Irinei și într-al meu. BARANGA, I. 189.
          surse: DLRLC
    • 3.4. A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Ziaristul să rămîie în lumea lui, nu să se vîre printre ciocoi, să-și adoarmă conștiința. REBREANU, R. I 210.
        surse: DLRLC
      • Ar fi trebuit să se vîre în acel popor din Transilvania, ar fi trebuit să-l întrebe ce-l doare. IONESCU-RION, C. 28.
        surse: DLRLC

etimologie: