12 definiții pentru vajnic

VÁJNIC, -Ă, vajnici, -ce, adj. 1. Energic, viguros, puternic; aprig, dârz; grozav, cumplit. 2. Important, grav, serios; (rar, despre oameni) de seamă; marcant, ilustru. – Din rus. vajnîi, ucr. vajnyi.

VÁJNIC, -Ă, vajnici, -ce, adj. 1. Energic, viguros, puternic; aprig, dârz; grozav, cumplit. 2. Important, grav, serios; (rar, despre oameni) de seamă; marcant, ilustru. – Din rus. vajnâi, ucr. vajnyi.

VÁJNIC, -Ă, vajnici, -e, adj. 1. Energic, viguros, puternic. Oamenii... se trudeau în sforțări vajnice spre a stoarce roadele pămîntului. REBREANU, I. 53. ◊ (Adverbial) Murgul bate vajnic din copită. BENIUC, V. 72. Se frămîntă așa de vajnic de dorul copiilor. ȘEZ. II 50. ♦ Aprig, înverșunat, dîrz. Era... un vajnic predicator din ordinul iezuiților. GALACTION, O. I 229. ♦ Grozav, strașnic, cumplit, teribil. Sanda arătase pumnul și mormăise niște amenințări vajnice. CARAGIALE, S. 11. Care savant... are să descopere odată microbul și leacul la cea mai vajnică boală ce bîntuie umanitatea? id. O. VII 177. 2. (Învechit) Important, grav, serios. Tuși, oftă, după obiceiul lui, cînd avea ceva vajnic de spus. GANE, N. II 210. Ce credeți dumneavoastră că-i de făcut într-un caz atît de vajnic? ALECSANDRI, T. 1390. Sîntem în minutul vajnic unde trebuie să facem chipul trecutului. RUSSO, S. 16. ◊ Însemnat, de seamă, marcant, ilustru. I-a adus pe cei mai vajnici înțălepți ca să-l învețe. ȘEZ. I 97.

vájnic adj. m., pl. vájnici; f. vájnică, pl. vájnice

VÁJNIC adj. v. important, însemnat.

VÁJNIC adj. 1. v. energic. 2. v. înverșunat.

vajnic a. 1. strașnic: călduri vajnice; 2. fig. important: niște trebi vajnice a ocârmuirii AL. [Rus. VAJNĬI, de greutate, însemnat].

vájnic, -ă adj. (rus. vážnyĭ, greŭ, important, însemnat, d. vága, balanță, d. vgerm. wâga, ngerm. wage; vážnĕa, balanță publică, vážnik, cîntăritor oficial, pazarnic, vážnostĭ, gravitate, importanță). Strașnic, violent, impetuos: hoț vajnic, ploaĭe vajnică, afacerĭ vajnice.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

vájnic adj. m., pl. vájnici; f. sg. vájnică, pl. vájnice

vajnic adj. v. IMPORTANT. ÎNSEMNAT.

VAJNIC adj. 1. energic, impetuos, puternic, tare, viguros. (Om ~.) 2. aprig, aspru, crîncen, crud, crunt, cumplit, încrîncenat, îndîrjit, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, singeros, violent, (înv.) crîncenit, tare, (fig.) încleștat. (O luptă ~.)

Intrare: vajnic
vajnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vajnic
  • vajnicul
  • vajnicu‑
  • vajnică
  • vajnica
plural
  • vajnici
  • vajnicii
  • vajnice
  • vajnicele
genitiv-dativ singular
  • vajnic
  • vajnicului
  • vajnice
  • vajnicei
plural
  • vajnici
  • vajnicilor
  • vajnice
  • vajnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vajnic

  • exemple
    • Oamenii... se trudeau în sforțări vajnice spre a stoarce roadele pămîntului. REBREANU, I. 53.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Murgul bate vajnic din copită. BENIUC, V. 72.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Se frămîntă așa de vajnic de dorul copiilor. ȘEZ. II 50.
      surse: DLRLC
    • Era... un vajnic predicator din ordinul iezuiților. GALACTION, O. I 229.
      surse: DLRLC
    • Sanda arătase pumnul și mormăise niște amenințări vajnice. CARAGIALE, S. 11.
      surse: DLRLC
    • Care savant... are să descopere odată microbul și leacul la cea mai vajnică boală ce bîntuie umanitatea? CARAGIALE, O. VII 177.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Tuși, oftă, după obiceiul lui, cînd avea ceva vajnic de spus. GANE, N. II 210.
      surse: DLRLC
    • Ce credeți dumneavoastră că-i de făcut într-un caz atît de vajnic? ALECSANDRI, T. 1390.
      surse: DLRLC
    • Sîntem în minutul vajnic unde trebuie să facem chipul trecutului. RUSSO, S. 16.
      surse: DLRLC

etimologie: