6 intrări

69 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VAI interj. Cuvânt care exteriorizează sentimente (intense) de: a) durere, suferință, deprimare, deznădejde; b) compătimire, milă, regret, necaz, ciudă; c) bucurie, plăcere, admirație, entuziasm; d) nerăbdare; e) surpriză. Loc. adj. și adv. (Substantivat) Ca vai de lume = (care se află) într-o stare foarte rea, în ultimul grad; (care este) foarte rău, foarte prost. ♦ (Substantivat, n.) Tânguire, plânset, strigăt jalnic; p. ext. suferința, durere. Expr. A fi vai (și amar) de... = a fi rău de cineva, a se afla într-o situație grea, jalnică. Cu chiu, cu vai sau cu chiu și vai = cu mare greutate, după multă osteneală; abia-abia. – Cf. lat. vae.

vai2 sn [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Acoperiș (detașabil) la stupul primitiv, făcut din paie1 sau din șovar.

vai1 [At: PSALT. 268 / V: (reg) văi, vâi, vui / E: ml vae cf alb vaj] 1 i Exprimă durere Si: (înv) vah (1). 2 i Exprimă suferință (fizică) Si: (înv) vah (2), (Mol) valeu (1). 3 i Exprimă dezamăgire Si: (înv) vah (3), (Mol) valeu (7). 4 i Exprimă mâhnire Si: (înv) vah (4), (Mol) valeu (6). 5 i (Îe) ~ de mine Se spune pentru a exprima consternarea. 6 i (Îae) Se spune pentru a exprima un protest politicos, pentru a înlătura prevenitor o îndoială, o rezervă a interlocutorului. 7 sn (Îlav) Cu chiu, cu ~ sau cu (mare) chiu și ~, (rar) cu ~, cu chiu, cu ~-nevoie Cu mare greutate. 8 sn (Îls) Chiu și ~ Suferință. 9 sn (Îal) Osteneală mare Si: caznă, trudă. 10 sn (Îal) Sărăcie (mare). 11 sn (Olt; îe) A fi de chiu și ~ A duce o viață împovărată de lipsuri și de boală. 12 sn (Olt; îe) A nu avea ~ de … A nu avea neplăceri din partea … 13 i (Îe) ~ de păcatele mele (sau noastre) Se spune pentru a-și exprima necazul, nemulțumirea pentru o situație neplăcută. 14 sn (Pop) Tânguire. 15 sn (Pop) Suferință. 16 sn (Pop) Vaiet (1). 17 i (De obicei urmat de determinări, substantive sau pronume, introduse prin pp „de” sau, înv, în dativ) Exprimă compătimire. 18 i (De obicei urmat de determinări, substantive sau pronume, introduse prin pp „de” sau, înv, în dativ) Exprimă un avertisment. 19 i (De obicei urmat de determinări, substantive sau pronume, introduse prin pp „de” sau, înv, în dativ) Exprimă o amenințare. 20 i (De obicei urmat de determinări, substantive sau pronume, introduse prin pp „de” sau, înv, în dativ) Exprimă o imprecație. 21-22 i (Îljv) Ca ~ de el (sau de ea, de dânsul, de dânsa etc.) sau ca ~ de capul (cuiva) (Într-un mod) vrednic de compătimire. 23-24 i (Îal; șîf ca ~ de mama ori de zilele cuiva sau ca ~ de om sau de lume, de Dumnezeu (Care se află) într-o situație foarte grea. 25-26 i (Îal; și îaf) (Care este) foarte prost. 27 i (Îe) ~ de ... sau ~ și amar (de ...), ~ (și amar) de capul (sau de zilele, de mama, de sufletul, de suflețelul) (cuiva) Se spune pentru a-și exprima (auto)compătimirea. 28 i (Îe) (A fi) ~ de ... sau (a fi) ~ și amar (de ...), (a fi) ~ (și amar) de capul (sau de pielea, de steaua, de zilele, de viața, de cojocul, de sufletul) (cuiva), (a fi) ~ de lume (sau de om, reg, de mumă), (îrg) (a fi) ~ și mișel (de ...), (a fi) mișel și ~, (reg) ~ și amar pe capul (cuiva) Exprimă situația foarte grea în care se află sau se poate afla cineva. 29 si (Trs; îc) ~-de-lume (sau ~-de-loc) Persoană lipsită de energie și inițiativă, care nu inspiră încredere. 30 i Exprimă ciudă. 31 i Exprimă regret Si: (Mol) valeu (8). 32 i Exprimă mirare Si: (Mol) valeu (4). 33 i Exprimă indignare. 34 i Exprimă îngrijorare Si: (Mol) valeu (3). 35 i Exprimă spaimă Si: (Mol) valeu (2). 36 i Exprimă bucurie. 37 i Exprimă admirație Si: (Mol) valeu (5). 38 i Exprimă entuziasm. 39 i Exprimă repulsie Si: (Mol) valeu (9).

vai interj. Exclamație care exprimă: 1 Deznădejde, mîhnire, amărăciune. Vai, drăguțul mi-au murit (POP.). ◊ (constr. cu dat. pron.pers.) Vai mie! eu am cunoscut amorul (C. NEGR.). ◊ (urmat de un pron.pers. de pers. 1 precedat de prep. „de”) Vai de noi și de-a ta slavă! (HEL.). ◊ (întărit prin repetare) Își cuprinse capul cu mîinile și se lamentă disperată: Vai, vai, vai! (CĂL.). ◊ Loc.adv. (subst.) Cu chiu, cu vai sau cu (mare) chiu și vai, cu vai cu chiu, cu vai-nevoie = după multă trudă, după multe eforturi; cu osteneală, cu mult necaz, cu mare greutate. Și așa, cu chiu, cu vai, ajunge la curtea boierească (ISP.). Cu chiu, cu vai a făcut băiatul cele patru clase primare (VLAH.). ◊ Expr. Vai de mine! = a) se spune pentru a exprima consternarea, revolta. Lipsește ceva dintr-o casă... – Vai de mine!... N-are Țîca obiceiul (CAR.); b) se spune pentru a exprima un protest, pentru a înlătura o rezervă a interlocutorului. Vai de mine, coconiță, cum aș putea să șez lîngă milostiva mea stăpînă? (FIL.). (subst.) Chiu și vai = suferință, chin; efort, trudă; mizerie, sărăcie, lipsă. Logofete, brînză-n cui, lapte acru-n călimări, chiu și vai prin buzunări (CR.). După chiu și vai, am sprijinit cheresteaua (GAL.). Vai de păcatele mele (sau ale tale, noastre etc.) cele grele! v. păcat. ♦ (pop.; subst. n) Tînguire, vaiet. Vom avea... o grijă mare, un dor și un vai de moarte (BĂR.). 2 (de obicei cu determ. în dat. sau introduse prin prep. „de”) Exprimă compătimire, milă. Vai de biata țară, cînd vom avea războaie (C. NEGR.). ◊ (capătă val. de avertisment, amenințare, imprecație) Vai... de acea nație care calcă voia lui Dumnezeu! (BĂLC.). ◊ Loc.adj., adv. Ca vai de el (sau de ea, de dînsul etc.) = a) (într-un mod) vrednic de plîns, de compătimire. Se întoarse la curte, plouat ca vai de dînsul (ODOB.); b) (și ca vai de mama cuiva ori ca vai de om sau de lume, de Dumnezeu) (care se află) într-o situație foarte grea, într-o stare rea; (care este) foarte rău, foarte prost. Un bordei ca vai de el (CR.). ◊ Expr. Vai de... sau vai și amar (de...), se spune pentru a-și exprima participarea la suferința, la necazul etc. cuiva sau pentru a-și exprima propria suferință. Vai de capul lui v. cap. A fi vai de cinstea cuiva v. cinste. Vai de cojocul lui! v. cojoc. Vai de mama mea (sau a ta, a lui etc.) v. mamă. (A fi) vai (și amar) de pielea cuiva v. piele. Vai de steaua mea (sau a ta, a lui etc.) v. stea. Vai de sufletul tău (sau al său, al lui etc.) v. suflet. Vai de zilele mele (sau ale tale etc.) v. zi. 3 Exprimă ciudă, necaz. Vai de mine, nevastă-hăi..., ce păcat mi-am găsit cu tine (CR.). 4 Exprimă nostalgie, regret. Vai! tot mai gîndești la anii cînd visam în academii (EMIN.). 5 Exprimă indignare, revoltă. Vai, ce rușine pe capul tău! 6 Exprimă îngrijorare, spaimă, teamă. Vai de mine, moș Nichifor, unde să m-ascund eu? (CR.). 7 Exprimă mirare, surpriză, uimire. Vai de mine, dumneata ești? (BAC.). 8 Exprimă bucurie, entuziasm, admirație, încîntare. Vai, ce rochie frumoasă ți-ai făcut! • și (reg.) văi, vui interj. /lat. vae; cf. alb. vaj.

VAI interj. Cuvânt care exteriorizează sentimente (intense) de: a) durere, suferință, deprimare, deznădejde; b) compătimire, milă, regret, necaz, ciudă; c) bucurie, plăcere, admirație, entuziasm; d) nerăbdare; e) surpriză. ♦ Loc. adj. și adv. (Substantivizat) Ca vai de lume = (care se află) într-o stare foarte rea, în ultimul grad; (care este) foarte rău, foarte prost. ♦ (Substantivat, n.) Tânguire, plânset, strigăt jalnic; p. ext. suferință, durere. ♦ Expr. A fi vai (și amar) de = a fi rău de cineva, a se afla într-o situație grea, jalnică. Cu chiu, cu vai sau cu chiu și vai = cu mare greutate, după multă osteneală; abia-abia. – Cf. lat. vae.

VAI interj. (Uneori urmat de un nume sau de un pron. pers. introdus prin prep. «de») Exclamație care exprimă sentimente puternice de: a) durere, suferință, deprimare, deznădejde. El ar răcni ca leii, dar vai! nu poate plînge. EMINESCU, O. I 88. Vai! sufletu-mi s-a învrăjbit! ALECSANDRI, P. I 9. Vai!... n-a iertat soarta să-ncununi a ta dorință. ALEXANDRESCU, M. 15. Vai, bădiță, pentru tine. Multă supărare-mi vine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 232. ◊ (Întărit prin repetare) Vai, vai ! inima mea, Rău m-a prins a mă durea. HODOȘ, P. P. 31. ◊ Expr. Cu vai nevoie v. nevoie (3). Cu chiu cu vai sau cu chiu și vai v. chiu; b) compătimire, milă, regret. Beșica s-o umplu cu grăunțe... s-o zurăiesc... ș-apoi vai de urechile mamei. CREANGĂ, A. 41. În inima-mi răcită Tot focul, vai, s-a stins. ALECSANDRI T. I 461. Biata maică, vai de ea, Cosicioara că-și smulgea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 498. ◊ (Cu nuanță ironică) Vai săracu omu prost, Bun odor la cas-a fost. CREANGĂ, P. 10. Vai săracu diacul, Cînd aude clopotul, Țipa coasa-n buruiene Și se cară la pomene. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 470. ◊ Loc. adj. Ca vai de..., exprimă compătimirea în cel mai înalt grad. Nenorocita, ieșind cu nepus în masă și necăjită ca vai de ea, s-a dus iarăși la fîntînă. CREANGĂ, P. 98. Să ascultați niște piese ca vai de ele. ALECSANDRI, T. 1023. Și drăguțul obrăjel... O fi, zău, ca vai de el! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 311. Ca vai de lume (sau, rar, de om), arată o situație grea, cum nu se poate mai rea, vrednică de plîns. Erau plătite ca vai de lume. PAS, Z. I 141. Am trăit la Paris ca vai de lume. SADOVEANU, P. M. 22. Plecă supărat și amărît ca vai de om. CREANGĂ, O. A. 292. ◊ (Substantivat, în expr.) Vai și amar = jale, nenorocire, dezastru. N-am nici un cîștig din asta. În schimb, vai și amar pe capul meu, că nu-mi aflu locul. VORNIC, P. 185. De aci înainte vai și amar de bietele vrăbii de pe garduri. ODOBESCU, S. III 22. Vai ș-amar... Ce-o să mă fac, îmi vine să iau cîmpii. ALECSANDRI, T. 1007. (A fi) vai (sau vai și amar) de... = a fi rău de cineva, a se afla într-o situație jalnică, vrednică de milă. Vai de viața lui, dacă aceea pe care iubește nici nu vrea să se uite la dînsul! SADOVEANU, O. 464. N-au și dînșii neveste și copii și necazuri de vai de mama lor? C. PETRESCU, Î. II 8. De-oi veni pe-acolo și n-oi găsi trebile făcute după plac, vai de pielea ta are să fie. CREANGĂ, P. 208. În cea vale de-oi sălta, Vai ș-amar de viața ta. ALECSANDRI, P. II 24. ◊ (Învechit și arhaizant, construit cu dativul pronumelui personal) Orice debutant are drept să creadă că va silui soarta, că-și va croi singur norocul. El pleacă la război, hotărît să înfrîngă... Vai lui însă, dacă într-adevăr înfrînge. C. PETRESCU, V. 153. Vai mie! eu am cunoscut amorul. NEGRUZZI, S. I 51. Vai mie! zicea cu lacrimi întru a sa văitare. CONACHI, P. 82. ♦ (Substantivat) a) Tînguire, plînset, vaiet; p. ext. suferință, durere. Ca grindina și plumbii cad, Se-ntunecă și-i vai ca-n iad! COȘBUC, P. II 40. b) Strigăt jalnic. Zboară peste-adîncul văii Tristul vai al cucuvăii. COȘBUC, P. II 99; c) necaz, ciudă. Vai de mine, nevastă hăi, zise baba; ce păcat mi-am găsit cu tine. CREANGĂ, P. 174. Vai, tuna-te-ar lume rea! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 366; d) surprindere, mirare, spaimă, indignare. Ați mîncat voi pătlăgele vinete cu scorțișoară?Vai! se scandalizară fetele. CĂLINESCU, E. O. II 94. Vai, ce-ntuneric s-a făcut deodată. în jurul meu,ce groaznică tăcere! IOSIF, P. 43. Doi pași încă... Vai! în luncă Țipă cucoșul trezit. ALECSANDRI, P. I 13; bucurie, plăcere, admirație, entuziasm. Pentru Șandru, cîte trag Pentru Șandru! El abia-i un copilandru, Vai, dar cît îmi e de drag! COȘBUC, P. II 212. Și-aseară te-am văzut... Și, vai, tare mi-ai plăcut! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 157; nerăbdare. Oțelul e jar și inimile-ngheață. Vai! vai! de s-ar face dimineață. BENIUC, V. 109.

vai! int. exprimă: 1. o durere, o părere de rău: vai de cei învinși! 2. un blestem: vai și amar de tine! 3. O anevoință: cu chin, cu vai! 4. superlativul răului: ostenit ca vai de el! [Lat. VAE].

vaĭ interj. de durere, regret, amenințare și regret (lat. vae, it. guai, alb. bg. sîrb. turc. vaĭ, litv. wai, germ. we): Vaĭ, ce nenorocire! Vaĭ, săracu! Vaĭ de ceĭ învinșĭ! Vaĭ de capu tăŭ! Vaĭ și amar de tine! Vaĭ voŭă, fariseilor! (Ev.). Vaĭ de bogăția luĭ! Cu chiŭ, cu vaĭ, cu mare anevoință: am ajuns cu chiŭ, cu vaĭ. Ca vaĭ de (superlativu răuluĭ): ostenit ca vaĭ de el, ca vaĭ de capu luĭ, ca vaĭ de lume, o casă ca vaĭ de ĭa, ca vaĭ de capu eĭ! V. ŭa.

VÁLE, văi, s. f. 1. Formă negativă de relief, formată prin acțiunea unei ape curgătoare sau a unui ghețar. ◊ (Bis.) Valea plângerii (sau a lacrimilor) = Pământul considerat ca loc al suferințelor și al durerii, în raport cu cerul. Loc. adj. și adv. (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmează, în continuare. ◊ Loc. adv. La vale = la coborâș; în jos; în josul apei. De vale = la capătul coborâșului, acolo unde începe valea; mai departe (în sensul coborârii). ◊ Expr. (Fam.) A-și lua valea = a pleca, a fugi (de undeva). ♦ (Fam.; cu valoare de interj.; art.) Pleacă! plecați (imediat)! 2. (Reg.) Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare. – Lat. vallis.

vale1 i [At: BARIȚIU, C. VI, 101 / E: lat vale (Imt al lui valere)] (Ltî) Cuvânt folosit ca formulă de salut, la încheierea unei scrisori.

vale2 [At: PSALT. 114 / G-D: sg și: (îrg) ~i, (reg) vălii, velii / Pl: văi, (reg) văli, veli / E: ml vallis] 1 sf Formă de relief, îngustă și alungită, cu altitudini mai joase decât regiunile înconjurătoare și deschisă în aval, care este străbătută (permanent sau temporar) de o apă curgătoare. 2 sf (Pex) Regiune de șes situată sub nivelul ținuturilor din jur (și udată de o apă curgătoare). 3 sf (Bis; îs) ~a plângerii (sau ~a lacrimilor, ~a plângerilor, ~ a plângerii, ~ a plângerilor, ~ a lacrimilor, înv, ~ de plângere) Pământul (considerat ca loc al suferințelor și al durerii). 4 sf (În basme; îas) Loc al suferințelor unde domnește plânsul și jalea. 5 sf (Bis; înv; îs) ~a judecății Locul judecății de apoi. 6 sf (Mtp; îs) Ceea ~ Viața de după moarte. 7 sf (Îlav; mai ales pe lângă verbe de mișcare) La ~ (sau, reg, în ~) În sensul coborâșului. 8 sf (Îal) În jos. 9 sf (Îal) În direcția în care curge o apă. 10 sf (Îal; reg șîf în ~) Spre pământ. 11 sf (Asr; îal; șîf mai la ~) În continuare (într-un text). 12 sf (Îla) De la ~ (sau din ~) Care se află într-o regiune joasă. 13 sf (Îal) Care este situat mai departe (în sensul coborârii). 14 sf (Îal; reg șîf din ~) Care se află în partea de jos. 15 sf (Asr; îal; șîf de mai la ~) Care urmează (într-un text). 16 sf (Fam; îe) A lua (pe cineva sau, rar, ceva) la ~ A ironiza. 17 sf (Pop; rar; îe) A merge la ~ A decădea. 18 sf (Pfm; îe) Dă la deal, dă la ~ Încearcă toate posibilitățile. 19 sf (Pop; îe) Ce mai la deal, la ~ (sau, rar, ce tot la deal, la ~) Se spune în situațiile când este inutil a mai discuta Si: ce mai încoace, încolo. 20 sf (Îae) Se spune în situațiile când trebuie vorbit deschis, fără ocolișuri. 21 sf (Îvp; îlpp) La (sau de) ~ de ... sau de la (ori de din) ~ de ... Mai jos ... 22 sf (Îal) Mai departe de ... 23 sf (Fam; îe) A(-și) lua ~a A pleca (în fugă) (de undeva). 24 sf (Îae) A-și lua câmpii. 25 i (Fam; art) Pleacă! 26 sf (Pfm; îc) Calea-~a Treacă-meargă. 27 sf (Îac) Mai merge. 28 sf (Îe) Ce mai calea-~a Ce mai încolo și încoace. 29 sf (Reg; îe) Și pe deal, și pe ~ Indiferent cum. 30 sf (Ban; îe) Până-n deal, în ~ Până una-alta. 31 sf (Reg) Prăpastie. 32 sf (Îvp) Apă curgătoare. 33 sf (Îvp) Albia unei ape curgătoare. 34 sf (Înv; îe) A trage (pe cineva) în ~ A uda (pe cineva) într-o apă curgătoare de Paști (sau de Bobotează), ca ritual de fertilitate sau de purificare. 35 sf (Pop; îe) A fi ~ A fi rece. 36 av (Fig; mai ales pe lângă verbe de mișcare) În cantitate mare. 37 sf (Trs) Pârâul morii. 38 sf (Trs) Braț (al unui râu).

i2 vt [At: JAHRESBER. IV, 299 / Pzi: ~esc / Ps și: vii / Par și: vit / E: ns cf vedea] (Reg) 1-2 A vedea2 (14-153).

vale1 interj. (înv.) Cuvînt folosit ca formulă de salut, la încheierea unei scrisori. • /<lat. vale, imper. al lui valēre.

i1 vb. IV. tr. (reg.) A vedea. • prez.ind. -iesc. perf. smp. văii, vii; part. văit, vit. /cf. vedea.

VÁLE, văi, s. f. 1. Depresiune, adâncitură de teren alungită, străbătută (permanent sau vremelnic) de o apă curgătoare; regiune de șes situată sub nivelul ținuturilor din jur (și udată de o apă curgătoare). ◊ (În limbajul biblic) Valea plângerii (sau a lacrimilor) = pământul (considerat ca loc al suferințelor și al durerii). ◊ Loc. adj. și adv. (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmează, în continuare. ◊ Loc. adv. La vale = la coborâș; în jos; în josul apei. De vale = la capătul coborâșului, acolo unde începe valea; mai departe (în sensul coborârii). ◊ Expr. (Fam.) A-și lua valea = a pleca, a fugi (de undeva). ♦ (Fam.; cu valoare de interj.; art.) Pleacă! plecați (imediat)! 2. (Reg.) Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare. – Lat. vallis.

VÁLE, văi, s. f. 1. Depresiune, adîncitură alungită, străbătută permanent sau vremelnic de o apă curgătoare; p. ext. regiune de șes situată sub nivelul ținuturilor din jur și udată de o apă curgătoare. Văile tupilate întunecau priveliștea cu atîtea pete imense de umbră viorie. HOGAȘ, M. N. 132. Noaptea umedă din văi Venea pe-ntunecate căi. COȘBUC, P. I 282. Cînd chiuie o dată, se cutremură pămîntul, văile răsună. CREANGĂ, P. 54. Multe dealuri coborîră Pînă-n valea cea-nverzită De-un rîu limped răcorită. ALECSANDRI, P. P. 165. ◊ Loc. adv. La vale = la coborîș; în jos. Tata a luat-o la vale. PAS, Z. I 240. Alt om venea dinspre tîrg cu un car nou... pe care-l trăgea cu minele singur la vale. CREANGĂ, P. 40. Pe-un picior de plai. Pe-o gură de rai, Iată vin în cale, Se cobor la vale, Trei turme de miei Cu trei ciobănei. ALECSANDRI, P. P. 1; în josul apei. Mă uitai pe Olt la vale, Văzui mîndra pe cărare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 242. De vale = (în) jos, la capătul coborîșului, acolo unde începe valea. Se opriră de vale, lîngă rîul înghețat și șezură pe o salcie trînlită. GALACTION, O. I 415. Mai de vale sau de vale de... = mai încolo, mai departe (în sensul coborîrii). Fetele nălbesc pînza, mai de vale, între sălcii. VLAHUȚĂ, R. P. 65. Curtea banului Ghica începea din capătul despre apus al podului gîrlei, de vale de Zlătari. GHICA, la CADE. ◊ Loc. adj. și adv. (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmează, în continuare. În cîteva foi răzlețe... găsim rîndurile de mai la vale. CARAGIALE, O. III 197. O voi primi bucuros ca un pas înainte, dar tot iinzînd mai la vale. GHICA, A. 571. ◊ Expr. A da la deal, la vale v. da3 (II 4). Greu la deal și greu la vale v. greu3 (III 2). Ce mai la deal, la vale v. deal (1). A lua (pe cineva) la vale v. lua (V). Calea-valea v. cale (I 1). A-și lua valea = a pleca, a fugi de undeva; a-și lua cîmpii. Îmi iau valea, să știi! PAS, L. 1 199. (În limbaj biblic) Valea plîngerii (sau a lacrimilor) = pămîntul (considerat ca loc de suferință în timpul vieții pămîntești). Și-i spuseră că acea vale se numea valea plîngerii. ISPIRESCU, L. 8. (Cu parafrazarea construcției) Din lumi astrale. Magia înfășurătoare Coprinde în a ei splendoare A plîngerilor vale. MACEDONSKI, O. I 27. Mai la vale = mai ieftin. Mai la vale s-o scoață de loc nu pot. PANN, P. V. II 62. ◊ (În corelație cu munte, exprimînd ideea «din toate direcțiile», «în toate părțile»). Astăzi, are să s-adune tot poporul de prin munți și de prin văi, ca să meargă sus, la Cetatea Neamțului. ALECSANDRI, T. II 8. Și din munte, și din vale Zvon de glasuri cuvînta: «Să trăiești, măria-ta!». id. P. I 109. (Cu schimbarea construcției) A miroase-a flori mărunte, De pe vale, de la munte! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 36. ◊ Fig. Eu n-oi mai fi în valea vieții. SADOVEANU, N. F. 30. Colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de haos. EMINESCU, O. I 132. 2. Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare. Eu, Pinteo, de-oi cînta... văi adînci s-or turbura. BIBICESCU, P. P. 318. Frunzuliță, iacă, iacă, dealu-i gol și valea-i sacă. HODOȘ, P. P. 80. Că nu curge ceea vale, Să mă pot spăla de jale. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 217. ◊ (În comparații și metafore) Se tăiară de curgea sîngele vale. RETEGANUL, P. V 31. Și m-a mușcat foarte tare, Că mergea sîngele vale. MARIAN, S. 77. Curg lacrimi părău și vale. HODOȘ, P. P. 229.

Bolintin (din Vale) n. sat în județul Ilfov; locul natal al lui Bolintineanu; 1350 loc.

calea-valea adv. binișor, suportabil: până aci calea-valea. [Lit. calea e vale sau drumul e oblu].

arată toate definițiile

Intrare: vai
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • vai
Intrare: calea-valea (interj.)
calea-valea2 (interj.) interjecție
compus
  • calea-valea
Intrare: calea-valea (loc.adv.)
calea-valea1 (loc.adv.) locuțiune adverbială
compus
Surse flexiune: DOR
  • calea-valea
Intrare: piper-de-vale
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piper-de-vale
  • piperul-de-vale
plural
genitiv-dativ singular
  • piper-de-vale
  • piperului-de-vale
plural
vocativ singular
plural
Intrare: vale
substantiv feminin (F121)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vale
  • valea
plural
  • văi
  • văile
genitiv-dativ singular
  • văi
  • văii
plural
  • văi
  • văilor
vocativ singular
plural
Intrare: văi
văi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

vai

  • 1. Cuvânt care exteriorizează sentimente (intense) de:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. durere, suferință, deprimare, deznădejde;
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 5 exemple
      exemple
      • El ar răcni ca leii, dar vai! nu poate plînge. EMINESCU, O. I 88.
        surse: DLRLC
      • Vai! sufletu-mi s-a învrăjbit! ALECSANDRI, P. I 9.
        surse: DLRLC
      • Vai!... n-a iertat soarta să-ncununi a ta dorință. ALEXANDRESCU, M. 15.
        surse: DLRLC
      • Vai, bădiță, pentru tine. Multă supărare-mi vine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 232.
        surse: DLRLC
      • (Întărit prin repetare) Vai, vai, inima mea, Rău m-a prins a mă durea. HODOȘ, P. P. 31.
        surse: DLRLC
    • 1.2. compătimire, milă, regret, necaz, ciudă;
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 8 exemple
      exemple
      • Beșica s-o umplu cu grăunțe... s-o zurăiesc... ș-apoi vai de urechile mamei. CREANGĂ, A. 41.
        surse: DLRLC
      • În inima-mi răcită Tot focul, vai, s-a stins. ALECSANDRI T. I 461.
        surse: DLRLC
      • Biata maică, vai de ea, Cosicioara că-și smulgea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 498.
        surse: DLRLC
      • ironic Vai săracu omu prost, Bun odor la cas-a fost. CREANGĂ, P. 10.
        surse: DLRLC
      • ironic Vai săracu diacul, Cînd aude clopotul, Țîpa coasa-n buruiene Și se cară la pomene. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 470.
        surse: DLRLC
      • învechit arhaizant Construit cu dativul pronumelui personal:
        exemple
        • Orice debutant are drept să creadă că va silui soarta, că-și va croi singur norocul. El pleacă la război, hotărît să înfrîngă... Vai lui însă, dacă într-adevăr înfrînge. C. PETRESCU, V. 153.
          surse: DLRLC
        • Vai mie! eu am cunoscut amorul. NEGRUZZI, S. I 51.
          surse: DLRLC
        • Vai mie! zicea cu lacrimi întru a sa văitare. CONACHI, P. 82.
          surse: DLRLC
      • Vai de mine, nevastă hăi, zise baba; ce păcat mi-am găsit cu tine. CREANGĂ, P. 174.
        surse: DLRLC
      • Vai, tuna-te-ar lume rea! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 366.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. locuțiune adjectivală Ca vai de..., exprimă compătimirea în cel mai înalt grad.
        exemple
        • Nenorocita, ieșind cu nepus în masă și necăjită ca vai de ea, s-a dus iarăși la fîntînă. CREANGĂ, P. 98.
          surse: DLRLC
        • Să ascultați niște piese ca vai de ele. ALECSANDRI, T. 1023.
          surse: DLRLC
        • Și drăguțul obrăjel... O fi, zău, ca vai de el! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 311.
          surse: DLRLC
    • 1.3. bucurie, plăcere, admirație, entuziasm;
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Pentru Șandru, cîte trag Pentru Șandru! El abia-i un copilandru, Vai, dar cît îmi e de drag! COȘBUC, P. II 212.
        surse: DLRLC
      • Și-aseară te-am văzut... Și, vai, tare mi-ai plăcut! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 157.
        surse: DLRLC
    • 1.4. nerăbdare;
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Oțelul e jar și inimile-ngheață. Vai! vai! de s-ar face dimineață. BENIUC, V. 109.
        surse: DLRLC
    • 1.5. surpriză, surprindere, mirare, spaimă, indignare.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Ați mîncat voi pătlăgele vinete cu scorțișoară? – Vai! se scandalizară fetele. CĂLINESCU, E. O. II 94.
        surse: DLRLC
      • Vai, ce-ntuneric s-a făcut deodată. În jurul meu, – ce groaznică tăcere! IOSIF, P. 43.
        surse: DLRLC
      • Doi pași încă... Vai! în luncă Țipă cucoșul trezit. ALECSANDRI, P. I 13.
        surse: DLRLC
    • 1.6. locuțiune adjectivală locuțiune adverbială (și) substantivat Ca vai de lume (sau, rar, de om) = (care se află) într-o stare foarte rea, în ultimul grad; (care este) foarte rău, foarte prost.
      surse: DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Erau plătite ca vai de lume. PAS, Z. I 141.
        surse: DLRLC
      • Am trăit la Paris ca vai de lume. SADOVEANU, P. M. 22.
        surse: DLRLC
      • Plecă supărat și amărît ca vai de om. CREANGĂ, O. A. 292.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Zboară peste-adîncul văii Tristul vai al cucuvăii. COȘBUC, P. II 99.
        surse: DLRLC
      • exemple
        • Ca grindina și plumbii cad, Se-ntunecă și-i vai ca-n iad! COȘBUC, P. II 40.
          surse: DLRLC
      • exemple
        • N-am nici un cîștig din asta. În schimb, vai și amar pe capul meu, că nu-mi aflu locul. VORNIC, P. 185.
          surse: DLRLC
        • De aci înainte vai și amar de bietele vrăbii de pe garduri. ODOBESCU, S. III 22.
          surse: DLRLC
        • Vai ș-amar... Ce-o să mă fac, îmi vine să iau cîmpii. ALECSANDRI, T. 1007.
          surse: DLRLC
      • 1.7.3. expresie A fi vai (și amar) de... = a fi rău de cineva, a se afla într-o situație grea, jalnică.
        surse: DEX '09 DLRLC attach_file 4 exemple
        exemple
        • Vai de viața lui, dacă aceea pe care iubește nici nu vrea să se uite la dînsul! SADOVEANU, O. 464.
          surse: DLRLC
        • N-au și dînșii neveste și copii și necazuri de vai de mama lor? C. PETRESCU, Î. II 8.
          surse: DLRLC
        • De-oi veni pe-acolo și n-oi găsi trebile făcute după plac, vai de pielea ta are să fie. CREANGĂ, P. 208.
          surse: DLRLC
        • În cea vale de-oi sălta, Vai ș-amar de viața ta. ALECSANDRI, P. II 24.
          surse: DLRLC
      • 1.7.4. expresie Cu chiu (3.), cu vai sau cu chiu și vai = cu mare greutate, după multă osteneală; abia-abia.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

calea-valea (interj.)

etimologie:

piper-de-vale

etimologie:

vale

  • 1. Formă negativă de relief, formată prin acțiunea unei ape curgătoare sau a unui ghețar.
    exemple
    • Văile tupilate întunecau priveliștea cu atîtea pete imense de umbră viorie. HOGAȘ, M. N. 132.
      surse: DLRLC
    • Noaptea umedă din văi Venea pe-ntunecate căi. COȘBUC, P. I 282.
      surse: DLRLC
    • Cînd chiuie o dată, se cutremură pămîntul, văile răsună. CREANGĂ, P. 54.
      surse: DLRLC
    • Multe dealuri coborîră Pînă-n valea cea-nverzită De-un rîu limped răcorită. ALECSANDRI, P. P. 165.
      surse: DLRLC
    • figurat Eu n-oi mai fi în valea vieții. SADOVEANU, N. F. 30.
      surse: DLRLC
    • figurat Colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de haos. EMINESCU, O. I 132.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Depresiune, adâncitură de teren alungită, străbătută (permanent sau vremelnic) de o apă curgătoare.
      surse: DEX '98 DLRLC
      • diferențiere prin extensiune Regiune de șes situată sub nivelul ținuturilor din jur (și udată de o apă curgătoare).
        surse: DEX '98 DLRLC
    • 1.1. (termen) bisericesc Valea plângerii (sau a lacrimilor) = Pământul considerat ca loc al suferințelor și al durerii, în raport cu cerul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Și-i spuseră că acea vale se numea valea plîngerii. ISPIRESCU, L. 8.
        surse: DLRLC
      • (Cu parafrazarea construcției) Din lumi astrale. Magia înfășurătoare Coprinde în a ei splendoare A plîngerilor vale. MACEDONSKI, O. I 27.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adjectivală locuțiune adverbială (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmează, în continuare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • În cîteva foi răzlețe... găsim rîndurile de mai la vale. CARAGIALE, O. III 197.
        surse: DLRLC
      • O voi primi bucuros ca un pas înainte, dar tot tinzînd mai la vale. GHICA, A. 571.
        surse: DLRLC
    • 1.3. locuțiune adverbială La vale = la coborâș; în jos; în josul apei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
      exemple
      • Tata a luat-o la vale. PAS, Z. I 240.
        surse: DLRLC
      • Alt om venea dinspre tîrg cu un car nou... pe care-l trăgea cu mînele singur la vale. CREANGĂ, P. 40.
        surse: DLRLC
      • Pe-un picior de plai. Pe-o gură de rai, Iată vin în cale, Se cobor la vale, Trei turme de miei Cu trei ciobănei. ALECSANDRI, P. P. 1.
        surse: DLRLC
      • Mă uitai pe Olt la vale, Văzui mîndra pe cărare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 242.
        surse: DLRLC
    • 1.4. locuțiune adverbială De vale = la capătul coborâșului, acolo unde începe valea; mai departe (în sensul coborârii).
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Se opriră de vale, lîngă rîul înghețat și șezură pe o salcie trîntită. GALACTION, O. I 415.
        surse: DLRLC
    • 1.5. locuțiune adverbială Mai de vale sau de vale de... = mai încolo, mai departe (în sensul coborârii).
      exemple
      • Fetele nălbesc pînza, mai de vale, între sălcii. VLAHUȚĂ, R. P. 65.
        surse: DLRLC
      • Curtea banului Ghica începea din capătul despre apus al podului gîrlei, de vale de Zlătari. GHICA, la CADE.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie familiar A-și lua valea = a fugi (de undeva); a-și lua câmpii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fugi pleca attach_file un exemplu
      exemple
      • Îmi iau valea, să știi! PAS, L. 1 199.
        surse: DLRLC
    • 1.7. expresie A da la deal, la vale.
      surse: DLRLC
    • 1.8. expresie Greu la deal și greu la vale.
      surse: DLRLC
    • 1.9. expresie Ce mai la deal, la vale.
      surse: DLRLC
    • 1.10. expresie Ce mai la deal, la vale.
      surse: DLRLC
    • 1.11. expresie A lua (pe cineva) la vale.
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 1.13. expresie Mai la vale = mai ieftin.
      exemple
      • Mai la vale s-o scoață de loc nu pot. PANN, P. V. II 62.
        surse: DLRLC
    • 1.14. (În corelație cu munte, exprimând ideea «din toate direcțiile», «în toate părțile»).
      exemple
      • Astăzi, are să s-adune tot poporul de prin munți și de prin văi, ca să meargă sus, la Cetatea Neamțului. ALECSANDRI, T. II 8.
        surse: DLRLC
      • Și din munte, și din vale Zvon de glasuri cuvînta: «Să trăiești, măria-ta!». ALECSANDRI. P. I 109.
        surse: DLRLC
      • (Cu schimbarea construcției) A miroase-a flori mărunte, De pe vale, de la munte! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 36.
        surse: DLRLC
    • 1.15. familiar articulat (Cu valoare de interjecție) Pleacă! plecați (imediat)!
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. regional Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Eu, Pinteo, de-oi cînta... văi adînci s-or turbura. BIBICESCU, P. P. 318.
      surse: DLRLC
    • Frunzuliță, iacă, iacă, dealu-i gol și valea-i sacă. HODOȘ, P. P. 80.
      surse: DLRLC
    • Că nu curge ceea vale, Să mă pot spăla de jale. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 217.
      surse: DLRLC
    • În comparații și metafore:
      exemple
      • Se tăiară de curgea sîngele vale. RETEGANUL, P. V 31.
        surse: DLRLC
      • Și m-a mușcat foarte tare, Că mergea sîngele vale. MARIAN, S. 77.
        surse: DLRLC
      • Curg lacrimi părău și vale. HODOȘ, P. P. 229.
        surse: DLRLC

etimologie: