16 definiții pentru vaiet
din care- explicative (8)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VAIET, vaiete, s. n. Strigăt, geamăt de durere, de jale, de suferință; plânset, vaier. – Din văita (derivat regresiv).
VAIET, vaiete, s. n. Strigăt, geamăt de durere, de jale, de suferință; plânset, vaier. – Din văita (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
vaiet sn [At: VARLAAM, C. 284 / V: (reg) vait (Pl: ~uri), văi~ / Pl: ~e / E: pvb văita] 1 Geamăt al omului prin care se exprimă durerea, suferința, jalea etc. Si: vaier1 (1), (Mol) vaicăr (1), (Ban) vaietec (1). 2 Succesiune de cuvinte prin care cineva își exprimă durerea, suferința, nemulțumirea etc. Si: vaier1 (2), (Mol) vaicăr (2), (Ban) vaietec (2). 3 Suferință. 4 (Trs) Bocet (de înmormântare). 5 (Pan) Sunet tânguitor (și prelung) scos de unele păsări sau animale. 6 (Fig) Zgomot prelung, tânguitor, produs de ape, de vânt etc. Si: vaier1 (4). 7 (Fig) Sunet tânguitor, prelung produs de unele instrumente muzicale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vaiet s.n. 1 Strigăt (prelung), geamăt de durere, de jale, de suferință; succesiune de cuvinte prin care cineva își exprimă durerea, suferința; plînset, vaier. 2 Analog. Sunet, țipăt (prelung), tînguitor scos de unele păsări sau animale. Venea un vaiet de dihanie rănită (GAL.). 3 Fig. Zgomot prelung și tînguitor produs de ape, de vînt etc. Ce vaiet în toamnă... Și codrul sălbatec vuiește (BACOV.). ♦ Sunet tînguitor, produs de unele instrumente muzicale. Rămase... în urmă-ne vaietul vioarelor (PAPAD.). • pl. -e. /de la văita, prin derivare regresivă.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VAIET, vaiete, s. n. Strigăt, geamăt de durere, de suferință; tînguire, bocet; vaier. Și-i răspundeau vaietele și strigătele de ajutor: – Măi fraților. îndurați-vă. CAMILAR, N. I 55. Din cîmpul mohorît și înecat, venea un vaiet de dihanie rănită. GALACTION, O. I 379. Zbierat, răget, țipet, vaiet, mii de glasuri spăimîntate Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate. ALECSANDRI, P. III 14. ◊ Fig. Ce chiot, ce vaiet în toamnă... Și codrul sălbatic vuiește. BACOVIA, O. 28. Și dintre tei, Un vaiet lin de clopoței Suspin-abia ca-n vis. ARGHEZI, V. 71. Vaietele cîntecului de-afară i se jăluiau în urechi din ce în ce mai sfîșîeioare. VLAHUȚĂ, N. 111.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vaiet n. acțiunea de a se văieta.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) váĭet n., pl. e (d. vaĭ). Lamentațiune, strigăt de durere saŭ de întristare: vaĭetele uneĭ mame căreĭa ĭ-a murit copilu. – La Al. și Em. vaĭer (după șuĭer).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vait sn vz vaiet
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
văiet sn vz vaiet
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vaiet s. n., pl. vaiete
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vaiet s. n., pl. vaiete
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vaiet s. n., pl. vaiete
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vaiet
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
vaiet, -te sb.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VAIET s. 1. v. geamăt. 2. tânguire, vaier, (pop.) vai, (reg.) vaicăr. (Se aude un ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VAIET s. 1. geamăt, scîncet, tînguire, vaier, (rar) scînceală, (înv.) scîncitură. (Un ~ de durere.) 2. tînguire, vaier, (pop.) vai, (reg.) vaicăr. (Se aude un ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
vaiet (de jale) v. bocet.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vaiet, vaietesubstantiv neutru
- 1. Geamăt de durere, de jale, de suferință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Și-i răspundeau vaietele și strigătele de ajutor: – Măi fraților... îndurați-vă. CAMILAR, N. I 55. DLRLC
- Din cîmpul mohorît și înecat, venea un vaiet de dihanie rănită. GALACTION, O. I 379. DLRLC
- Zbierăt, răget, țipet, vaiet, mii de glasuri spăimîntate Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate. ALECSANDRI, P. III 14. DLRLC
- Ce chiot, ce vaiet în toamnă... Și codrul sălbatic vuiește. BACOVIA, O. 28. DLRLC
- Și dintre tei, Un vaiet lin de clopoței Suspin-abia ca-n vis. ARGHEZI, V. 71. DLRLC
- Vaietele cîntecului de-afară i se jăluiau în urechi din ce în ce mai sfîșietoare. VLAHUȚĂ, N. 111. DLRLC
-
etimologie:
- văita DEX '09 DEX '98