11 definiții pentru vaiet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÁIET, vaiete, s. n. Strigăt, geamăt de durere, de jale, de suferință; plânset, vaier. – Din văita (derivat regresiv).

VÁIET, vaiete, s. n. Strigăt, geamăt de durere, de jale, de suferință; plânset, vaier. – Din văita (derivat regresiv).

VÁIET, vaiete, s. n. Strigăt, geamăt de durere, de suferință; tînguire, bocet; vaier. Și-i răspundeau vaietele și strigătele de ajutor: – Măi fraților. îndurați-vă. CAMILAR, N. I 55. Din cîmpul mohorît și înecat, venea un vaiet de dihanie rănită. GALACTION, O. I 379. Zbierat, răget, țipet, vaiet, mii de glasuri spăimîntate Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate. ALECSANDRI, P. III 14. ◊ Fig. Ce chiot, ce vaiet în toamnă... Și codrul sălbatic vuiește. BACOVIA, O. 28. Și dintre tei, Un vaiet lin de clopoței Suspin-abia ca-n vis. ARGHEZI, V. 71. Vaietele cîntecului de-afară i se jăluiau în urechi din ce în ce mai sfîșîeioare. VLAHUȚĂ, N. 111.

vaiet n. acțiunea de a se văieta.

1) váĭet n., pl. e (d. vaĭ). Lamentațiune, strigăt de durere saŭ de întristare: vaĭetele uneĭ mame căreĭa ĭ-a murit copilu. – La Al. și Em. vaĭer (după șuĭer).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÁIET s. 1. v. geamăt. 2. tânguire, vaier, (pop.) vai, (reg.) vaicăr. (Se aude un ~.)

VAIET s. 1. geamăt, scîncet, tînguire, vaier, (rar) scînceală, (înv.) scîncitură. (Un ~ de durere.) 2. tînguire, vaier, (pop.) vai, (reg.) vaicăr. (Se aude un ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vaiet (de jale) v. bocet.

Intrare: vaiet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vaiet
  • vaietul
  • vaietu‑
plural
  • vaiete
  • vaietele
genitiv-dativ singular
  • vaiet
  • vaietului
plural
  • vaiete
  • vaietelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vaiet

  • 1. Geamăt de durere, de jale, de suferință.
    exemple
    • Și-i răspundeau vaietele și strigătele de ajutor: – Măi fraților... îndurați-vă. CAMILAR, N. I 55.
      surse: DLRLC
    • Din cîmpul mohorît și înecat, venea un vaiet de dihanie rănită. GALACTION, O. I 379.
      surse: DLRLC
    • Zbierăt, răget, țipet, vaiet, mii de glasuri spăimîntate Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate. ALECSANDRI, P. III 14.
      surse: DLRLC
    • figurat Ce chiot, ce vaiet în toamnă... Și codrul sălbatic vuiește. BACOVIA, O. 28.
      surse: DLRLC
    • figurat Și dintre tei, Un vaiet lin de clopoței Suspin-abia ca-n vis. ARGHEZI, V. 71.
      surse: DLRLC
    • figurat Vaietele cîntecului de-afară i se jăluiau în urechi din ce în ce mai sfîșietoare. VLAHUȚĂ, N. 111.
      surse: DLRLC

etimologie: