vaĭ interj. de durere, regret, amenințare și regret (lat. vae, it. guai, alb. bg. sîrb. turc. vaĭ, litv. wai, germ. we): Vaĭ, ce nenorocire! Vaĭ, săracu! Vaĭ de ceĭ învinșĭ! Vaĭ de capu tăŭ! Vaĭ și amar de tine! Vaĭ voŭă, fariseilor! (Ev.). Vaĭ de bogăția luĭ! Cu chiŭ, cu vaĭ, cu mare anevoință: am ajuns cu chiŭ, cu vaĭ. Ca vaĭ de (superlativu răuluĭ): ostenit ca vaĭ de el, ca vaĭ de capu luĭ, ca vaĭ de lume, o casă ca vaĭ de ĭa, ca vaĭ de capu eĭ! V. ŭa.