3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UZÚRĂ2, uzuri, s. f. (Înv.) Camătă, dobândă; cămătărie. – Din lat. usura, fr. usure.

UZÚRĂ2, uzuri, s. f. (Înv.) Camătă, dobândă; cămătărie. – Din lat. usura, fr. usure.

UZÚRĂ1 s. f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuințare îndelungată); uzaj. ♦ Modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcționării sistemului din care face parte. ♦ Fig. Slăbire, oboseală, epuizare. 2. Fig. (Rar) Corupție, desfrâu. – Din fr. usure.

UZÚRĂ1 s. f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuințare îndelungată); uzaj. ♦ Modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcționării sistemului din care face parte. ♦ Fig. Slăbire, oboseală, epuizare. 2. Fig. (Rar) Corupție, desfrâu. – Din fr. usure.

uzu2 sf [At: ȚICHINDEAL, F. 456/4 / S și: usu~ / Pl: ~ri / E: lat ușura, fr usure] (Înv) 1 Camătă. 2 Cămătărie (2).

uzu1 sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 199/ S și: usu~ / Pl: (rar) ~ri / E: fr usure] 1 (Îvr) Uz (1) excesiv. 2 (Îlav) Cu ~ În mod curent. 3 Stricare a unui obiect prin întrebuințare îndelungată sau datorită acțiunii unor agenți fizico-chimici Si: uzaj (6), uzare (2). 4 (Îs) ~ morală Depreciere valorică a mijloacelor de muncă ca urmare a ieftinirii mașinilor și utilajelor de aceeași construcție sau a apariției altora mai bune, cu performanțe tehnice și economice superioare. 5 (Fig) Slăbire a organismului, a sănătății, a forțelor printr-o activitate îndelungată sau sub acțiunea anumitor factori. 6 (Îvr) Degradare morală Si: desfrâu (1). 7 (Fig) Pierdere a valorii expresive a unor cuvinte, construcții, figuri de stil (prin frecventa lor întrebuințare).

UZÚRĂ2, uzuri, s. f. (Învechit) Camătă, dobîndă (exorbitantă). Ei împrumută bani pre camătă sau uzură. ȚICHINDEAL, F. 456.

UZÚRĂ1 s. f. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuințare, eroziune etc.). ♦ Fig. Oboseală, slăbire, epuizare.

UZÚRĂ3, uzuri, s. f. (Rar) Corupție, desfrîu, luxură. Sfărmați statuia goală a Venerei antice, Ardeți acele pînze cu corpuri de ninsori!... ele fac să pice În ghearele uzurei copile din popor. EMINESCU, O. I 60.

UZÚRĂ s.f. 1. Deteriorare a unei piese sau a unui sistem tehnic datorită unei întrebuințări îndelungate; uzaj. ♦ Pierdere de material la suprafața unei piese din cauza frecării. ♦ (Fig.) Slăbire, oboseală, epuizare. 2. (Fig.; rar) Corupție, desfrâu. [< fr. usure, it., lat. usura].

UZÚRĂ1 s. f. 1. ~ ◊ Pierdere de material la suprafața unei piese din cauza frecării. ♦ Uzură morală = pierdere a valorii mașinilor, instalațiilor, clădirilor etc. ca urmare a creșterii productivității muncii sociale sau a apariției altor mașini, mai perfecționate.

UZÚRĂ ~i f. 1) Deteriorare progresivă prin uz îndelungat (sau nerațional). ~a unei piese. 2) fig. Stare de epuizare temporară a capacităților fizice și spirituale în urma unui supraefort. /<fr. usure

*uzúră f., pl. ĭ (lat. usura). Uzare, stricarea unuĭ lucru pin întrebuințare: uzura instrumentelor. Camătă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uzúră2 (camătă, corupție) (înv.) s. f., g.-d. art. uzúrii; pl. uzúri

uzúră1 (deteriorare) s. f., g.-d. art. uzúrii

uzúră (camătă, corupție) s. f., g.-d. art. uzúrii; pl. uzúri

uzúră (deteriorare) s. f., g.-d. art. uzúrii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UZÚRĂ s. v. camătă, cămătărie, dobândă, procent.

UZÚRĂ s. 1. deteriorare, uzaj, uzare. (Gradul de ~ al unui obiect.) 2. v. purtare.

uzu s. v. CAMĂTĂ. CĂMĂTĂRIE. DOBÎNDĂ. PROCENT.

arată toate definițiile

Intrare: uzură (camătă)
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uzu
  • uzura
plural
  • uzuri
  • uzurile
genitiv-dativ singular
  • uzuri
  • uzurii
plural
  • uzuri
  • uzurilor
vocativ singular
plural
Intrare: uzură (corupție)
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uzu
  • uzura
plural
  • uzuri
  • uzurile
genitiv-dativ singular
  • uzuri
  • uzurii
plural
  • uzuri
  • uzurilor
vocativ singular
plural
Intrare: uzură (deteriorare)
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uzu
  • uzura
plural
  • uzuri
  • uzurile
genitiv-dativ singular
  • uzuri
  • uzurii
plural
  • uzuri
  • uzurilor
vocativ singular
plural

uzură (camătă)

etimologie:

uzură (corupție)

etimologie:

uzură (deteriorare) (numai) singular

  • 1. Degradare a unui obiect (prin întrebuințare îndelungată).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: degradare deteriorare uzaj uzare
    • 1.1. Uzură morală = pierdere a valorii mașinilor, instalațiilor, clădirilor etc. ca urmare a creșterii productivității muncii sociale sau a apariției altor mașini, mai perfecționate.
      surse: MDN '00
    • 1.2. Modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcționării sistemului din care face parte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: