uzură² sf [At: ȚICHINDEAL, F. 456/4 / S și: usu~ / Pl: ~ri / E: lat usura, fr usure] (Înv) 1 Camătă. 2 Cămătărie (2).

uzură¹ sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 199/ S și: usu~ / Pl: (rar) ~ri / E: fr usure] 1 (Îvr) Uz (1) excesiv. 2 (Îlav) Cu ~ În mod curent. 3 Stricare a unui obiect prin întrebuințare îndelungată sau datorită acțiunii unor agenți fizico-chimici Si: uzaj (6), uzare (2). 4 (Îs) ~ morală Depreciere valorică a mijloacelor de muncă ca urmare a ieftinirii mașinilor și utilajelor de aceeași construcție sau a apariției altora mai bune, cu performanțe tehnice și economice superioare. 5 (Fig) Slăbire a organismului, a sănătății, a forțelor printr-o activitate îndelungată sau sub acțiunea anumitor factori. 6 (Îvr) Degradare morală Si: desfrâu (1). 7 (Fig) Pierdere a valorii expresive a unor cuvinte, construcții, figuri de stil (prin frecventa lor întrebuințare).

UZURĂ², uzuri, s. f. (Învechit) Camătă, dobîndă (exorbitantă). Ei împrumută bani pre camătă sau uzură. ȚICHINDEAL, F. 456.

UZURĂ³, uzuri, s. f. (Rar) Corupție, desfrîu, luxură. Sfărmați statuia goală a Venerei antice, Ardeți acele pînze cu corpuri de ninsori!... ele fac să pice În ghearele uzurei copile din popor. EMINESCU, O. I 60.

UZURĂ¹ s. f. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuințare, eroziune etc.). ♦ Fig. Oboseală, slăbire, epuizare.

UZURĂ s.f. 1. Deteriorare a unei piese sau a unui sistem tehnic datorită unei întrebuințări îndelungate; uzaj. ♦ Pierdere de material la suprafața unei piese din cauza frecării. ♦ (Fig.) Slăbire, oboseală, epuizare. 2. (Fig.; rar) Corupție, desfrîu. [< fr. usure, it., lat. usura].

UZURĂ¹ s. f. 1. ~ ◊ Pierdere de material la suprafața unei piese din cauza frecării. ♦ Uzură morală = pierdere a valorii mașinilor, instalațiilor, clădirilor etc. ca urmare a creșterii productivității muncii sociale sau a apariției altor mașini, mai perfecționate.

UZURĂ ~i f. 1) Deteriorare progresivă prin uz îndelungat (sau nerațional). ~a unei piese. 2) fig. Stare de epuizare temporară a capacităților fizice și spirituale în urma unui supraefort. /<fr. usure

uzură f. camătă.

*uzúră f., pl. ĭ (lat. usura). Uzare, stricarea unuĭ lucru pin întrebuințare: uzura instrumentelor. Camătă.

uzur sn vz uzură²

uzură² (deteriorare) s. f., g.-d. art. uzurii

uzură¹ (camătă; corupție) (înv.) s. f., g.-d. art. uzurii; pl. uzuri

uzură¹ (deteriorare) s. f., g.-d. art. uzurii

uzură² (camătă, corupție) (înv.) s. f., g.-d. art. uzurii; pl. uzuri

uzură (deteriorare) s. f., g.-d. art. uzurii

uzură (camătă, corupție) s. f., g.-d. art. uzurii; pl. uzuri

uzură.

UZURĂ s. 1. deteriorare, uzaj, uzare. (Gradul de ~ al unui obiect.) 2. v. purtare.

UZURĂ s. v. camătă, cămătărie, dobândă, procent.

UZURĂ s. 1. deteriorare, uzaj, uzare. (Gradul de ~ al unui obiect.) 2. folosire, întrebuințare, purtare, purtat. (De atîta ~, pantalonii erau rupți.)

uzură s. v. CAMĂTĂ. CĂMĂTĂRIE. DOBÎNDĂ. PROCENT.