3 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UZÚRĂ2, uzuri, s. f. (Înv.) Camătă, dobândă; cămătărie. – Din lat. usura, fr. usure.

UZÚRĂ2, uzuri, s. f. (Înv.) Camătă, dobândă; cămătărie. – Din lat. usura, fr. usure.

UZÚRĂ1 s. f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuințare îndelungată); uzaj. ♦ Modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcționării sistemului din care face parte. ♦ Fig. Slăbire, oboseală, epuizare. 2. Fig. (Rar) Corupție, desfrâu. – Din fr. usure.

UZÚRĂ1 s. f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuințare îndelungată); uzaj. ♦ Modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcționării sistemului din care face parte. ♦ Fig. Slăbire, oboseală, epuizare. 2. Fig. (Rar) Corupție, desfrâu. – Din fr. usure.

uzu2 sf [At: ȚICHINDEAL, F. 456/4 / S și: usu~ / Pl: ~ri / E: lat ușura, fr usure] (Înv) 1 Camătă. 2 Cămătărie (2).

uzu1 sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 199/ S și: usu~ / Pl: (rar) ~ri / E: fr usure] 1 (Îvr) Uz (1) excesiv. 2 (Îlav) Cu ~ În mod curent. 3 Stricare a unui obiect prin întrebuințare îndelungată sau datorită acțiunii unor agenți fizico-chimici Si: uzaj (6), uzare (2). 4 (Îs) ~ morală Depreciere valorică a mijloacelor de muncă ca urmare a ieftinirii mașinilor și utilajelor de aceeași construcție sau a apariției altora mai bune, cu performanțe tehnice și economice superioare. 5 (Fig) Slăbire a organismului, a sănătății, a forțelor printr-o activitate îndelungată sau sub acțiunea anumitor factori. 6 (Îvr) Degradare morală Si: desfrâu (1). 7 (Fig) Pierdere a valorii expresive a unor cuvinte, construcții, figuri de stil (prin frecventa lor întrebuințare).

UZÚRĂ2, uzuri, s. f. (Învechit) Camătă, dobîndă (exorbitantă). Ei împrumută bani pre camătă sau uzură. ȚICHINDEAL, F. 456.

UZÚRĂ3, uzuri, s. f. (Rar) Corupție, desfrîu, luxură. Sfărmați statuia goală a Venerei antice, Ardeți acele pînze cu corpuri de ninsori!... ele fac să pice În ghearele uzurei copile din popor. EMINESCU, O. I 60.

UZÚRĂ1 s. f. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuințare, eroziune etc.). ♦ Fig. Oboseală, slăbire, epuizare.

UZÚRĂ s.f. 1. Deteriorare a unei piese sau a unui sistem tehnic datorită unei întrebuințări îndelungate; uzaj. ♦ Pierdere de material la suprafața unei piese din cauza frecării. ♦ (Fig.) Slăbire, oboseală, epuizare. 2. (Fig.; rar) Corupție, desfrâu. [< fr. usure, it., lat. usura].

UZÚRĂ1 s. f. 1. ~ ◊ Pierdere de material la suprafața unei piese din cauza frecării. ♦ Uzură morală = pierdere a valorii mașinilor, instalațiilor, clădirilor etc. ca urmare a creșterii productivității muncii sociale sau a apariției altor mașini, mai perfecționate.

UZÚRĂ ~i f. 1) Deteriorare progresivă prin uz îndelungat (sau nerațional). ~a unei piese. 2) fig. Stare de epuizare temporară a capacităților fizice și spirituale în urma unui supraefort. /<fr. usure

*uzúră f., pl. ĭ (lat. usura). Uzare, stricarea unuĭ lucru pin întrebuințare: uzura instrumentelor. Camătă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

uzu1 (deteriorare) s. f., g.-d. art. uzurii

uzu2 (camătă, corupție) (înv.) s. f., g.-d. art. uzurii; pl. uzuri

uzúră (deteriorare) s. f., g.-d. art. uzúrii

uzúră (camătă, corupție) s. f., g.-d. art. uzúrii; pl. uzúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UZÚRĂ s. 1. deteriorare, uzaj, uzare. (Gradul de ~ al unui obiect.) 2. v. purtare.

UZÚRĂ s. v. camătă, cămătărie, dobândă, procent.

UZU s. 1. deteriorare, uzaj, uzare. (Gradul de ~ al unui obiect.) 2. folosire, întrebuințare, purtare, purtat. (De atîta ~, pantalonii erau rupți.)

uzu s. v. CAMĂTĂ. CĂMĂTĂRIE. DOBÎNDĂ. PROCENT.

Intrare: uzură (camătă)
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uzu
  • uzura
plural
  • uzuri
  • uzurile
genitiv-dativ singular
  • uzuri
  • uzurii
plural
  • uzuri
  • uzurilor
vocativ singular
plural
Intrare: uzură (corupție)
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uzu
  • uzura
plural
  • uzuri
  • uzurile
genitiv-dativ singular
  • uzuri
  • uzurii
plural
  • uzuri
  • uzurilor
vocativ singular
plural
Intrare: uzură (deteriorare)
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uzu
  • uzura
plural
  • uzuri
  • uzurile
genitiv-dativ singular
  • uzuri
  • uzurii
plural
  • uzuri
  • uzurilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uzu, uzurisubstantiv feminin

etimologie:

uzu, uzurisubstantiv feminin

  • 1. figurat rar Corupție, desfrâu, luxură. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Sfărmați statuia goală a Venerei antice, Ardeți acele pînze cu corpuri de ninsori!... ele fac să pice În ghearele uzurei copile din popor. EMINESCU, O. I 60. DLRLC
etimologie:

uzu, uzurisubstantiv feminin

(numai) singular
  • 1. Degradare a unui obiect (prin întrebuințare îndelungată). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Uzură morală = pierdere a valorii mașinilor, instalațiilor, clădirilor etc. ca urmare a creșterii productivității muncii sociale sau a apariției altor mașini, mai perfecționate. MDN '00
    • 1.2. Modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcționării sistemului din care face parte. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.3. figurat Epuizare, oboseală, slăbire. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.