8 definiții pentru uzură (corupție)
Explicative DEX
UZURĂ1 s. f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuințare îndelungată); uzaj. ♦ Modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcționării sistemului din care face parte. ♦ Fig. Slăbire, oboseală, epuizare. 2. Fig. (Rar) Corupție, desfrâu. – Din fr. usure.
UZURĂ1 s. f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuințare îndelungată); uzaj. ♦ Modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcționării sistemului din care face parte. ♦ Fig. Slăbire, oboseală, epuizare. 2. Fig. (Rar) Corupție, desfrâu. – Din fr. usure.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
UZURĂ3, uzuri, s. f. (Rar) Corupție, desfrîu, luxură. Sfărmați statuia goală a Venerei antice, Ardeți acele pînze cu corpuri de ninsori!... ele fac să pice În ghearele uzurei copile din popor. EMINESCU, O. I 60.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
UZURĂ s.f. 1. Deteriorare a unei piese sau a unui sistem tehnic datorită unei întrebuințări îndelungate; uzaj. ♦ Pierdere de material la suprafața unei piese din cauza frecării. ♦ (Fig.) Slăbire, oboseală, epuizare. 2. (Fig.; rar) Corupție, desfrîu. [< fr. usure, it., lat. usura].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
uzură1 (camătă; corupție) (înv.) s. f., g.-d. art. uzurii; pl. uzuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
uzură2 (deteriorare) s. f., g.-d. art. uzurii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
uzură2 (camătă, corupție) (înv.) s. f., g.-d. art. uzurii; pl. uzuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
uzură (camătă, corupție) s. f., g.-d. art. uzurii; pl. uzuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
uzură.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
uzură, uzurisubstantiv feminin
-
- Sfărmați statuia goală a Venerei antice, Ardeți acele pînze cu corpuri de ninsori!... ele fac să pice În ghearele uzurei copile din popor. EMINESCU, O. I 60. DLRLC
-
etimologie:
- usure DEX '09 DEX '98 DN