13 definiții pentru uzaj usagiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UZÁJ, uzajuri, s. n. 1. Uzură1. 2. Uz (1), folosire, întrebuințare. ♦ Uzanță, obicei. – Din fr. usage.

UZÁJ, uzajuri, s. n. 1. Uzură1. 2. Uz (1), folosire, întrebuințare. ♦ Uzanță, obicei. – Din fr. usage.

UZÁJ, uzajuri, s. n. 1. Uzură. 2. (Franțuzism învechit; atestat în forma usagiu) Uz, folosire. Căpătă cunoștința, nu numai a limbii grecești, de usagiu comun atunce, ci și a limbilor rusească, latină și franceză. IORGA, L. I 524. – Variantă: uságiu s. n.

UZÁJ s.n. 1. Uzură. 2. Uz (1), folosire, întrebuințare. ♦ Uzanță (2). [Pl. -juri, -je. / < fr. usage].

UZÁJ s. n. 1. uzură. 2. uz. 3. uzanță (2). (< fr. usage)

UZÁJ ~uri n. 1) v. UZURĂ. 2) v. UZ. /<fr. usage


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UZÁJ s. v. folosință, folosire, întrebuințare, utilizare, uz.

UZAJ s. deteriorare, uzare, uzură. (Gradul de ~ al unui obiect.)

uzaj s. v. FOLOSINȚĂ. FOLOSIRE. ÎNTREBUINȚARE. UTILIZARE. UZ.

Intrare: uzaj
uzaj1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uzaj
  • uzajul
  • uzaju‑
plural
  • uzajuri
  • uzajurile
genitiv-dativ singular
  • uzaj
  • uzajului
plural
  • uzajuri
  • uzajurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • usagiu
  • usagiul
  • usagiu‑
plural
  • usagii
  • usagiile
genitiv-dativ singular
  • usagiu
  • usagiului
plural
  • usagii
  • usagiilor
vocativ singular
plural
uzaj2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: MDN '08, DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uzaj
  • uzajul
  • uzaju‑
plural
  • uzaje
  • uzajele
genitiv-dativ singular
  • uzaj
  • uzajului
plural
  • uzaje
  • uzajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uzaj usagiu

etimologie: