uzură¹ sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 199/ S și: usu~ / Pl: (rar) ~ri / E: fr usure] 1 (Îvr) Uz (1) excesiv. 2 (Îlav) Cu ~ În mod curent. 3 Stricare a unui obiect prin întrebuințare îndelungată sau datorită acțiunii unor agenți fizico-chimici Si: uzaj (6), uzare (2). 4 (Îs) ~ morală Depreciere valorică a mijloacelor de muncă ca urmare a ieftinirii mașinilor și utilajelor de aceeași construcție sau a apariției altora mai bune, cu performanțe tehnice și economice superioare. 5 (Fig) Slăbire a organismului, a sănătății, a forțelor printr-o activitate îndelungată sau sub acțiunea anumitor factori. 6 (Îvr) Degradare morală Si: desfrâu (1). 7 (Fig) Pierdere a valorii expresive a unor cuvinte, construcții, figuri de stil (prin frecventa lor întrebuințare).