2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UZÁRE, uzări, s. f. Faptul de a (se) uza.V. uza.

UZÁRE, uzări, s. f. Faptul de a (se) uza.V. uza.

uzare sf [At: HELIADE, V. 441/7 / V: (înv) uzuare (S și: usuare, P: ~zu-a~) / Pl: uzări / E: uza] 1 Folosire (3). 2 Uzură1 (3). 3 (Lin; fig) Modificare. 4 (Fig) Deteriorare a unor părți ale corpului omenesc.

UZÁRE, uzări, s. f. Faptul de a (se) uza.

UZÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) uza și rezultatul ei; învechire, consumare; folosire. 2. Uzură. [< uza].

UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user.

UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user.

uza [At: FM (1861), 101 / S și: usa / V: (înv) uzua (S și: usua, P: ~zu-a), uzui / Pzi: uzez / E: fr user] 1 vi A recurge la ceva pentru a face să acționeze, să producă Si: a întrebuința, a utiliza, a uzita (1). 2 vi A profita de ceva Si: a întrebuința, a utiliza, a uzita. 3 vi A se folosi de ... Si: a întrebuința, a utiliza, a uzita (2). 4 vt (Rar) A consuma prin întrebuințare. 5-6 vtr A (se) strica, a (se) degrada prin întrebuințare îndelungată sau excesivă Si: a (se) rablagi, a (se) deteriora (1-2), a odovăi, a rănțui, a (se) rupe, a (se) toci3. 7 vr (Fig; d. oameni sau d. părți ale corpului lor) A-și pierde forțele, sănătatea printr-o activitate îndelungată sau sub acțiunea anumitor factori Si: a consuma2 (1), a epuiza (8), a obosi, a slăbi. 8 vr (Rar) A-și pierde capacitatea, eficiența. 9 vr (Fig; d. cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin frecventa întrebuințare).

UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. A toci prin folosire îndelungată, a deteriora, a degrada. (Refl.) Stofa s-a uzat.Refl. Fig. (Despre oameni) A slăbi, a se epuiza, a se consuma (de boală, de bătrînețe etc.). 2. Intranz. A face uz de...; a întrebuința, a (se) folosi. De cîte presiuni uzează politicianismul chiar în justiție. C. PETRESCU, C. V. 108.

UZÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) învechi, a (se) deteriora, a (se) toci (prin folosire). ♦ refl. (Fig.; despre persoane) A se epuiza, a se consuma. 2. intr. A întrebuința, a se folosi de... [< fr. user, it. usare].

UZÁ vb. I. tr., refl. a (se) învechi, a (se) deteriora, a (se) toci (prin folosire). II. refl. (fig.; despre persoane) a se epuiza, a se consuma. III. intr. a se folosi de... (< fr. user)

A UZÁ ~éz 1. tranz. A face să se uzeze; a ponosi; a jerpeli. ~ metode moderne. 2. intranz. A face uz; a se servi, punând în aplicare; a se folosi. ~ează o tehnologie nouă. /<fr. user

A SE UZÁ se ~eáză intranz. 1) (despre lucruri) A se învechi prin întrebuințare sau exploatare excesivă; a se jerpeli; a se ponosi. 2) fig. (despre persoane) A-și slei forțele fizice; a-și ruina sănătatea; a se consuma. 3) (despre îmbinări de cuvinte) A pierde expresivitatea, prospețimea. /<fr. user

uzà v. 1. a se servi, a face uz de; 2. a consuma prin întrebuințare: lampa uzează mult gaz; 3. a strica prin multă uzare: a uza repede încălțămintele; 4. fig. a slăbi, a distruge: necazurile l’au uzat (= fr. user).

*uzéz v. intr. (fr. user, lat. pop. *usare, d. uti, usus sum, a întrebuința). Întrebuințez, mă folosesc: a uza de un drept, de violență. V. tr. Consum, trec, stric: această lampă uzează mult petrol. Stric, tocesc, deteriorez: aceștĭ copiĭ uzează multe părechĭ de ghete. Fig. Consum, slăbesc: necazurile l-aŭ uzat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uzáre s. f., g.-d. art. uzắrii; pl. uzắri

uzáre s. f., g.-d. art. uzării; pl. uzări

uzá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzeáză

uzá vb., ind. prez. 1 sg. uzéz, 3 sg. și pl. uzeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UZÁRE s. 1. v. deteriorare. 2. v. ponosire. 3. v. uzură.

UZARE s. 1. degradare, deteriorare, învechire, stricare, (înv.) degradație. (~ mobilei.) 2. degradare, deteriorare, ponosire, stricare, (rar) ponoseală. (~ hainelor.) 3. deteriorare, uzaj, uzură. (Gradul de ~ al unui obiect.)

arată toate definițiile

Intrare: uzare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uzare
  • uzarea
plural
  • uzări
  • uzările
genitiv-dativ singular
  • uzări
  • uzării
plural
  • uzări
  • uzărilor
vocativ singular
plural
Intrare: uza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • uza
  • uzare
  • uzat
  • uzatu‑
  • uzând
  • uzându‑
singular plural
  • uzea
  • uzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • uzez
(să)
  • uzez
  • uzam
  • uzai
  • uzasem
a II-a (tu)
  • uzezi
(să)
  • uzezi
  • uzai
  • uzași
  • uzaseși
a III-a (el, ea)
  • uzea
(să)
  • uzeze
  • uza
  • uză
  • uzase
plural I (noi)
  • uzăm
(să)
  • uzăm
  • uzam
  • uzarăm
  • uzaserăm
  • uzasem
a II-a (voi)
  • uzați
(să)
  • uzați
  • uzați
  • uzarăți
  • uzaserăți
  • uzaseți
a III-a (ei, ele)
  • uzea
(să)
  • uzeze
  • uzau
  • uza
  • uzaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uzare

etimologie:

  • vezi uza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

uza

etimologie: