5 intrări

55 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

USCÁT1 s. n. Uscare. – V. usca.

USCÁT1 s. n. Uscare. – V. usca.

USCÁT2, -Ă, uscați, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Lipsit de umezeală; zbicit, zvântat. ♦ (Despre timp) Secetos. ♦ (Despre pământ) Neroditor, neproductiv, sterp (din cauza lipsei de apă). ♦ (Despre gură sau gât) Care dă o senzație puternică de sete; lipsit de salivă. ♦ (Despre ochi) Lipsit de lacrimi, de strălucire. ♦ (Despre ten, piele, păr) Lipsit de grăsime. ♦ (Despre tuse) Fără flegmă, fără expectorație; sec. ♦ Fig. (Despre voce, timbru, sunete; adesea adverbial) Rigid, spart, aspru. 2. (Despre unele alimente) Conservat prin deshidratare. 3. (Despre ființe) Slab, uscățiv; (despre organe sau părți ale corpului) atrofiat. 4. (Despre plante, frunze, flori) Fără sevă; mort; veștejit, ofilit. II. 1. S. n. Suprafața globului neacoperită de apele oceanului planetar; pământ. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat = a lupta cu mari greutăți. A fi dracul pe uscat = a fi șiret, abil, rău. 2. S. n. art. (Mar.) Vânt dinspre uscat. – V. usca.

uscat2, ~ă [At: PSALT. HUR. 5472 / Pl: ~ați, ~e a; ~uri sn / E: usca] 1 a (Îoc umed sau cu ud) Lipsit (parțial) de apă sau de umezeală Si: zbicit, zvântat. 2-3 sn, a (Îoc umed sau cu ud) (Obiect, suprafață) care și-a pierdut (parțial) apa sau umezeala Si: zbicit, zvântat. 4 a (D. pământ, terenuri, locuri etc.) Lipsit de surse de apă. 5 a (Pex; d. pământ, terenuri, locuri etc.) Arid (1). 6 a (D. vreme și perioade de timp) Lipsit de umiditate Si: secetos. 7 a (Îs) Ger ~ Ger fără zăpadă. 8 a (Îas) Frig mare, năprasnic. 9 a (D. vânturi) Care nu aduce precipitații. 10 a (D. buze, gură, gât) Care este lipsit de salivă (din cauza unei boli, a oboselii, a setei, a emoției etc.). 11 a (D. ochi) Lipsit de lacrimi. 12 a Lipsit de conținutul lichid Si: gol1 (23), sec. 13 a (D. plante și părți ale lor; pex, d. pajiști, păduri etc.) Lipsit de sevă Si: ofilit, veștejit. 14 sn (Reg; îlav) În ~ Practicând altoirea primăvara devreme, înainte de a începe vegetația copacilor. 15 a (D. râuri, lacuri etc.) Din care a dispărut apa Si: secat. 16 a Lipsit de apă Si: sec. 17 a (D. unele alimente) Deshidratat (prin aplicarea unor procedee de conservare) în vederea unei păstrări mai îndelungate. 18 a Care s-a întărit de vechime. 19 a (D. alimente) Care se poate mânca rece (fără o pregătire specială). 20 a Uscăcios (6). 21 a (Pex) Neînsoțit de lichidul cu care este, în general, asociat. 22 a (Mol; îs) Bani ~ați Din care s-au scăzut toate cheltuielile, impozitele Si: net. 23 a (Pfm; îas) Numerar. 24 a (îs) Post ~ Post negru. 25 a (D. tuse) Fără expectorație Si: sec. 26 a (Reg; îs) Tuse ~ă Emfizem pulmonar (la cai). 27 a (D. ființe, d. corpul lor sau părți ale lui) Cu (foarte) puțină grăsime Si: slab, uscăcios (9), uscățiv (1), costeliv, descărnat. 28 a (Reg; pex; d. ființe, d. corpul lor sau părți ale lui) Lipsit de puteri Si: uscăcios (10), uscățiu (2), uscățiv (2), vlăguit. 29 a (îoc gras, d. ten, piele, păr) Lipsit de grăsime. 30 a (Îoc gras, d. ten, piele, păr) Lipsit de strălucire Si: mat. 31 a (D. organe sau părți ale corpului) Care și-a pierdut puterea vitală Si: atrofiat. 32 a (D. oameni) Cu membre lipsite de putere vitală Si: schilod. 33 a (D. voce, sunete, zgomote etc.) Lipsit de mlădiere, de muzicalitate. 34 a (D. voce, sunete, zgomote etc.) Lipsit de putere, de intensitate, de amploare Si: înăbușit, înfundat, stins. 35 a (Pex; d. voce, sunete, zgomote etc.) Lipsit de sensibilitate Si: aspru2 (12), sec. 36 a (Fig; d. sentimente) (Care a devenit) lipsit de afecțiune, de căldură. 37 a (Fig; d. fizionomia și manifestările oamenilor) Care exprimă indiferență, nepăsare Si: aspru2 (13), dur1 (6), rece. 38 a (D. intelect) Lipsit de putere creatoare, de imaginație, de sensibilitate. 39 a (D. stilul unor scrieri, opere arhitectonice etc. sau d. elemente de stil) Lipsit de ornamente Si: auster (8), sec. 40 a (Rar; d. culori) Lipsit de strălucire. 41 sn (îoc o masă de apă curgătoare sau stătătoare; mai ales îoc mare2 (1)) Suprafață a globului pământesc neacoperită de apele oceanului planetar Si: pământ. 42 sn (îrg) Țară. 43 sn (Îe) A trage vetrela (sau, pcf, verde) pe ~ A munci fără spor. 44 sn (Îae) A duce o viață grea. 45 a (Îla) ~ la stomac Constipat (1). 46 sn (Îe) A trage carul pe ~ A scăpa de belea. 47 sn (Îe) A fi dracul pe ~ A fi șiret. 48 sn (Îae) A fi rău. 49 sn (îae) A fi urât.

uscat1 sn [At: CADE / Pl: (rar) ~uri / E: usca] Uscare (1).

USCÁT2, -Ă, uscați, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Lipsit de umezeală; zbicit, zvântat. ♦ (Despre vreme, zile) Fără ploaie sau fără zăpadă; secetos. ♦ (Despre pământ) Neroditor, neproductiv, sterp (din cauza lipsei de apă). ♦ (Despre gură sau gât) Care dă o senzație puternică de sete; lipsit de salivație. ♦ (Despre ochi) Lipsit de lacrimi, de strălucire. ♦ (Despre ten, piele, păr) Lipsit de grăsime. ♦ (Despre tuse) Fără expectorație; sec. ♦ Fig. (Despre voce, timbru, sunete; adesea adverbial) Rigid, spart, aspru. 2. (Despre unele alimente) Conservat prin deshidratare. 3. (Despre ființe) Slab, uscățiv; (despre organe sau părți ale corpului) atrofiat. 4. (Despre plante, frunze, flori) Fără sevă; mort; veștejit, ofilit. II. 1. S. n. Suprafața litosferei neacoperită de apele oceanului planetar; pământ. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat = a lupta cu mari greutăți. A fi dracul pe uscat = a fi șiret, abil, rău. 2. S. n. art. (Mar.) Vânt dinspre uscat. – V. usca.

USCÁT1 s. n. Faptul de a (se) usca; uscare. Găsim... un șopron pentru ascuțitul și pregătitul cîrligelor, cu o serie de grinzi sprijinite pe cîte doi stîlpi pentru întinsul și uscatul lor. ANTIPA, P. 344.

USCÁT3, -Ă, uscați,-te, adj. 1. Lipsit de umezeală; zbicit, zvîntat. Vara fusese secetă mare, cu călduri dogorîtoare, cu vînturi uscate. AGÎRBICEANU, S. P. 28. Hei, mare, apă sărată, Mai lasă-mă-afar-o dată, Să mai văz pămînt uscat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 321. ♦ (Despre vreme, zile, anotimpuri) Lipsit de ploaie sau de zăpadă; secetos. Era un ger uscat, că sub picioare noroiul înțepenit al șoselei suna ca o nucă găunoasă. I. BOTEZ, ȘC. 72. ♦ (Despre gură sau gît) Care dă o senzație puternică de sete, de căldură; însetat. Se dădu la o parte și o întrebă cu glas uscat (uscat îi era gîtlejul, ca de-o sete). DUMITRIU, P. F. 40. Cu gîtul uscat m-am suit la bufet, cu gîtul uscat m-am întors. ALECSANDRI, T. I 95. ♦ (Despre plîns și despre ochi, p. ext. despre privire) Lipsit de lacrimi. Cînd privirea îi fu uscată, își luă ziua bună. C. PETRESCU, C. V. 134. Deodată trăsări prin vis și-și strîmbă fața, scîncindu-se într-un plîns uscat. VLAHUȚĂ, N. 39. ♦ (Despre ten, piele, păr etc.) Lipsit de grăsime. ♦ (Despre tuse) Fără expectorație; sec. Aude prin părete tusa uscată a vecinului. C. PETRESCU, Î. II 262. ♦ (Despre voce, timbru, sunete) Rigid, spart, aspru. Roate de frunze moarte năvăleau la fereastră, tremurau și se zbăteau cu sunet uscat. SADOVEANU, O. I 330. Titu spunea și el ceva, cu glas uscat, fără să-și dea seama ce. REBREANU, R. I 247. ◊ (Adverbial) Îi zise uscat vizitiului care aștepta poruncă. DUMITRIU, N. 33. Îmi pare rău că nu l-am găsit pe tovarășul Duma, rosti uscat. GALAN, B. I 13. Cosașii sfîrîiau uscat în verdeață. SADOVEANU, O. I 314. ♦ (Despre pămînt) Neroditor, neproductiv, steril, sterp. 2. (Despre unele alimente) Care și-a pierdut apa (prin efectul timpului, prin aplicarea unor procedee de conservare etc.). Scăpasem de provizie uscată, de carnea sărată la butoi, de pesmeții pietroși în care ne rupeam dinții și ne sîngeram gingiile. BART, S. M. 96. Cît pentru legumă, avea niște cîrnați uscați de proaspeți ce erau. ISPIRESCU, la CADE. O pîne uscată pe masă. CREANGĂ, O. A. 98. O baniță de nuci uscate... hai, treacă de la mine. ALECSANDRI, T. I 318. 3. (Despre plante și despre părți ale lor) Lipsit de sevă, veșted, ofilit, îngălbenit. La maluri plutesc și acum, uitate de vreme, frunze uscate din toamna trecută. RALEA, O. 132. Foi uscate-n jurul tău să cadă rar, La ureche să-ți descînte un bondar. TOPÎRCEANU, B. 43. Prin frunzele uscate... trece-un freamăt ce le scutură pe toate. EMINESCU, O. I 83. Pe lîngă lemnul uscat, arde și cel verde (= cei buni pătimesc adesea pe lîngă cei răi). ◊ (Substantivat, în expr.) A îndruga (sau a înșira la) verzi și uscate v. îndruga (1), înșira (4). 4. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Slab, uscățiv; (despre organe sau părți ale corpului) slăbit, atrofiat, închircit. E palidă, subțire și uscată și într-una se tînguie c-o voce slabă că nu-i priește aerul de la munte. SADOVEANU, B. 36. Celor bătrîni, abia le-a întins degetele uscate. CAMIL PETRESCU, U. N. 31. Spiru, înalt și îndoit, uscat ca un țîr, abil și iscoditor, vorbea în surdină c-o dulceață în glas, veșnic cu mîna pe inimă. BART, E. 291. ◊ Fig. De atunci rămas-am răzleț în lume, cu sufletul uscat, fără scop, fără dor, fără bucurie. GANE, N. III 127.

USCÁT2, uscaturi, s. n. Pămînt (mai ales la țărmul unei ape sau în opoziție cu apă). Noaptea cade lină ca o apă, unind uscatul cu oceanul. RALEA, O. 33. Drumuri nu sînt pe uscat în Deltă. BART, E. 308. Oprindu-se vaporul la Brăila, mă hotărîi a mă coborî pe uscat și a întrerupe călătoria mea în Orient. ALECSANDRI, O. P. 257. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat = a lupta cu foarte multe greutăți. A trage targa pe uscat v. trage (I 8). A tîrî barca pe uscat v. tîrî. A fi dracul pe uscat = a fi șiret, rău.

USCÁT1 ~tă (~ți, ~te) 1) v. A USCA și A SE USCA.A îndruga verzi și ~te a vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi. 2) (despre anotimpuri, zone climaterice, fenomene ale naturii) Care este lipsit de umezeală. Stepă ~tă. Vânt ~. 3) (despre voce) Care este lipsit de afectivitate, de armonie. 4) (despre piele, păr etc.) Care este lipsit de grăsime. 5) Care produce o senzație de arsură. Buze ~te.Tuse ~tă tuse seacă, fără flegmă. /v. a (se) usca

USCÁT2 ~uri n. Înveliș exterior solid (neacoperit de ape) al globului pământesc. ◊ A se zbate ca peștele pe ~ a depune maximum de eforturi pentru a ieși din impas. /v. a (se) usca

uscat a. 1. lipsit de umezeală: floare uscată; 2. fig. foarte slab: om uscat; verzi și uscate, fleacuri, minciuni. [Dela uscà]. ║ n. 1. lucrarea de a usca: cânepa se pune la uscat; 2. pământ uscat, continent în opozițiune cu marea: se sbate ca peștele pe uscat.

uscát, -ă adj. (d. usuc 2). Lipsit de umezeală: fînu e ĭarbă uscată, pîne uscată (în Munt. pîne rece. V. proaspăt). Lipsit de sevă, nu verde, mort: copac uscat, frunze uscate. Conservat pin sărare și expunere la soare: pește uscat, carne uscată (pastramă). Fig. Uscățiv: om uscat. Iron. Uscat ca toaca, om foarte slab (dar sănătos). Verzĭ și uscate, vrute și nevrute, palavre, fel de fel de vorbe. Banĭ uscațĭ, banĭ gheață, peșin, numerarĭ. S. n., pl. urĭ, ca suhaturĭ. Pămînt (în opoz. cu apă): bătălie pe apă și pe uscat, se zbate ca peștele pe uscat (sufere, îĭ merge răŭ). V. sec, batog.

USCÁ, usúc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A scoate sau a-și pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta. ◊ Expr. (Refl.) A i se usca gura (sau gâtul) ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete. (Absol.) Bea de usucă = bea foarte mult. ♦ Refl. (Despre ochi) A înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă. 2. Tranz. A deshidrata legume, fructe, pește pentru a le putea conserva. 3. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid; p. ext. a (se) chinui, a (se) consuma. ♦ Refl. (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia. 4. Refl. (Despre plante, frunze, flori) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A face pe cineva să cheltuiască mult; a ruina, a sărăci. 6. Refl. Fig. (Fam.) A suferi lipsuri, privațiuni, a duce o viață grea. – Lat. exsucare.

usca [At: CORESI, EV. 198 / Pzi: usuc, (reg) usc, usâc, 2 usuci, (reg) uști, ușchi, uschi (P și: bisilabic), ușuci, usâci, 3 usucă, (reg) uscă, ușcă, usăcă, 4 uscăm, (reg) ușcăm, usucăm, 5 uscați, (reg) ușcați, usucați, 6 usucă, (reg) uscă, ușcă / E: ml *exsucare] 1 vtr A scoate total sau parțial umezeala dintr-un obiect pe cale naturală (prin evaporare) sau artificială (printr-un procedeu tehnic) Si: a zbici, a zvânta, (reg) a ojiji. 2 vr (Îe) A se ~ de sete A avea o senzație puternică de sete. 3 vr A-și pierde prin evaporare lichidul aflat la suprafață. 4 vr (Îe) A i se ~ gura (sau gâtul) A avea o puternică senzație de sete. 5 vr (D. umflături cu caracter purulent, iritații cutanate) A pierde lichidul care produce inflamația. 6 vt (C. i. ochii, obrajii, pielea corpului) A freca (ușor) pentru a elimina de pe suprafață lichidul care o umezește. 7 vtrf (D. ochi; adesea îcn) A înceta să mai lăcrimeze. 8 vr (D. lacrimi; adesea îcn) A înceta să mai curgă. 9 vr (Pop; d. carne) A se deshidrata excesiv prin prăjire. 10 vtr (D. plante și părți ale lor; pex, d. pajiști, păduri etc.) A-și pierde (cu totul) seva Si: a se pârjoli, a se ofili, a se veșteji. 11 vr (Rar; d. pământ) A rămâne lipsit de vegetație (din cauza lipsei de apă). 12 vr (Înv; d. semințe) A-și pierde puterea de germinare. 13 vr (Reg; d. cereale) A se coace prea tare și a se scutura. 14 vtf (C. i. apa unui râu, a unui lac etc.) A face să dispară (prin evaporare) Si: a seca. 15 vt(a) (Îe) Bea de usucă sau usucă pe unde trece Bea foarte mult. 16 vt (C. i. alimente, nutreț etc.) A deshidrata pentru conservare. 17 vr (Fig; adesea urmat de determinările „(de) pe picioare”, „din picioare”) A-și pierde vlaga (din cauza unei boli, a unei suferințe etc.). 18 vr (Pex; fig; adesea urmat de determinările „(de) pe picioare”, „din picioare”) A se chinui (7). 19 vr (D. corpul uman, organe sau părți ale lui) A-și pierde puterea vitală. 20 vr (D. corpul uman, organe sau părți ale lui) A se atrofia (1). 21 vr (Fig; d. inimă, suflet) A-și pierde sensibilitatea, căldura. 22 vt (Fig) A face să nu mai existe Si: a distruge (1), a nimici, a prăpădi. 23 vt (Îe) A ~ (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) A bate pe cineva foarte tare Si: bătaie. 24 vt (Îe) L-a bătut de la ~t la mațe Se spune despre cineva care a fost bătut foarte tare. 25 vt (Fam; fig) A face pe cineva să cheltuiască mult Si: a ruina, a sărăci. 26 vt (Fam) A aduce cuiva nenoroc la jocul de cărți. 27 vt (Fam) A face pe cineva să piardă mulți bani, șezându-i alături. 28 vr (Fam; fig) A suferi lipsuri, privațiuni. 29 vr (Fam; fig) A duce o viață grea. 30 vr (Înv; îe) A se ~ de foame A avea o puternică senzație de foame Si: a flămânzi (2). 31 vt (Îe) A ~ zilele (cuiva) A face (cuiva) viața grea.

USCÁ, usúc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A scoate sau a-și pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta. ♦ Expr. (Refl.) A i se usca gura (sau gâtul) ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete. (Absol.) Bea de usucă = bea foarte mult. ♦ Refl. (Despre ochi) A înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă. 2. Tranz. A deshidrata legume, fructe, pește pentru a le putea conserva. 3. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid; p. ext. a (se) chinui, a (se) consuma. ♦ Refl. (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia. 4. Refl. (Despre plante, frunze, flori) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A stoarce pe cineva de bani; a ruina, a sărăci. 6. Refl. Fig. (Fam.) A suferi lipsuri, privațiuni, a duce o viață grea. – Lat. exsucare.

USCÁ, usúc, vb. I. 1. Tranz. A scoate umezeala din sau de pe ceva (printr-un procedeu mecanic sau prin expunere la soare, la vînt, la foc etc.); a zbici, a zvînta. Să nu răcești... Să-ți uscăm hainele. DELAVRANCEA, O. II 351. Pe piscul Grohotișului, un cioban deșteptat de furtună își atîța iar focul, ca să-și usuce opincile. RUSSO, O. 114. Seceră orz de prînzare Și-l usucă-ntr-o căldare. ALECSANDRI, P. P. 353. ◊ Refl. Oaspeții s-au dat lîngă vatră să se usuce. SADOVEANU, O. VIII 255. Ne-am întins la soare să ne uscăm. GALACTION, O. I 62. Ședeam afară la soare cu pielea goală pînă se usca cenușa pe noi. CREANGĂ, A. 28. El intră într-o cafenea de alături, ca să se usuce. EMINESCU, N. 35. (Expr.) A se usca (sau a i se usca cuiva) gura (sau gîtul) de sete, se spune cînd cineva are o senzație puternică de sete, de căldură etc. Striga în gura mare că se usucă de sete. CREANGĂ, P. 242. ◊ Intranz. (În expr.) Bea de usucă = bea foarte mult. (Rar, într-o construcție tranzitivă) Vinul bun, ocaua mică, Beau voinicii de-l usucă. TEODORESCU, P. P. 331. ♦ Refl. (Despre ochi) A înceta să mai verse lacrimi; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă. Noapte-n codri mă apucă, Copacilor sînt nălucă, Ochi-mi nu se mai usucă. ALECSANDRI, P. P. 277. ◊ Tranz. Ochii din lacrămi nu și-i mai uscară. ISPIRESCU, L. 162. Mireasa nu mai usca ochii, într-una plîngea. ȘEZ. II 112. 2. Tranz. A deshidrata legume, fructe, carne, pește etc. (pentru a le putea conserva mai multă vreme). 3. Refl. (Despre plante, p. ext. despre locul unde cresc) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili. Pe unde trece ea, fața pămîntului se usucă. EMINESCU, N. 7. Vara trece, iarna vine, Și tu, codre, te-ai uscat! ALECSANDRI, P. A. 56. Iarba se usucă pe unde călcăm. RUSSO, O. 38. ◊ Fig. Să mă primblu... să mă mai răcoresc, că m-am uscat aici în provinție. ALECSANDRI, T. 197. 4. Refl. (Despre ființe) A-și pierde vlaga, a slăbi peste măsură (ca urmare a unei stări fizice sau psihice chinuitoare). De ce, cînd o văd, mă usuc? SADOVEANU, O. I 290. Moartea... se uscase de se făcuse cîrlig. ISPIRESCU, L. 10. Amîndoi într-o durere se uscau de pe picioare. CONACHI, P. 84. ◊ (Determinat prin «de dor») Te usuci de dorul cui știu eu. CREANGĂ, A. 117. Susano... îmi ești drăguță și mă usuc de dorul tău. ALECSANDRI, T. 706. ◊ Tranz. fact. La Sebiș ori în altă parte Mereu același dor de ducă Spre Nu-știu-unde mă usucă, Mă chinuie mereu, mă arde. BENIUC, V. 16. Această idee îl usucă pe picioare. ALECSANDRI, S. 8. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia, a se închirci. De ce nu-mi răspunzi? Ți s-a uscat limba? CONTEMPORANUL, VIII 118. ◊ Tranz. (Atestat în forma usuca) Trecînd un glonț de tun aproape, mi-au usucat un picior ș-am rămas invalid. BUDAI-DELRANU, Ț. 66. (Fig.) Învățătura cărților nu i-a uscat inima, cum se întîmplă adesea. C. PETRESCU, A. R. 23. ◊ Intranz. (Rar) Nu voi, tată, să usuce Al meu suflet tînăr, vesel. EMINESCU, O. I 65. 6. Tranz. fact. Fig. (Rar) A face să cheltuiască mult, a stoarce de bani; a ruina. Nu pre am parale la mine, că... Bucureștiu ista m-o uscat. C. PETRESCU, Î. II 198. – Prez. ind. și: usc (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 59). – Variantă; usucá vb. I.

A SE USCÁ mă usúc intranz. 1) A rămâne fără apă sau umezeală. Pământul se usucă. Rufele s-au uscat.A i ~ cuiva ochii (sau lacrimile) a nu mai plânge. A i ~ cuiva gura (sau limba, gâtul) a avea o senzație puternică de sete. 2) (despre vegetație) A-și pierde cu totul seva (de secetă, de frig etc.); a pieri. Iarba s-a uscat. 3) (despre ființe) A slăbi tare (din cauza unei suferințe fizice sau morale). ~ de jale. ~ de durere. 4) (despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie; a se degrada fizic; a se atrofia; a seca. /<lat. exsucare

A USCÁ usúc tranz. A face să se usuce; a seca; a asana. ◊ Bea de usucă face abuz de băuturi alcoolice. /<lat. exsucare

uscà v. 1. a (se) face uscat; 2. fig. a lâncezi: a se usca de dor. [Lat. EXSUCARE (din SUCUS)].

arată toate definițiile

Intrare: Uscat
Uscat nume propriu
nume propriu (I3)
  • Uscat
Intrare: uscat (adj.)
uscat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscat
  • uscatul
  • uscatu‑
  • usca
  • uscata
plural
  • uscați
  • uscații
  • uscate
  • uscatele
genitiv-dativ singular
  • uscat
  • uscatului
  • uscate
  • uscatei
plural
  • uscați
  • uscaților
  • uscate
  • uscatelor
vocativ singular
plural
Intrare: uscat (pământ)
uscat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscat
  • uscatul
  • uscatu‑
plural
  • uscaturi
  • uscaturile
genitiv-dativ singular
  • uscat
  • uscatului
plural
  • uscaturi
  • uscaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: uscat (uscare)
uscat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscat
  • uscatul
  • uscatu‑
plural
  • uscaturi
  • uscaturile
genitiv-dativ singular
  • uscat
  • uscatului
plural
  • uscaturi
  • uscaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: usca
usca1 (1 usuc) verb grupa I conjugarea I
verb (VT12)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • usca
  • uscare
  • uscat
  • uscatu‑
  • uscând
  • uscându‑
singular plural
  • usu
  • uscă
  • uscați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • usuc
  • usc
(să)
  • usuc
  • usc
  • uscam
  • uscai
  • uscasem
a II-a (tu)
  • usuci
  • uști
(să)
  • usuci
  • uști
  • uscai
  • uscași
  • uscaseși
a III-a (el, ea)
  • usu
  • uscă
(să)
  • usuce
  • uște
  • usca
  • uscă
  • uscase
plural I (noi)
  • uscăm
(să)
  • uscăm
  • uscam
  • uscarăm
  • uscaserăm
  • uscasem
a II-a (voi)
  • uscați
(să)
  • uscați
  • uscați
  • uscarăți
  • uscaserăți
  • uscaseți
a III-a (ei, ele)
  • usu
  • uscă
(să)
  • usuce
  • uște
  • uscau
  • usca
  • uscaseră
usca2 (1 usc) verb grupa I conjugarea I
verb (VT16)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • usca
  • uscare
  • uscat
  • uscatu‑
  • uscând
  • uscându‑
singular plural
  • uscă
  • uscați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • usc
(să)
  • usc
  • uscam
  • uscai
  • uscasem
a II-a (tu)
  • uști
(să)
  • uști
  • uscai
  • uscași
  • uscaseși
a III-a (el, ea)
  • uscă
(să)
  • uște
  • usca
  • uscă
  • uscase
plural I (noi)
  • uscăm
(să)
  • uscăm
  • uscam
  • uscarăm
  • uscaserăm
  • uscasem
a II-a (voi)
  • uscați
(să)
  • uscați
  • uscați
  • uscarăți
  • uscaserăți
  • uscaseți
a III-a (ei, ele)
  • uscă
(să)
  • uște
  • uscau
  • usca
  • uscaseră
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • usuca
  • usucare
  • usucat
  • usucatu‑
  • usucând
  • usucându‑
singular plural
  • usu
  • usucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • usuc
(să)
  • usuc
  • usucam
  • usucai
  • usucasem
a II-a (tu)
  • usuci
(să)
  • usuci
  • usucai
  • usucași
  • usucaseși
a III-a (el, ea)
  • usu
(să)
  • usuce
  • usuca
  • usucă
  • usucase
plural I (noi)
  • usucăm
(să)
  • usucăm
  • usucam
  • usucarăm
  • usucaserăm
  • usucasem
a II-a (voi)
  • usucați
(să)
  • usucați
  • usucați
  • usucarăți
  • usucaserăți
  • usucaseți
a III-a (ei, ele)
  • usu
(să)
  • usuce
  • usucau
  • usuca
  • usucaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uscat (adj.)

  • 1. Lipsit de umezeală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: zbicit zvântat (adj.) diminutive: uscățea 2 exemple
    exemple
    • Vara fusese secetă mare, cu călduri dogorîtoare, cu vînturi uscate. AGÎRBICEANU, S. P. 28.
      surse: DLRLC
    • Hei, mare, apă sărată, Mai lasă-mă-afar-o dată, Să mai văz pămînt uscat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 321.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Despre timp:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: secetos un exemplu
      exemple
      • Era un ger uscat, că sub picioare noroiul înțepenit al șoselei suna ca o nucă găunoasă. I. BOTEZ, ȘC. 72.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Despre pământ (din cauza lipsei de apă):
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: neproductiv neroditor steril sterp
    • 1.3. (Despre gură sau gât) Care dă o senzație puternică de sete; lipsit de salivă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: însetat 2 exemple
      exemple
      • Se dădu la o parte și o întrebă cu glas uscat (uscat îi era gîtlejul, ca de-o sete). DUMITRIU, P. F. 40.
        surse: DLRLC
      • Cu gîtul uscat m-am suit la bufet, cu gîtul uscat m-am întors. ALECSANDRI, T. I 95.
        surse: DLRLC
      • diferențiere Care produce o senzație de arsură.
        surse: NODEX
    • 1.4. (Despre ochi) Lipsit de lacrimi, de strălucire.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Cînd privirea îi fu uscată, își luă ziua bună. C. PETRESCU, C. V. 134.
        surse: DLRLC
      • Deodată trăsări prin vis și-și strîmbă fața, scîncindu-se într-un plîns uscat. VLAHUȚĂ, N. 39.
        surse: DLRLC
    • 1.5. (Despre ten, piele, păr) Lipsit de grăsime.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.6. (Despre tuse) Fără flegmă, fără expectorație.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: sec un exemplu
      exemple
      • Aude prin părete tusa uscată a vecinului. C. PETRESCU, Î. II 262.
        surse: DLRLC
    • 1.7. figurat adesea adverbial (Despre voce, timbru, sunete) Care este lipsit de afectivitate, de armonie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: aspru (adj.) rigid spart (adj.) 5 exemple
      exemple
      • Roate de frunze moarte năvăleau la fereastră, tremurau și se zbăteau cu sunet uscat. SADOVEANU, O. I 330.
        surse: DLRLC
      • Titu spunea și el ceva, cu glas uscat, fără să-și dea seama ce. REBREANU, R. I 247.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Îi zise uscat vizitiului care aștepta poruncă. DUMITRIU, N. 33.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Îmi pare rău că nu l-am găsit pe tovarășul Duma, rosti uscat. GALAN, B. I 13.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Cosașii sfîrîiau uscat în verdeață. SADOVEANU, O. I 314.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre unele alimente) Conservat prin deshidratare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Scăpasem de provizie uscată, de carnea sărată la butoi, de pesmeții pietroși în care ne rupeam dinții și ne sîngeram gingiile. BART, S. M. 96.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Care și-a pierdut apa (prin efectul timpului).
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Cît pentru legumă, avea niște cîrnați uscați de proaspeți ce erau. ISPIRESCU, la CADE.
        surse: DLRLC
      • O pîne uscată pe masă. CREANGĂ, O. A. 98.
        surse: DLRLC
      • O baniță de nuci uscate... hai, treacă de la mine. ALECSANDRI, T. I 318.
        surse: DLRLC
  • 3. Despre ființe:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: slab uscățiv 2 exemple
    exemple
    • E palidă, subțire și uscată și într-una se tînguie c-o voce slabă că nu-i priește aerul de la munte. SADOVEANU, B. 36.
      surse: DLRLC
    • Spiru, înalt și îndoit, uscat ca un țîr, abil și iscoditor, vorbea în surdină c-o dulceață în glas, veșnic cu mîna pe inimă. BART, E. 291.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Despre organe sau părți ale corpului:
      exemple
      • Celor bătrîni, abia le-a întins degetele uscate. CAMIL PETRESCU, U. N. 31.
        surse: DLRLC
      • figurat De atunci rămas-am răzleț în lume, cu sufletul uscat, fără scop, fără dor, fără bucurie. GANE, N. III 127.
        surse: DLRLC
  • 4. (Despre plante, frunze, flori) Fără sevă.
    exemple
    • La maluri plutesc și acum, uitate de vreme, frunze uscate din toamna trecută. RALEA, O. 132.
      surse: DLRLC
    • Foi uscate-n jurul tău să cadă rar, La ureche să-ți descînte un bondar. TOPÎRCEANU, B. 43.
      surse: DLRLC
    • Prin frunzele uscate... trece-un freamăt ce le scutură pe toate. EMINESCU, O. I 83.
      surse: DLRLC
    • expresie Pe lângă lemnul uscat, arde și cel verde = cei buni pătimesc adesea pe lângă cei răi.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat expresie A îndruga (2.2.) (sau a înșira (4.1.) la) verzi și uscate = a vorbi mult și fără rost.
      surse: DLRLC NODEX sinonime: pălăvrăgi

etimologie:

  • vezi usca
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

uscat (pământ)

  • 1. Suprafața globului neacoperită de apele oceanului planetar.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: pământ pământ 3 exemple
    exemple
    • Noaptea cade lină ca o apă, unind uscatul cu oceanul. RALEA, O. 33.
      surse: DLRLC
    • Drumuri nu sînt pe uscat în Deltă. BART, E. 308.
      surse: DLRLC
    • Oprindu-se vaporul la Brăila, mă hotărîi a mă coborî pe uscat și a întrerupe călătoria mea în Orient. ALECSANDRI, O. P. 257.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A se zbate ca peștele pe uscat = a lupta cu mari greutăți.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX
    • 1.2. expresie A fi dracul pe uscat = a fi șiret, abil, rău.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.3. expresie A trage (14.) targa (14.) pe uscat (14.).
      surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A târî (2.) barca (2.) pe uscat (2.).
      surse: DLRLC
  • 2. (numai) singular articulat marină Vânt dinspre uscat.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi usca
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

uscat (uscare)

  • 1. (numai) singular Faptul de a (se) usca.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deshidratare uscare un exemplu
    exemple
    • Găsim... un șopron pentru ascuțitul și pregătitul cîrligelor, cu o serie de grinzi sprijinite pe cîte doi stîlpi pentru întinsul și uscatul lor. ANTIPA, P. 344.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi usca
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

usca usuca

  • 1. tranzitiv reflexiv A scoate sau a-și pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: zbici (usca) zvânta 7 exemple
    exemple
    • Să nu răcești... Să-ți uscăm hainele. DELAVRANCEA, O. II 351.
      surse: DLRLC
    • Pe piscul Grohotișului, un cioban deșteptat de furtună își atîța iar focul, ca să-și usuce opincile. RUSSO, O. 114.
      surse: DLRLC
    • Seceră orz de prînzare Și-l usucă-ntr-o căldare. ALECSANDRI, P. P. 353.
      surse: DLRLC
    • Oaspeții s-au dat lîngă vatră să se usuce. SADOVEANU, O. VIII 255.
      surse: DLRLC
    • Ne-am întins la soare să ne uscăm. GALACTION, O. I 62.
      surse: DLRLC
    • Ședeam afară la soare cu pielea goală pînă se usca cenușa pe noi. CREANGĂ, A. 28.
      surse: DLRLC
    • El intră într-o cafenea de alături, ca să se usuce. EMINESCU, N. 35.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie reflexiv A i se usca gura (sau gâtul) ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Striga în gura mare că se usucă de sete. CREANGĂ, P. 242.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie absolut Bea de usucă = bea foarte mult.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Vinul bun, ocaua mică, Beau voinicii de-l usucă. TEODORESCU, P. P. 331.
        surse: DLRLC
    • 1.3. reflexiv (Despre ochi) A înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Noapte-n codri mă apucă, Copacilor sînt nălucă, Ochi-mi nu se mai usucă. ALECSANDRI, P. P. 277.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Ochii din lacrămi nu și-i mai uscară. ISPIRESCU, L. 162.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Mireasa nu mai usca ochii, într-una plîngea. ȘEZ. II 112.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A deshidrata legume, fructe, pește pentru a le putea conserva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deshidrata
  • 3. reflexiv tranzitiv A-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: slăbi 3 exemple
    exemple
    • De ce, cînd o văd, mă usuc? SADOVEANU, O. I 290.
      surse: DLRLC
    • Moartea... se uscase de se făcuse cîrlig. ISPIRESCU, L. 10.
      surse: DLRLC
    • Amîndoi într-o durere se uscau de pe picioare. CONACHI, P. 84.
      surse: DLRLC
    • 3.1. prin extensiune A (se) chinui, a (se) consuma.
      surse: DEX '09 DEX '98 4 exemple
      exemple
      • Te usuci de dorul cui știu eu. CREANGĂ, A. 117.
        surse: DLRLC
      • Susano... îmi ești drăguță și mă usuc de dorul tău. ALECSANDRI, T. 706.
        surse: DLRLC
      • La Sebiș ori în altă parte Mereu același dor de ducă Spre Nu-știu-unde mă usucă, Mă chinuie mereu, mă arde. BENIUC, V. 16.
        surse: DLRLC
      • Această idee îl usucă pe picioare. ALECSANDRI, S. 8.
        surse: DLRLC
    • 3.2. reflexiv (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • De ce nu-mi răspunzi? Ți s-a uscat limba? CONTEMPORANUL, VIII 118.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Trecînd un glonț de tun aproape, mi-au usucat un picior ș-am rămas invalid. BUDAI-DELEANU, Ț. 66.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv figurat Învățătura cărților nu i-a uscat inima, cum se întîmplă adesea. C. PETRESCU, A. R. 23.
        surse: DLRLC
      • intranzitiv rar Nu voi, tată, să usuce Al meu suflet tînăr, vesel. EMINESCU, O. I 65.
        surse: DLRLC
  • 4. reflexiv (Despre plante, frunze, flori) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Pe unde trece ea, fața pămîntului se usucă. EMINESCU, N. 7.
      surse: DLRLC
    • Vara trece, iarna vine, Și tu, codre, te-ai uscat! ALECSANDRI, P. A. 56.
      surse: DLRLC
    • Iarba se usucă pe unde călcăm. RUSSO, O. 38.
      surse: DLRLC
    • figurat Să mă primblu... să mă mai răcoresc, că m-am uscat aici în provinție. ALECSANDRI, T. 197.
      surse: DLRLC
  • 5. tranzitiv figurat familiar A face pe cineva să cheltuiască mult.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ruina sărăci un exemplu
    exemple
    • Nu pre am parale la mine, că... Bucureștiu ista m-o uscat. C. PETRESCU, Î. II 198.
      surse: DLRLC
  • 6. reflexiv figurat familiar A suferi lipsuri, privațiuni, a duce o viață grea.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: