5 intrări

55 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

USCÁT2, -Ă, uscați, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Lipsit de umezeală; zbicit, zvântat. ♦ (Despre timp) Secetos. ♦ (Despre pământ) Neroditor, neproductiv, sterp (din cauza lipsei de apă). ♦ (Despre gură sau gât) Care dă o senzație puternică de sete; lipsit de salivă. ♦ (Despre ochi) Lipsit de lacrimi, de strălucire. ♦ (Despre ten, piele, păr) Lipsit de grăsime. ♦ (Despre tuse) Fără flegmă, fără expectorație; sec. ♦ Fig. (Despre voce, timbru, sunete; adesea adverbial) Rigid, spart, aspru. 2. (Despre unele alimente) Conservat prin deshidratare. 3. (Despre ființe) Slab, uscățiv; (despre organe sau părți ale corpului) atrofiat. 4. (Despre plante, frunze, flori) Fără sevă; mort; veștejit, ofilit. II. 1. S. n. Suprafața globului neacoperită de apele oceanului planetar; pământ. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat = a lupta cu mari greutăți. A fi dracul pe uscat = a fi șiret, abil, rău. 2. S. n. art. (Mar.) Vânt dinspre uscat. – V. usca.

USCÁT1 s. n. Uscare. – V. usca.

USCÁT1 s. n. Uscare. – V. usca.

uscat2, ~ă [At: PSALT. HUR. 5472 / Pl: ~ați, ~e a; ~uri sn / E: usca] 1 a (Îoc umed sau cu ud) Lipsit (parțial) de apă sau de umezeală Si: zbicit, zvântat. 2-3 sn, a (Îoc umed sau cu ud) (Obiect, suprafață) care și-a pierdut (parțial) apa sau umezeala Si: zbicit, zvântat. 4 a (D. pământ, terenuri, locuri etc.) Lipsit de surse de apă. 5 a (Pex; d. pământ, terenuri, locuri etc.) Arid (1). 6 a (D. vreme și perioade de timp) Lipsit de umiditate Si: secetos. 7 a (Îs) Ger ~ Ger fără zăpadă. 8 a (Îas) Frig mare, năprasnic. 9 a (D. vânturi) Care nu aduce precipitații. 10 a (D. buze, gură, gât) Care este lipsit de salivă (din cauza unei boli, a oboselii, a setei, a emoției etc.). 11 a (D. ochi) Lipsit de lacrimi. 12 a Lipsit de conținutul lichid Si: gol1 (23), sec. 13 a (D. plante și părți ale lor; pex, d. pajiști, păduri etc.) Lipsit de sevă Si: ofilit, veștejit. 14 sn (Reg; îlav) În ~ Practicând altoirea primăvara devreme, înainte de a începe vegetația copacilor. 15 a (D. râuri, lacuri etc.) Din care a dispărut apa Si: secat. 16 a Lipsit de apă Si: sec. 17 a (D. unele alimente) Deshidratat (prin aplicarea unor procedee de conservare) în vederea unei păstrări mai îndelungate. 18 a Care s-a întărit de vechime. 19 a (D. alimente) Care se poate mânca rece (fără o pregătire specială). 20 a Uscăcios (6). 21 a (Pex) Neînsoțit de lichidul cu care este, în general, asociat. 22 a (Mol; îs) Bani ~ați Din care s-au scăzut toate cheltuielile, impozitele Si: net. 23 a (Pfm; îas) Numerar. 24 a (îs) Post ~ Post negru. 25 a (D. tuse) Fără expectorație Si: sec. 26 a (Reg; îs) Tuse ~ă Emfizem pulmonar (la cai). 27 a (D. ființe, d. corpul lor sau părți ale lui) Cu (foarte) puțină grăsime Si: slab, uscăcios (9), uscățiv (1), costeliv, descărnat. 28 a (Reg; pex; d. ființe, d. corpul lor sau părți ale lui) Lipsit de puteri Si: uscăcios (10), uscățiu (2), uscățiv (2), vlăguit. 29 a (îoc gras, d. ten, piele, păr) Lipsit de grăsime. 30 a (Îoc gras, d. ten, piele, păr) Lipsit de strălucire Si: mat. 31 a (D. organe sau părți ale corpului) Care și-a pierdut puterea vitală Si: atrofiat. 32 a (D. oameni) Cu membre lipsite de putere vitală Si: schilod. 33 a (D. voce, sunete, zgomote etc.) Lipsit de mlădiere, de muzicalitate. 34 a (D. voce, sunete, zgomote etc.) Lipsit de putere, de intensitate, de amploare Si: înăbușit, înfundat, stins. 35 a (Pex; d. voce, sunete, zgomote etc.) Lipsit de sensibilitate Si: aspru2 (12), sec. 36 a (Fig; d. sentimente) (Care a devenit) lipsit de afecțiune, de căldură. 37 a (Fig; d. fizionomia și manifestările oamenilor) Care exprimă indiferență, nepăsare Si: aspru2 (13), dur1 (6), rece. 38 a (D. intelect) Lipsit de putere creatoare, de imaginație, de sensibilitate. 39 a (D. stilul unor scrieri, opere arhitectonice etc. sau d. elemente de stil) Lipsit de ornamente Si: auster (8), sec. 40 a (Rar; d. culori) Lipsit de strălucire. 41 sn (îoc o masă de apă curgătoare sau stătătoare; mai ales îoc mare2 (1)) Suprafață a globului pământesc neacoperită de apele oceanului planetar Si: pământ. 42 sn (îrg) Țară. 43 sn (Îe) A trage vetrela (sau, pcf, verde) pe ~ A munci fără spor. 44 sn (Îae) A duce o viață grea. 45 a (Îla) ~ la stomac Constipat (1). 46 sn (Îe) A trage carul pe ~ A scăpa de belea. 47 sn (Îe) A fi dracul pe ~ A fi șiret. 48 sn (Îae) A fi rău. 49 sn (îae) A fi urât.

uscat1 sn [At: CADE / Pl: (rar) ~uri / E: usca] Uscare (1).

USCÁT2, -Ă, uscați, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Lipsit de umezeală; zbicit, zvântat. ♦ (Despre vreme, zile) Fără ploaie sau fără zăpadă; secetos. ♦ (Despre pământ) Neroditor, neproductiv, sterp (din cauza lipsei de apă). ♦ (Despre gură sau gât) Care dă o senzație puternică de sete; lipsit de salivație. ♦ (Despre ochi) Lipsit de lacrimi, de strălucire. ♦ (Despre ten, piele, păr) Lipsit de grăsime. ♦ (Despre tuse) Fără expectorație; sec. ♦ Fig. (Despre voce, timbru, sunete; adesea adverbial) Rigid, spart, aspru. 2. (Despre unele alimente) Conservat prin deshidratare. 3. (Despre ființe) Slab, uscățiv; (despre organe sau părți ale corpului) atrofiat. 4. (Despre plante, frunze, flori) Fără sevă; mort; veștejit, ofilit. II. 1. S. n. Suprafața litosferei neacoperită de apele oceanului planetar; pământ. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat = a lupta cu mari greutăți. A fi dracul pe uscat = a fi șiret, abil, rău. 2. S. n. art. (Mar.) Vânt dinspre uscat. – V. usca.

USCÁT2, uscaturi, s. n. Pămînt (mai ales la țărmul unei ape sau în opoziție cu apă). Noaptea cade lină ca o apă, unind uscatul cu oceanul. RALEA, O. 33. Drumuri nu sînt pe uscat în Deltă. BART, E. 308. Oprindu-se vaporul la Brăila, mă hotărîi a mă coborî pe uscat și a întrerupe călătoria mea în Orient. ALECSANDRI, O. P. 257. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat = a lupta cu foarte multe greutăți. A trage targa pe uscat v. trage (I 8). A tîrî barca pe uscat v. tîrî. A fi dracul pe uscat = a fi șiret, rău.

USCÁT1 s. n. Faptul de a (se) usca; uscare. Găsim... un șopron pentru ascuțitul și pregătitul cîrligelor, cu o serie de grinzi sprijinite pe cîte doi stîlpi pentru întinsul și uscatul lor. ANTIPA, P. 344.

USCÁT3, -Ă, uscați,-te, adj. 1. Lipsit de umezeală; zbicit, zvîntat. Vara fusese secetă mare, cu călduri dogorîtoare, cu vînturi uscate. AGÎRBICEANU, S. P. 28. Hei, mare, apă sărată, Mai lasă-mă-afar-o dată, Să mai văz pămînt uscat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 321. ♦ (Despre vreme, zile, anotimpuri) Lipsit de ploaie sau de zăpadă; secetos. Era un ger uscat, că sub picioare noroiul înțepenit al șoselei suna ca o nucă găunoasă. I. BOTEZ, ȘC. 72. ♦ (Despre gură sau gît) Care dă o senzație puternică de sete, de căldură; însetat. Se dădu la o parte și o întrebă cu glas uscat (uscat îi era gîtlejul, ca de-o sete). DUMITRIU, P. F. 40. Cu gîtul uscat m-am suit la bufet, cu gîtul uscat m-am întors. ALECSANDRI, T. I 95. ♦ (Despre plîns și despre ochi, p. ext. despre privire) Lipsit de lacrimi. Cînd privirea îi fu uscată, își luă ziua bună. C. PETRESCU, C. V. 134. Deodată trăsări prin vis și-și strîmbă fața, scîncindu-se într-un plîns uscat. VLAHUȚĂ, N. 39. ♦ (Despre ten, piele, păr etc.) Lipsit de grăsime. ♦ (Despre tuse) Fără expectorație; sec. Aude prin părete tusa uscată a vecinului. C. PETRESCU, Î. II 262. ♦ (Despre voce, timbru, sunete) Rigid, spart, aspru. Roate de frunze moarte năvăleau la fereastră, tremurau și se zbăteau cu sunet uscat. SADOVEANU, O. I 330. Titu spunea și el ceva, cu glas uscat, fără să-și dea seama ce. REBREANU, R. I 247. ◊ (Adverbial) Îi zise uscat vizitiului care aștepta poruncă. DUMITRIU, N. 33. Îmi pare rău că nu l-am găsit pe tovarășul Duma, rosti uscat. GALAN, B. I 13. Cosașii sfîrîiau uscat în verdeață. SADOVEANU, O. I 314. ♦ (Despre pămînt) Neroditor, neproductiv, steril, sterp. 2. (Despre unele alimente) Care și-a pierdut apa (prin efectul timpului, prin aplicarea unor procedee de conservare etc.). Scăpasem de provizie uscată, de carnea sărată la butoi, de pesmeții pietroși în care ne rupeam dinții și ne sîngeram gingiile. BART, S. M. 96. Cît pentru legumă, avea niște cîrnați uscați de proaspeți ce erau. ISPIRESCU, la CADE. O pîne uscată pe masă. CREANGĂ, O. A. 98. O baniță de nuci uscate... hai, treacă de la mine. ALECSANDRI, T. I 318. 3. (Despre plante și despre părți ale lor) Lipsit de sevă, veșted, ofilit, îngălbenit. La maluri plutesc și acum, uitate de vreme, frunze uscate din toamna trecută. RALEA, O. 132. Foi uscate-n jurul tău să cadă rar, La ureche să-ți descînte un bondar. TOPÎRCEANU, B. 43. Prin frunzele uscate... trece-un freamăt ce le scutură pe toate. EMINESCU, O. I 83. Pe lîngă lemnul uscat, arde și cel verde (= cei buni pătimesc adesea pe lîngă cei răi). ◊ (Substantivat, în expr.) A îndruga (sau a înșira la) verzi și uscate v. îndruga (1), înșira (4). 4. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Slab, uscățiv; (despre organe sau părți ale corpului) slăbit, atrofiat, închircit. E palidă, subțire și uscată și într-una se tînguie c-o voce slabă că nu-i priește aerul de la munte. SADOVEANU, B. 36. Celor bătrîni, abia le-a întins degetele uscate. CAMIL PETRESCU, U. N. 31. Spiru, înalt și îndoit, uscat ca un țîr, abil și iscoditor, vorbea în surdină c-o dulceață în glas, veșnic cu mîna pe inimă. BART, E. 291. ◊ Fig. De atunci rămas-am răzleț în lume, cu sufletul uscat, fără scop, fără dor, fără bucurie. GANE, N. III 127.

USCÁT1 ~tă (~ți, ~te) 1) v. A USCA și A SE USCA.A îndruga verzi și ~te a vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi. 2) (despre anotimpuri, zone climaterice, fenomene ale naturii) Care este lipsit de umezeală. Stepă ~tă. Vânt ~. 3) (despre voce) Care este lipsit de afectivitate, de armonie. 4) (despre piele, păr etc.) Care este lipsit de grăsime. 5) Care produce o senzație de arsură. Buze ~te.Tuse ~tă tuse seacă, fără flegmă. /v. a (se) usca

USCÁT2 ~uri n. Înveliș exterior solid (neacoperit de ape) al globului pământesc. ◊ A se zbate ca peștele pe ~ a depune maximum de eforturi pentru a ieși din impas. /v. a (se) usca

uscat a. 1. lipsit de umezeală: floare uscată; 2. fig. foarte slab: om uscat; verzi și uscate, fleacuri, minciuni. [Dela uscà]. ║ n. 1. lucrarea de a usca: cânepa se pune la uscat; 2. pământ uscat, continent în opozițiune cu marea: se sbate ca peștele pe uscat.

uscát, -ă adj. (d. usuc 2). Lipsit de umezeală: fînu e ĭarbă uscată, pîne uscată (în Munt. pîne rece. V. proaspăt). Lipsit de sevă, nu verde, mort: copac uscat, frunze uscate. Conservat pin sărare și expunere la soare: pește uscat, carne uscată (pastramă). Fig. Uscățiv: om uscat. Iron. Uscat ca toaca, om foarte slab (dar sănătos). Verzĭ și uscate, vrute și nevrute, palavre, fel de fel de vorbe. Banĭ uscațĭ, banĭ gheață, peșin, numerarĭ. S. n., pl. urĭ, ca suhaturĭ. Pămînt (în opoz. cu apă): bătălie pe apă și pe uscat, se zbate ca peștele pe uscat (sufere, îĭ merge răŭ). V. sec, batog.

USCÁ, usúc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A scoate sau a-și pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta. ◊ Expr. (Refl.) A i se usca gura (sau gâtul) ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete. (Absol.) Bea de usucă = bea foarte mult. ♦ Refl. (Despre ochi) A înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă. 2. Tranz. A deshidrata legume, fructe, pește pentru a le putea conserva. 3. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid; p. ext. a (se) chinui, a (se) consuma. ♦ Refl. (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia. 4. Refl. (Despre plante, frunze, flori) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A face pe cineva să cheltuiască mult; a ruina, a sărăci. 6. Refl. Fig. (Fam.) A suferi lipsuri, privațiuni, a duce o viață grea. – Lat. exsucare.

usca [At: CORESI, EV. 198 / Pzi: usuc, (reg) usc, usâc, 2 usuci, (reg) uști, ușchi, uschi (P și: bisilabic), ușuci, usâci, 3 usucă, (reg) uscă, ușcă, usăcă, 4 uscăm, (reg) ușcăm, usucăm, 5 uscați, (reg) ușcați, usucați, 6 usucă, (reg) uscă, ușcă / E: ml *exsucare] 1 vtr A scoate total sau parțial umezeala dintr-un obiect pe cale naturală (prin evaporare) sau artificială (printr-un procedeu tehnic) Si: a zbici, a zvânta, (reg) a ojiji. 2 vr (Îe) A se ~ de sete A avea o senzație puternică de sete. 3 vr A-și pierde prin evaporare lichidul aflat la suprafață. 4 vr (Îe) A i se ~ gura (sau gâtul) A avea o puternică senzație de sete. 5 vr (D. umflături cu caracter purulent, iritații cutanate) A pierde lichidul care produce inflamația. 6 vt (C. i. ochii, obrajii, pielea corpului) A freca (ușor) pentru a elimina de pe suprafață lichidul care o umezește. 7 vtrf (D. ochi; adesea îcn) A înceta să mai lăcrimeze. 8 vr (D. lacrimi; adesea îcn) A înceta să mai curgă. 9 vr (Pop; d. carne) A se deshidrata excesiv prin prăjire. 10 vtr (D. plante și părți ale lor; pex, d. pajiști, păduri etc.) A-și pierde (cu totul) seva Si: a se pârjoli, a se ofili, a se veșteji. 11 vr (Rar; d. pământ) A rămâne lipsit de vegetație (din cauza lipsei de apă). 12 vr (Înv; d. semințe) A-și pierde puterea de germinare. 13 vr (Reg; d. cereale) A se coace prea tare și a se scutura. 14 vtf (C. i. apa unui râu, a unui lac etc.) A face să dispară (prin evaporare) Si: a seca. 15 vt(a) (Îe) Bea de usucă sau usucă pe unde trece Bea foarte mult. 16 vt (C. i. alimente, nutreț etc.) A deshidrata pentru conservare. 17 vr (Fig; adesea urmat de determinările „(de) pe picioare”, „din picioare”) A-și pierde vlaga (din cauza unei boli, a unei suferințe etc.). 18 vr (Pex; fig; adesea urmat de determinările „(de) pe picioare”, „din picioare”) A se chinui (7). 19 vr (D. corpul uman, organe sau părți ale lui) A-și pierde puterea vitală. 20 vr (D. corpul uman, organe sau părți ale lui) A se atrofia (1). 21 vr (Fig; d. inimă, suflet) A-și pierde sensibilitatea, căldura. 22 vt (Fig) A face să nu mai existe Si: a distruge (1), a nimici, a prăpădi. 23 vt (Îe) A ~ (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) A bate pe cineva foarte tare Si: bătaie. 24 vt (Îe) L-a bătut de la ~t la mațe Se spune despre cineva care a fost bătut foarte tare. 25 vt (Fam; fig) A face pe cineva să cheltuiască mult Si: a ruina, a sărăci. 26 vt (Fam) A aduce cuiva nenoroc la jocul de cărți. 27 vt (Fam) A face pe cineva să piardă mulți bani, șezându-i alături. 28 vr (Fam; fig) A suferi lipsuri, privațiuni. 29 vr (Fam; fig) A duce o viață grea. 30 vr (Înv; îe) A se ~ de foame A avea o puternică senzație de foame Si: a flămânzi (2). 31 vt (Îe) A ~ zilele (cuiva) A face (cuiva) viața grea.

USCÁ, usúc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A scoate sau a-și pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta. ♦ Expr. (Refl.) A i se usca gura (sau gâtul) ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete. (Absol.) Bea de usucă = bea foarte mult. ♦ Refl. (Despre ochi) A înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă. 2. Tranz. A deshidrata legume, fructe, pește pentru a le putea conserva. 3. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid; p. ext. a (se) chinui, a (se) consuma. ♦ Refl. (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia. 4. Refl. (Despre plante, frunze, flori) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A stoarce pe cineva de bani; a ruina, a sărăci. 6. Refl. Fig. (Fam.) A suferi lipsuri, privațiuni, a duce o viață grea. – Lat. exsucare.

USCÁ, usúc, vb. I. 1. Tranz. A scoate umezeala din sau de pe ceva (printr-un procedeu mecanic sau prin expunere la soare, la vînt, la foc etc.); a zbici, a zvînta. Să nu răcești... Să-ți uscăm hainele. DELAVRANCEA, O. II 351. Pe piscul Grohotișului, un cioban deșteptat de furtună își atîța iar focul, ca să-și usuce opincile. RUSSO, O. 114. Seceră orz de prînzare Și-l usucă-ntr-o căldare. ALECSANDRI, P. P. 353. ◊ Refl. Oaspeții s-au dat lîngă vatră să se usuce. SADOVEANU, O. VIII 255. Ne-am întins la soare să ne uscăm. GALACTION, O. I 62. Ședeam afară la soare cu pielea goală pînă se usca cenușa pe noi. CREANGĂ, A. 28. El intră într-o cafenea de alături, ca să se usuce. EMINESCU, N. 35. (Expr.) A se usca (sau a i se usca cuiva) gura (sau gîtul) de sete, se spune cînd cineva are o senzație puternică de sete, de căldură etc. Striga în gura mare că se usucă de sete. CREANGĂ, P. 242. ◊ Intranz. (În expr.) Bea de usucă = bea foarte mult. (Rar, într-o construcție tranzitivă) Vinul bun, ocaua mică, Beau voinicii de-l usucă. TEODORESCU, P. P. 331. ♦ Refl. (Despre ochi) A înceta să mai verse lacrimi; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă. Noapte-n codri mă apucă, Copacilor sînt nălucă, Ochi-mi nu se mai usucă. ALECSANDRI, P. P. 277. ◊ Tranz. Ochii din lacrămi nu și-i mai uscară. ISPIRESCU, L. 162. Mireasa nu mai usca ochii, într-una plîngea. ȘEZ. II 112. 2. Tranz. A deshidrata legume, fructe, carne, pește etc. (pentru a le putea conserva mai multă vreme). 3. Refl. (Despre plante, p. ext. despre locul unde cresc) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili. Pe unde trece ea, fața pămîntului se usucă. EMINESCU, N. 7. Vara trece, iarna vine, Și tu, codre, te-ai uscat! ALECSANDRI, P. A. 56. Iarba se usucă pe unde călcăm. RUSSO, O. 38. ◊ Fig. Să mă primblu... să mă mai răcoresc, că m-am uscat aici în provinție. ALECSANDRI, T. 197. 4. Refl. (Despre ființe) A-și pierde vlaga, a slăbi peste măsură (ca urmare a unei stări fizice sau psihice chinuitoare). De ce, cînd o văd, mă usuc? SADOVEANU, O. I 290. Moartea... se uscase de se făcuse cîrlig. ISPIRESCU, L. 10. Amîndoi într-o durere se uscau de pe picioare. CONACHI, P. 84. ◊ (Determinat prin «de dor») Te usuci de dorul cui știu eu. CREANGĂ, A. 117. Susano... îmi ești drăguță și mă usuc de dorul tău. ALECSANDRI, T. 706. ◊ Tranz. fact. La Sebiș ori în altă parte Mereu același dor de ducă Spre Nu-știu-unde mă usucă, Mă chinuie mereu, mă arde. BENIUC, V. 16. Această idee îl usucă pe picioare. ALECSANDRI, S. 8. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia, a se închirci. De ce nu-mi răspunzi? Ți s-a uscat limba? CONTEMPORANUL, VIII 118. ◊ Tranz. (Atestat în forma usuca) Trecînd un glonț de tun aproape, mi-au usucat un picior ș-am rămas invalid. BUDAI-DELRANU, Ț. 66. (Fig.) Învățătura cărților nu i-a uscat inima, cum se întîmplă adesea. C. PETRESCU, A. R. 23. ◊ Intranz. (Rar) Nu voi, tată, să usuce Al meu suflet tînăr, vesel. EMINESCU, O. I 65. 6. Tranz. fact. Fig. (Rar) A face să cheltuiască mult, a stoarce de bani; a ruina. Nu pre am parale la mine, că... Bucureștiu ista m-o uscat. C. PETRESCU, Î. II 198. – Prez. ind. și: usc (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 59). – Variantă; usucá vb. I.

A USCÁ usúc tranz. A face să se usuce; a seca; a asana. ◊ Bea de usucă face abuz de băuturi alcoolice. /<lat. exsucare

A SE USCÁ mă usúc intranz. 1) A rămâne fără apă sau umezeală. Pământul se usucă. Rufele s-au uscat.A i ~ cuiva ochii (sau lacrimile) a nu mai plânge. A i ~ cuiva gura (sau limba, gâtul) a avea o senzație puternică de sete. 2) (despre vegetație) A-și pierde cu totul seva (de secetă, de frig etc.); a pieri. Iarba s-a uscat. 3) (despre ființe) A slăbi tare (din cauza unei suferințe fizice sau morale). ~ de jale. ~ de durere. 4) (despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie; a se degrada fizic; a se atrofia; a seca. /<lat. exsucare

uscà v. 1. a (se) face uscat; 2. fig. a lâncezi: a se usca de dor. [Lat. EXSUCARE (din SUCUS)].

2) usúc (est) și usc (vest), a uscá v. tr. (lat. ex-súco, -sucáre, a stoarce, d. sucus, suc; it. asciugare, pv. asugar, fr. essuyer, cat. aixugar, sp. enj-, pg. enx-. Usc s’a format din uscăm. Se conj. usuc, usucĭ, usucă; să usuce saŭ usc, uștĭ, uscă; să uște, ĭar în colo, uscăm ș. a. Cp. cu mănînc). Scot umezeala: soarele și vîntu usucă drumurile. V. refl. Mor (vorbind de plante): copacu s’a uscat. Fig. Mă consum de boală, de întristare, de dor: se usca pe picĭoare săracu! V. sec.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

uscat s. n., (pământ) pl. uscaturi

uscát (suprafață, pământ, acțiune) s. n., (pământ) pl. uscáturi

usca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. usuc, 2 sg. usuci, 3 usucă, 1 pl. uscăm; conj. prez. 3 să usuce

uscá vb., ind. prez. 1 sg. usúc, 2 sg. usúci, 3 sg. și pl. usúcă, 1 pl. uscăm; conj. prez. 3 sg. și pl. usúce

usuc, usuci 2, usucă 3, uscăm 1 pl., uscați 2 pl., usucă 3 pl., usuce 3 conj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

USCÁT adj. v. atrofiat, degenerat.

USCÁT adj., s. 1. adj. zbicit, zvântat. (Rufe ~.) 2. adj. (reg.) ujujit. (Vreascuri ~.) 3. adj. v. deshidratat. 4. adj. (pop.) sec. (Are gura ~ de sete.) 5. adj. sec, secat, (înv. și reg.) sterp. (Albia ~ a unui râu.) 6. adj. v. arid. 7. adj. v. secetos. 8. adj. v. sec. 9. adj. sec. (Tuse ~.) 10. adj. v. ofilit. 11. adj. mort, veșted. (Frunză ~.) 12. adj. v. slab. 13. adj. întărit, tare. (Pâine ~.) 14. adj. rece, tare, vechi. (Un coltuc ~ de pâine.) 15. s. pământ, (înv.) tărie. (Porțiune de ~ în mijlocul mării; a coborât din corabie pe ~.)

USCAT s. deshidratare, uscare. (~ legumelor.)

USCAT adj., s. 1. adj. zbicit, zvîntat. (Rufe ~.) 2. adj. (reg.) ujujit. (Vreascuri ~.) 3. adj. deshidratat. (Legume, fructe ~.) 4. adj. (pop.) sec. (Are gura ~ de sete.) 5. adj. sec, secat, (înv. și reg.) sterp. (Albia ~ a unui rîu.) 6. adj. arid, sec, (rar) secetos, (înv. și reg.) secățiu, (înv.) secățiv. (Un teren ~.) 7. adj. secetos, (livr.) areic, (înv.) sec. (Vreme caldă și ~.) 8. adj. (rar) sec. (Un aer ~.) 9. adj. sec. (Tuse ~.) 10. adj. galben, îngălbenit, ofilit, pălit, trecut, veșted, veștejit, (pop.) gălbenit, (reg.) pihăvit, (Mold. și Bucov.) ugilit. (O plantă, o floare ~.) 11. adj. mort, veșted. (Frunză ~.) 12. adj. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv.) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.) 13. adj. întărit, tare. (Pîine ~.) 14. adj. rece, tare, vechi. (Un coltuc ~ de pîine.) 15. s. pămînt, (înv.) tărie. (Porțiune de ~ în mijlocul mării; a coborît din corabie pe ~.)

Uscat ≠ jilav, ploios, reavăn, ud, udat, umed, umezit, verde

USCÁ vb. 1. a se zbici, a se zvânta, (înv. și reg.) a se prăji. (Rufele s-au ~.) 2. v. deshidrata. 3. v. ofili. 4. a se împietri, a se întări, a se învârtoșa. (Pâinea veche s-a ~.)

USCÁ vb. v. atrofia, calici, degenera, ruina, sărăci, scăpăta, seca.

usca vb. v. ATROFIA. CALICI. DEGENERA. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPĂTA. SECA.

USCA vb. 1. a se zbici, a se zvînta, (înv. și reg.) a se prăji. (Rufele s-au ~.) 2. a deshidrata. (A ~ legume.) 3. a (se) îngălbeni, a (se) ofili, a păli, a (se) trece, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tînji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pîhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.)

A (se) usca ≠ a (se) jilăvi, a (se) umezi

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

uscá (usć, -át), vb.1. A (se) zbici, (se) zvînta. – 2. A se răscoace, a se deshidrata. – 3. A se ofili, a se veșteji. – Var. prezent usc. Mr. usîc, (u)suc, uscare, megl. usc, istr. uscu. Lat. *ustĭcāre, de la ustum, cf. lat. ustūra, lat. Ustica „înălțime în țara sabinilor”, calabr. uscare „a arde”. Semantismul nu face dificultăți, deoarece urere însemna atît „a arde” cît și „a usca”. Rezultatul normal, *ustca, a pierdut pe t interconsonantic; usuc este formă modernă, explicată greșit. Der. din lat. *exsūcāre „a usca” (Densusianu, Rom., XXXIII, 288; Meyer, Alb. St., IV, 89; Crețu 379; Pușcariu 1841; REW 3073), sau din tc. husk (Roesler 604) apare ca mai puțin probabilă. – Der. uscăcios (var. uscățiv), adj. (fără umezeală, slab, uscat); uscăciune, s. f. (însușirea de a fi uscat; secetă); uscat, s. n. (acțiunea de a usca; pămînt tare, pămînt); uscător, adj. (care usucă); uscătură, s. f. (mîncare uscată; creangă uscată); uscățele, s. f. pl. (crenuscate, găteje, prăjituri copate în ulei).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

USCAT adj. 1. – Vlas (Drj 32); -ul, Ivan, 1614 (Glos); Uscătescul, Jurja (Glos). 2. Cf. Uscaș (Moț).

CIOCLOVINA USCATĂ, peșteră în NV M-ților Șureanu, la 775 m alt., pe terit. satului cu același nume (jud. Hunedoara). Lungime: 450 m. Constituită dintr-o galerie orizontală, fosilă, cu porțiuni concreționare; locuită în epoca paleolitică (Paleoliticul superior). În stratul de cultură aurignaciană, în care apar și elemente musteriene, a fost descoperită o cutie craniană de tip „homo sapiens fosilis” (c. 60.000-10.000 î. Hr.).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a îndruga verzi și uscate expr. 1. a vorbi mult și fără rost. 2. a spune minciuni.

a înșira la gogoși / povești / moși pe groși / verzi și uscate expr. a spune tot felul de lucruri fără importanță și fără o succesiune.

a se simți ca peștele pe uscat expr. a se simți rău, a nu se simți în largul său.

a spune verzi și uscate expr. a spune prostii, a vorbi fără rost.

a trage targa pe uscat expr. a fi strâmtorat material, a o scoate greu la capăt.

a usca în bătaie expr. a bate rău de tot.

a usca leșia expr. (intl.) a pleca, a fugi, a se ascunde, a-și pierde urma.

a vorbi verzi și uscate / vrute și nevrute expr. a flecări.

creangă uscată expr. (pop.) impotență.

usca, usuc v. t. 1. a stoarce (pe cineva) de bani 2. a bea foarte mult

uscat în vrej expr. (er.d. bărbați) steril.

Intrare: Uscat
Uscat nume propriu
nume propriu (I3)
  • Uscat
Intrare: uscat (adj.)
uscat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscat
  • uscatul
  • uscatu‑
  • usca
  • uscata
plural
  • uscați
  • uscații
  • uscate
  • uscatele
genitiv-dativ singular
  • uscat
  • uscatului
  • uscate
  • uscatei
plural
  • uscați
  • uscaților
  • uscate
  • uscatelor
vocativ singular
plural
Intrare: uscat (pământ)
uscat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscat
  • uscatul
  • uscatu‑
plural
  • uscaturi
  • uscaturile
genitiv-dativ singular
  • uscat
  • uscatului
plural
  • uscaturi
  • uscaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: uscat (uscare)
uscat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscat
  • uscatul
  • uscatu‑
plural
  • uscaturi
  • uscaturile
genitiv-dativ singular
  • uscat
  • uscatului
plural
  • uscaturi
  • uscaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: usca
usca1 (1 usuc) verb grupa I conjugarea I
verb (VT12)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • usca
  • uscare
  • uscat
  • uscatu‑
  • uscând
  • uscându‑
singular plural
  • usu
  • uscă
  • uscați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • usuc
  • usc
(să)
  • usuc
  • usc
  • uscam
  • uscai
  • uscasem
a II-a (tu)
  • usuci
  • uști
(să)
  • usuci
  • uști
  • uscai
  • uscași
  • uscaseși
a III-a (el, ea)
  • usu
  • uscă
(să)
  • usuce
  • uște
  • usca
  • uscă
  • uscase
plural I (noi)
  • uscăm
(să)
  • uscăm
  • uscam
  • uscarăm
  • uscaserăm
  • uscasem
a II-a (voi)
  • uscați
(să)
  • uscați
  • uscați
  • uscarăți
  • uscaserăți
  • uscaseți
a III-a (ei, ele)
  • usu
  • uscă
(să)
  • usuce
  • uște
  • uscau
  • usca
  • uscaseră
usca2 (1 usc) verb grupa I conjugarea I
verb (VT16)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • usca
  • uscare
  • uscat
  • uscatu‑
  • uscând
  • uscându‑
singular plural
  • uscă
  • uscați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • usc
(să)
  • usc
  • uscam
  • uscai
  • uscasem
a II-a (tu)
  • uști
(să)
  • uști
  • uscai
  • uscași
  • uscaseși
a III-a (el, ea)
  • uscă
(să)
  • uște
  • usca
  • uscă
  • uscase
plural I (noi)
  • uscăm
(să)
  • uscăm
  • uscam
  • uscarăm
  • uscaserăm
  • uscasem
a II-a (voi)
  • uscați
(să)
  • uscați
  • uscați
  • uscarăți
  • uscaserăți
  • uscaseți
a III-a (ei, ele)
  • uscă
(să)
  • uște
  • uscau
  • usca
  • uscaseră
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • usuca
  • usucare
  • usucat
  • usucatu‑
  • usucând
  • usucându‑
singular plural
  • usu
  • usucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • usuc
(să)
  • usuc
  • usucam
  • usucai
  • usucasem
a II-a (tu)
  • usuci
(să)
  • usuci
  • usucai
  • usucași
  • usucaseși
a III-a (el, ea)
  • usu
(să)
  • usuce
  • usuca
  • usucă
  • usucase
plural I (noi)
  • usucăm
(să)
  • usucăm
  • usucam
  • usucarăm
  • usucaserăm
  • usucasem
a II-a (voi)
  • usucați
(să)
  • usucați
  • usucați
  • usucarăți
  • usucaserăți
  • usucaseți
a III-a (ei, ele)
  • usu
(să)
  • usuce
  • usucau
  • usuca
  • usucaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uscat, uscaadjectiv

  • 1. Lipsit de umezeală. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: zbicit zvântat diminutive: uscățea
    • format_quote Vara fusese secetă mare, cu călduri dogorîtoare, cu vînturi uscate. AGÎRBICEANU, S. P. 28. DLRLC
    • format_quote Hei, mare, apă sărată, Mai lasă-mă-afar-o dată, Să mai văz pămînt uscat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 321. DLRLC
    • 1.1. Despre timp: secetos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: secetos
      • format_quote Era un ger uscat, că sub picioare noroiul înțepenit al șoselei suna ca o nucă găunoasă. I. BOTEZ, ȘC. 72. DLRLC
    • 1.2. Despre pământ (din cauza lipsei de apă): neproductiv, neroditor, steril, sterp. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. (Despre gură sau gât) Care dă o senzație puternică de sete; lipsit de salivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: însetat
      • format_quote Se dădu la o parte și o întrebă cu glas uscat (uscat îi era gîtlejul, ca de-o sete). DUMITRIU, P. F. 40. DLRLC
      • format_quote Cu gîtul uscat m-am suit la bufet, cu gîtul uscat m-am întors. ALECSANDRI, T. I 95. DLRLC
      • diferențiere Care produce o senzație de arsură. NODEX
    • 1.4. (Despre ochi) Lipsit de lacrimi, de strălucire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cînd privirea îi fu uscată, își luă ziua bună. C. PETRESCU, C. V. 134. DLRLC
      • format_quote Deodată trăsări prin vis și-și strîmbă fața, scîncindu-se într-un plîns uscat. VLAHUȚĂ, N. 39. DLRLC
    • 1.5. (Despre ten, piele, păr) Lipsit de grăsime. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.6. (Despre tuse) Fără flegmă, fără expectorație. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: sec
      • format_quote Aude prin părete tusa uscată a vecinului. C. PETRESCU, Î. II 262. DLRLC
    • 1.7. figurat adesea adverbial (Despre voce, timbru, sunete) Care este lipsit de afectivitate, de armonie. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Roate de frunze moarte năvăleau la fereastră, tremurau și se zbăteau cu sunet uscat. SADOVEANU, O. I 330. DLRLC
      • format_quote Titu spunea și el ceva, cu glas uscat, fără să-și dea seama ce. REBREANU, R. I 247. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Îi zise uscat vizitiului care aștepta poruncă. DUMITRIU, N. 33. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Îmi pare rău că nu l-am găsit pe tovarășul Duma, rosti uscat. GALAN, B. I 13. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Cosașii sfîrîiau uscat în verdeață. SADOVEANU, O. I 314. DLRLC
  • 2. (Despre unele alimente) Conservat prin deshidratare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Scăpasem de provizie uscată, de carnea sărată la butoi, de pesmeții pietroși în care ne rupeam dinții și ne sîngeram gingiile. BART, S. M. 96. DLRLC
    • 2.1. Care și-a pierdut apa (prin efectul timpului). DLRLC
      • format_quote Cît pentru legumă, avea niște cîrnați uscați de proaspeți ce erau. ISPIRESCU, la CADE. DLRLC
      • format_quote O pîne uscată pe masă. CREANGĂ, O. A. 98. DLRLC
      • format_quote O baniță de nuci uscate... hai, treacă de la mine. ALECSANDRI, T. I 318. DLRLC
  • 3. Despre ființe: slab, uscățiv. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote E palidă, subțire și uscată și într-una se tînguie c-o voce slabă că nu-i priește aerul de la munte. SADOVEANU, B. 36. DLRLC
    • format_quote Spiru, înalt și îndoit, uscat ca un țîr, abil și iscoditor, vorbea în surdină c-o dulceață în glas, veșnic cu mîna pe inimă. BART, E. 291. DLRLC
    • 3.1. Despre organe sau părți ale corpului: atrofiat, slăbit, închircit. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Celor bătrîni, abia le-a întins degetele uscate. CAMIL PETRESCU, U. N. 31. DLRLC
      • format_quote figurat De atunci rămas-am răzleț în lume, cu sufletul uscat, fără scop, fără dor, fără bucurie. GANE, N. III 127. DLRLC
  • 4. (Despre plante, frunze, flori) Fără sevă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote La maluri plutesc și acum, uitate de vreme, frunze uscate din toamna trecută. RALEA, O. 132. DLRLC
    • format_quote Foi uscate-n jurul tău să cadă rar, La ureche să-ți descînte un bondar. TOPÎRCEANU, B. 43. DLRLC
    • format_quote Prin frunzele uscate... trece-un freamăt ce le scutură pe toate. EMINESCU, O. I 83. DLRLC
    • format_quote expresie Pe lângă lemnul uscat, arde și cel verde = cei buni pătimesc adesea pe lângă cei răi. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat expresie A îndruga (?) (sau a înșira (?) la) verzi și uscate = a vorbi mult și fără rost. DLRLC NODEX
      sinonime: pălăvrăgi
etimologie:
  • vezi usca DEX '09 DEX '98 NODEX

uscat, uscaturisubstantiv neutru

  • 1. Suprafața globului neacoperită de apele oceanului planetar. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Noaptea cade lină ca o apă, unind uscatul cu oceanul. RALEA, O. 33. DLRLC
    • format_quote Drumuri nu sînt pe uscat în Deltă. BART, E. 308. DLRLC
    • format_quote Oprindu-se vaporul la Brăila, mă hotărîi a mă coborî pe uscat și a întrerupe călătoria mea în Orient. ALECSANDRI, O. P. 257. DLRLC
    • chat_bubble A se zbate ca peștele pe uscat = a lupta cu mari greutăți. DEX '09 DLRLC NODEX
    • chat_bubble A fi dracul pe uscat = a fi șiret, abil, rău. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A trage (?) targa (?) pe uscat (?). DLRLC
    • chat_bubble A târî (?) barca (?) pe uscat (?). DLRLC
  • 2. (numai) singular articulat marină Vânt dinspre uscat. DEX '09
etimologie:
  • vezi usca DEX '09 DEX '98 NODEX

uscat, uscaturisubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Faptul de a (se) usca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Găsim... un șopron pentru ascuțitul și pregătitul cîrligelor, cu o serie de grinzi sprijinite pe cîte doi stîlpi pentru întinsul și uscatul lor. ANTIPA, P. 344. DLRLC
etimologie:
  • vezi usca DEX '09 DEX '98 NODEX

usca, usucverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A scoate sau a-și pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Să nu răcești... Să-ți uscăm hainele. DELAVRANCEA, O. II 351. DLRLC
    • format_quote Pe piscul Grohotișului, un cioban deșteptat de furtună își atîța iar focul, ca să-și usuce opincile. RUSSO, O. 114. DLRLC
    • format_quote Seceră orz de prînzare Și-l usucă-ntr-o căldare. ALECSANDRI, P. P. 353. DLRLC
    • format_quote Oaspeții s-au dat lîngă vatră să se usuce. SADOVEANU, O. VIII 255. DLRLC
    • format_quote Ne-am întins la soare să ne uscăm. GALACTION, O. I 62. DLRLC
    • format_quote Ședeam afară la soare cu pielea goală pînă se usca cenușa pe noi. CREANGĂ, A. 28. DLRLC
    • format_quote El intră într-o cafenea de alături, ca să se usuce. EMINESCU, N. 35. DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre ochi) A înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Noapte-n codri mă apucă, Copacilor sînt nălucă, Ochi-mi nu se mai usucă. ALECSANDRI, P. P. 277. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Ochii din lacrămi nu și-i mai uscară. ISPIRESCU, L. 162. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Mireasa nu mai usca ochii, într-una plîngea. ȘEZ. II 112. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A i se usca gura (sau gâtul) ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Striga în gura mare că se usucă de sete. CREANGĂ, P. 242. DLRLC
    • chat_bubble (și) absolut Bea de usucă = bea foarte mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vinul bun, ocaua mică, Beau voinicii de-l usucă. TEODORESCU, P. P. 331. DLRLC
  • 2. tranzitiv A deshidrata legume, fructe, pește pentru a le putea conserva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deshidrata
  • 3. reflexiv tranzitiv A-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: slăbi
    • format_quote De ce, cînd o văd, mă usuc? SADOVEANU, O. I 290. DLRLC
    • format_quote Moartea... se uscase de se făcuse cîrlig. ISPIRESCU, L. 10. DLRLC
    • format_quote Amîndoi într-o durere se uscau de pe picioare. CONACHI, P. 84. DLRLC
    • 3.1. prin extensiune A (se) chinui, a (se) consuma. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Te usuci de dorul cui știu eu. CREANGĂ, A. 117. DLRLC
      • format_quote Susano... îmi ești drăguță și mă usuc de dorul tău. ALECSANDRI, T. 706. DLRLC
      • format_quote La Sebiș ori în altă parte Mereu același dor de ducă Spre Nu-știu-unde mă usucă, Mă chinuie mereu, mă arde. BENIUC, V. 16. DLRLC
      • format_quote Această idee îl usucă pe picioare. ALECSANDRI, S. 8. DLRLC
    • 3.2. reflexiv (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote De ce nu-mi răspunzi? Ți s-a uscat limba? CONTEMPORANUL, VIII 118. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Trecînd un glonț de tun aproape, mi-au usucat un picior ș-am rămas invalid. BUDAI-DELEANU, Ț. 66. DLRLC
      • format_quote tranzitiv figurat Învățătura cărților nu i-a uscat inima, cum se întîmplă adesea. C. PETRESCU, A. R. 23. DLRLC
      • format_quote intranzitiv rar Nu voi, tată, să usuce Al meu suflet tînăr, vesel. EMINESCU, O. I 65. DLRLC
  • 4. reflexiv (Despre plante, frunze, flori) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe unde trece ea, fața pămîntului se usucă. EMINESCU, N. 7. DLRLC
    • format_quote Vara trece, iarna vine, Și tu, codre, te-ai uscat! ALECSANDRI, P. A. 56. DLRLC
    • format_quote Iarba se usucă pe unde călcăm. RUSSO, O. 38. DLRLC
    • format_quote figurat Să mă primblu... să mă mai răcoresc, că m-am uscat aici în provinție. ALECSANDRI, T. 197. DLRLC
  • 5. tranzitiv figurat familiar A face pe cineva să cheltuiască mult. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Nu pre am parale la mine, că... Bucureștiu ista m-o uscat. C. PETRESCU, Î. II 198. DLRLC
  • 6. reflexiv figurat familiar A suferi lipsuri, privațiuni, a duce o viață grea. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.