4 intrări

61 de definiții

din care

Explicative DEX

O5 adj. nehot. v. un2.

UNI3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere).

UNI3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere).

UNUL, UNA, unii, unele, pron. nehot. 1. (Ține locul unui substantiv, fără a da o indicație precisă asupra obiectului) Să cântăm una de jale.Expr. Asta-i încă una! sau asta încă-i una! exclamație de mirare (față de comunicarea unui fapt surprinzător sau neobișnuit) sau de nemulțumire (în legătură cu o întâmplare neplăcută). ◊ (În alternanță cu „altul” sau cu sine însuși) Unul are ureche muzicală, unul are glas frumos. ◊ (În corelație cu „altul”, exprimă un raport de reciprocitate) Își luară ziua bună unul de la altul. ♦ Cineva; oarecare. ◊ (Cu determinări care indică mai precis sensul substantivelor înlocuite) Deveni una din cele mai frumoase provincii. ◊ (Cu nuanță peiorativă, folosit de obicei pe lângă nume de persoană) Unu’, Iorgu Badea. ♦ (În alternanță cu „altul”) Primul, întâiul. 2. (La pl.) O parte din... ♦ (Adjectival) Niște, anumiți. 3. (Cu formă feminină și valoare neutră) Ceva. A-și pune una în gând.Expr. (Cu) una cu alta = compensându-se (împreună). [Gen.-dat. sg. unuia, uneia, pl. unora] – Din unu, una.

UNUL, UNA, unii, unele, pron. nehot. 1. (Ține locul unui substantiv, fără a da o indicație precisă asupra obiectului) Să cântăm una de jale.Expr. Asta-i încă una! sau asta încă-i una! exclamație de mirare (față de comunicarea unui fapt surprinzător sau neobișnuit) sau de nemulțumire (în legătură cu o întâmplare neplăcută). ◊ (În alternanță cu „altul” sau cu sine însuși) Unul are ureche muzicală, unul are glas frumos. ◊ (În corelație cu „altul”, exprimă un raport de reciprocitate) Își luară ziua bună unul de la altul. ♦ Cineva; oarecare. ◊ (Cu determinări care indică mai precis sensul substantivelor înlocuite) Deveni una din cele mai frumoase provincii. ◊ (Cu nuanță peiorativă, folosit de obicei pe lângă nume de persoană) Unu’, Iorgu Badea. ♦ (În alternanță cu „altul”) Primul, întâiul. 2. (La pl.) O parte din... ♦ (Adjectival) Niște, anumiți. 3. (Cu formă feminină și valoare neutră) Ceva. A-și pune una în gând.Expr. (Cu) una cu alta = compensându-se (împreună). [Gen.-dat. sg. unuia, uneia, pl. unora] – Din unu, una.

o3 anh vz un1

on2 arn vz un

uni3 [At: ANON. CAR. / Pzi: unesc / E: ml unire] 1-2 vtrr A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma o unitate. 3-4 vtrr A (se) lega unul de altul (spre a forma un tot, un întreg). 5-6 vtrr A (se) contopi într-un singur tot Si: a (se) unifica (6). 7 vt (Îvr) A aduna la un loc Si: a întruni. 8-9 vtr (Rar) A (se) adăuga (3-4). 10 vrr A încheia o înțelegere, o alianță în vederea unui scop comun Si: a se alia (1). 11 vrr (Pex) A se pune de acord Si: a se învoi. 12 vrr (Pex) A se ralia la.. .Si: a adera (2). 13 vr (Reg; îe) A se ~ din preț A ajunge la învoială Si: a se înțelege. 14 vr (Înv) A avea însușiri comune Si: a se potrivi. 15-16 vtrr A (se) lega prin căsătorie Si: a (se) căsători (1-2), (pop) a (se) însoți. 17 vrr (Pop) A se împreuna sexual.

unie2 sf [At: N. COSTIN, LET. I, 149/39 / P: ~ni-e / Pl: ? / E: pn unia, ucr унія] (Îrg) 1 Act de aderare la uniatism. 2 Uniatism.

unie1 sf [At: SĂULESCU, HR. I, 216/7 / Pl: ? / E: uni3 + -ie] (Înv) Unire (1).

AB UNO DISCE OMNES (lat.) (Virgil, Eneida) = După unul poți judeca pe toți.

UN1 (genit. unui), f. O (genit. unei) I. adj. num. cardinal. Cel dintîiu din toate numerele: un om, un lup, un ceas, un cuvînt; o femeie, o vacă, o lună, o vorbă; decît un an cioară, mai bine o zi șoim (ZNN.); are doi copii: un băiat și o fată; au fost odată doi oameni, un bărbat și o muiere (RET.); Judecătorii l-au osîndit la șase luni și o zi; copilul a împlinit ~ an și o lună; a cerut un leu daune-interese; (P): cu un rac tot sărac 👉 RAC I 1. II. UNU(L) (genit. unuia), f. UNA (genit. uneia) num. cardinal și (pl. m. unii, f. unele; – gen.-dat. sg. unuia, uneia, pl. unora) pron. nehot. 1 Numărul, cantitatea ce reprezintă unitatea: împăratul avea trei feciori, doi mai mari, sfătoși și făloși, iar unul mai mic (RET.); decît zece trebi și rele, mai bine una și bună (ZNN.); îi trase una cu sete, că punga plesni ca o bășică de bou (DLVR.); De cînd sînt eu pe pămînt Numai trei mîndre-am avut: Una’n deal Ca ș’un pahar, Una’n vale, Mîndră tare, Una’n capul satului, Ca și floarea crinului (IK.-BRS.); unul la sută; una la mie; bărbatul e major la douăzeci și unul de ani; o mie și una de nopți; (P): una și cu una fac două, lucrul e destul de lămurit, nu-l poți interpreta altfel; a ști una și bună 👉 BUN I 24; tu știi una, eu știu mai multe 👉 ȘTI I 1; una la mînă 👉 MÎ1 B, f.; nici una, nici două, cu una cu două 👉 DOI3; din două una sau una din două, ori una, ori alta, ori... ori...; pînă la unul 👉 PÎ13; (unul) cîte unul sau cîte unul, cîte unul, numai unul la fie-care dată și pe rînd: toată noaptea au dat den sinețe și nu cîte unul, ce toți odată (M.-COST.); acest împărat avea cincizeci de fete și... pe toate le trimese la Ercule, cîte una, cîte una (ISP.); (tot) unul și unul, tot oameni aleși, caracteristici: sat vechiu, răzășesc, întemeiat în toată puterea cuvîntului, cu gospodari tot unul și unul (CRG.); ele erau mai multe la număr, tot una și una de frumoase (ISP.); Bucov. unul ca unul, unul ca și celălalt: la chip drept că-s unul ca unul, dar la fire tot se deosebesc în cîtva (SB.) 3 Asociat sau în opozițiune cu altul, alta: tot două oale-mi fierb: una seacă și alta goală (PANN); unii susțin una, alții alta; una îl întrebi și alta răspunde (CAR.); una pre alta hulește și defaimă și una pre alta va să o pogoare și să o calce (GR.-UR.); nu înțelegea unul altuia ce grăia și rămase lucrul lor neisprăvit (N.-COST.); și unii și alții sîn' vinovați; 👉 ALT25; pînă (la) una alta. deocamdată: pînă una alta, îi schimbă merele și-i puse altele în locul lor (ISP.); dar pînă la una alta, știi ce-am gîndit eu astă noapte? (CRG.) 3 De una, a) de altfel, de altminteri: de una, poate ar fi mai bine să plece; b) laolaltă, împreună: sat... împărțit în trei părți care se țin tot de una (CRG.); c) îndată, pe loc, imediat: cum o intrat în ogradă, de una o trecut printre oameni (VAS.) 4 De-a-una, numai decît, îndată, pe loc: albina, auzind aceasta... de-a-una și sboară de unde era ascunsă (MAR.); 👉 TOTDEAUNA 5 Într’una, Mold. Bucov. Trans. (tot) una, necontenit, mereu: îi merge gura într’una; se ține într’una de ștrengării; fata, care voește ca un flăcău să o iee de soție, ia o cheutoare de la cămeșa lui... și poartă cheutoarea tot una la sine (GOR.); nu ședea nici-cînd pe-acasă, ci îmbla tot una’n vitejii (SB.); de cînd v’ați însurat, ați dus-o una cu bencheturile, cu zaifeturile (ALECS.) 6 Într’una, împreună: merg oamenii la beserică, cum acolo într’una cu popa și cu tot nărodul să facă rugăciune (COR.) 7 Tot una, deopotrivă, egal, la fel: amîndoi erau tot una de tari (SB.); Tot una-i dacă astăzi sau mîine am să mor (EMIN.) 8 Nici de unele, de nici unele, nimic: la conace era grijit tot ce trebuia... să nu fie lipsă nici de unele (MUST.); care fu mirarea lui, cînd i se spuse că acolo nu va putea găsi nici de unele, fiindcă erau prea săraci (ISP.); tu n’ai părinți, adăpost n’ai, haine nu, n’ai de nici unele (CAR.) 9 Une ori 👉 UNEORI; une-date 👉 DA11 10 De ună zi 👉 DEUNĂZI 11 În enumerări, în chitanțe, polițe, etc. se întrebuințează adesea una în loc de o: fie-care locuință se compune din un antreu, una cameră de dormit, una sufragerie și una bucătărie; am primit una mie de lei 12 Singur, unic: Dumnezeu e unul; numai unul Dumnezeu știe cît sînt de nevinovată! (ISP.); Și era una la părinți Și mîndră’n toate cele (EMIN.); botezară copilul și îngrijiră de dînsul, mă rog, ca unul la părinți (ISP.) 13 Nici unul, nici una 👉 NICI II 2. III. UNU(L) sbst. Cifra 1, nota 1: trei unu(l) de-a rîndul se citesc o sută și unsprezece; scrie pe unu(l) dinaintea lui zero; i-a dat unu(l) la geometrie. IV. UN, f. O (gen.-dat. m. unui, f. unei; – pl. m. f. niște, gen.-dat. unor) art. nehot.: un om înalt, o femeie frumoasă; acea casă era a unui bătrîn și a unei bătrîne cari n’aveau copii (RET.); Și se tot duce, s’a tot dus De dragu-unei copile (EMIN.); un altul; un al treilea; simți că în creierii lui se petrece un ce de care nu-și putea da seama (ISP.); un du-te, vino; nici un, nici o 👉 NICl II 2 [lat. unus, una].

UNELE 👉 UN1II.

UNI (unesc) vb. tr. și refl. 1 A (se) aduna unul cu altul, a (se) împreuna, a (se) însoți: ~ bucățile rupte; ~ un cuvînt cu altul; a-și ~ puterile; boierii pe carii i-au trimes el acolo, s’au unit și ei cu ceilalți boieri împreună (MUST.) ; ~ două persoane prin căsătorie; de vrei să ai nume bun, nu te uni cu cei răi (ZNN.); Toat’a apei, a pustiei și a nopții măreție Se unesc să’mbrace mîndru, veche-acea împărăție (EMIN.) 2 A se învoi: după ce s’au unit din preț (PAMF.) [lat. vulg. *u n ī r e = clas. u n e s c ĕ r e].

UNIT I. adj. p. UNI. 1 Împreunat, adunat laolaltă, alăturat; de acord, în înțelegere deplină: De-a lui maluri sînt ~e cîmpii verzi și țări ferice (EMIN.); boii uniți la pășune, lupul nu-i poate răpune (ZNN.); cît veți trăi bine și veți fi uniți, nime n’a putea să vă facă rău (CRG.) 2 Se zice de Românii greco-orientali din Transilvania, care în a. 1700 s’au unit cu Biserica romano-catolică, recunoscînd autoritatea papei, dar păstrînd mare parte din ritul ortodox. II. sm. Român unit.

UNUL 👉 UN II.

O5 adj. nehot. V. un.

UNI2, unesc, vb. IV. Tranz. A crea o unitate sau un întreg, îmbinînd, legînd, împreunînd mai multe elemente. Drumul de fier unește-n zbor Orice popor cu alt popor. ALECSANDRI, T. I 361. Uni subt un singur sceptru provințiile romîne. NEGRUZZI, S. I 271. Soarta-mi cu a mulțimii aș vrea să o unesc. ALEXANDRESCU, M. 6. ◊ Refl. Fig. Norii cerului se uniseră cu apa oceanului. BART, E. 275. Un suvenir poetic... care se unește cu harpele din stele. ALECSANDRI, P. I 121. ♦ Refl. A-și da mîna, a cădea la înțelegere, a face cauză comună. Dacă te-ai fi unit cu căpiteniile răscoalei... SADOVEANU, O. I 423. Astăzi, de-ar fi Dragomir cu noi, El cu Groza și cu Costea s-ar uni fără-ndoială. DAVILA, V. V. 64. Într-un gînd să ne unim, Pe Harap-Alb să-l slujim. CREANGĂ, P. 255. ♦ Refl. A lua parte la..., a se ralia. Acu mă simt vrednică să mă unesc și eu la giurămîntul vostru. ALECSANDRI, T. II 26. ♦ Fig. A căsători. Moțoc și eu în taină am pus de gînd și-n cale Cu fiica lui, cu Ana, pe Despot să-l unim. ALECSANDRI, T. II 85.

UNUL, UNA, unii, unele, pron. nehot. 1. (Ține locul substantivelor, fără a da o indicație precisă asupra obiectului; în forma femenină adesea cu valoare neutră) Mîncași una peste bot. CONTEMPORANUL, I 836. Pune, frate, mîna-n șale, să cîntăm una de jale. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 310. ◊ Expr. Asta-i încă una! sau asta încă-i una! exclamație de mirare (față de comunicarea unui fapt surprinzător sau neobișnuit) sau de nemulțumire (în legătură cu o întîmplare neplăcută). Mă! asta încă-i una! De-oi fi eu Dănilă Prepeleac, am prăpădit boii. CREANGĂ, P. 41. ◊ (În alternanță cu altul) Unul are ureche și prinde toate cîntecele, altul are glas frumos. DAVIDOGLU, M. 55. Șiruri lungi de țărani legați cot la cot și unul de altul... se tîrîiau... de-a lungul satului. MIRONESCU, S. A. 23. Flori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare, Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare, Alte roșii ca jeratec, alte-albastre, ochi ce plîng. EMINESCU, O. I 43. Lupul, cu toată prostia, Cîrmuia împărăția, Și ca un stăpînitor, Unora le da avere, Altora, pe o părere, Le lua chiar starea lor. ALEXANDRESCU, P. 69. Unele cînd m-auzeau, Ușile le descuiau... Altele cînd m-auzeau... Focu-n vatră-l înveleau. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 169. ◊ Expr. Unuia și altuia v. altul. (1). Unii (și) alții v. altul (1). Unul ca altul v. altul (1). ◊ (În corelație cu altul, exprimă un raport de reciprocitate) Își luară ziua bună unul de la altul. ISPIRESCU, L. 9. Își jură credință unul altuia. CREANGĂ, P. 279. Se vor răni între sine, ca să poată trece unul altuia înainte. BĂLCESCU, O. II 121. În care vreme ne uitam unul la altul. NEGRUZZI, S. I 68. ♦ Cineva; oarecare. Poate mai încolo să ai nevoie de unul ca mine. CREANGĂ, P. 199. Bine-ți mai șade, jupîneșică, parcă ești una de ale noastre. id. ib. 129. Toate sînt așa, zise unul din noi rîzînd. NEGRUZZI, S. I 245. ◊ (Cu determinări care indică mai precis sensul substantivelor înlocuite) Ajunse... una din cele mai frumoase provincii. BĂLCESCU, O. II 11. Turturea, de-i turturea, Și tot face-și voie rea, D-apoi eu cum să nu-mi fac Pentru unul ce mi-i drag. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 214. Cîte flori pe cîmpurele Nu seamănă mîndrei mele; Numai una mititea... Parcă seamănă cu ea. id. ib. 27. ◊ (Alternanța «unul... unul» corespunde alternanței «unul... altul», «unul... celălalt», «primul... al doilea») Lîngă carne, Două cane: Una-i cu vin îndulcit Și nu bea de necăjit, Una-i cu vin pipărat Și nu bea de supărat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 120. ◊ Loc. adv. Unul ca unul = deopotrivă, la fel. Avea trei fete, una ca una de mari. SBIERA, P. 129. ◊ Expr. (Construit cu alte pronume) Ca unul care (sau ce) = ca cel care, ca o persoană care. Vezi că el rămăsese cu ochii bleojdiți ca unul ce nici dînsul nu mai văzuse asemenea scumpeturi. ISPIRESCU, L. 38. Căpitanul avînd a mai zăbovi... ca să meremetisească corabia, ca una ce se hîrbuise. DRĂGHICI, R. 29. Unul ca acesta (sau acela) = un asemenea om, un astfel de om. Știi c-am mai mîncat eu odată de la unul ca acesta o chelfăneală. CREANGĂ, P. 298. ◊ (Uneori cu nuanță peiorativă, folosit pe lîngă nume de persoane) Unu’ Iorgu Badea. SADOVEANU, O. V 61. Ne-a așezat bunicul în gazdă, cu toată cheltuiala lui, la una Irinuca. CREANGĂ, O. A. 45. ♦ (În alternanță cu «altul») Primul, întîiul. V. altul (2). Nu-ți face una copii, iei alta. CREANGĂ, P. 118. Și odată mi ț-o înșfacă ei, unul de-o mînă și altul de cealaltă. id. ib. 269. 2. (La pl.) O parte din..., o seamă dintre... Așa scrie și la noi în cărți, despre unii, că tocmai la bătrînețe au făcut copii. CREANGĂ, P. 118. ♦ (Adjectival) Niște, anumiți. De la el Lipan deprinsese și unele vorbe adînci. SADOVEANU, B. 7. Unii oameni îs mai al dracului decît dracul. CREANGĂ, P. 217. Dacă vă puneți la vatră dinaintea focului, auziți unele lemne țipînd. NEGRUZZI, S. I 246. 3. (La sg. sau pl., cu formă feminină și valoare neutră) Ceva. Lupul... își pune în gînd una: așază cele două capete cu dinții rînjiți în ferești. CREANGĂ, P. 25. Taci! că i-oi face eu cumătrului una de și-a mușca labele. id. ib. 29. ◊ Expr. Una ca aceasta (ca asta sau ca aceea) = așa ceva, un asemenea lucru. Nu putea el crede una ca asta. ISPIRESCU, L. 20. Cînd a văzut unele ca aiestea... plesnea de ciudă. CREANGĂ, P. 69. Taci, nu spune una ca asta. ALECSANDRI, T. 754. ◊ (În alternanță cu «altul») N-apuc bine a scăpa de una, și dau peste alta. CREANGĂ, P. 234. De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris și pentru noi, Bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război. EMINESCU, O. I 146. ◊ Expr. Unul una, altul alta, din una-n alta sau ba din una, ba din alta v. altul (1). Una și alta v. altul (1). Pînă una-alta v. altul (1). Una pentru alta, se spune cînd cineva plătește pentru o faptă (de obicei rea) cu alta, de același fel. Am vrut să-mi răstorc cele trei lovituri. Vorba ceea, una pentru alta. CREANGĂ, P. 196. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. unuia, uneia, pl. unora.

A SE UNI mă ~esc intranz. 1) A se îmbina formând un tot; a se agrega. 2) A încheia o înțelegere; a cădea de acord (în vederea unui scop comun). 3) A se împreuna printr-o înțelegere. /<lat. unire

A UNI ~esc tranz. 1) A face să se unească. 2) (drumuri, râuri etc.) A face să aibă legătură. /<lat. unire

UNUL una (unii, unele) pron. nehot. 1) la sing. Cineva. 2) la pl. O parte din. ◊ ~ mai bun (frumos, deștept etc.) decât altul toți la fel de buni (frumoși, deștepți etc.). ~ ca ~ (sau ~ ca altul) fără deosebire; deopotrivă. Până una-alta între timp. A da toate pe una a supune întreaga activitate unui singur scop. A ști (sau a o ține) una și bună a persista într-o opinie. /<lat. unus, una

unì v. a împreuna. [Lat. UNESCERE].

un, o (izolat. únu, úna) num. (lat. ûnus, it. sp. uno, pv. fr. un, pg. um. O vine din *ună). Maĭ puțin de cît doĭ, fără păreche, simplu, singur, unic: un franc, un singur franc, o liră, dă-mĭ și mie una, adevăru e unu, era una (unică) la părințĭ. Întîĭu (la numerotare): pagina unu, la ceasu unu, la ora unu. S. m. Cifra care arată acest număr: un unu, doĭ unu saŭ doĭ de unu. Art. nehotărît. A venit un om, o femeĭe, inu e o plantă. Unu și unu saŭ tot unu și unu, fiecare în parte plin de merite: acest om are patru fiĭ tot unu și unu, soldațĭ unu și unu. A fi unu și jumătate (fam.), a fi priceput, șiret, viclean: era un pungaș și jumătate. Una... alta, un lucru, alt lucru: una e să fiĭ bogat, și alta să fiĭ fericit. A trage (saŭ a da) cuĭva una, a-ĭ aplica o lovitură: calu îĭ trase lupuluĭ una cu copita, cînd țĭ-oĭ da una (subînț. aĭ să te astîmperĭ). A nu avea nicĭ de unele (VR. 1925, 11-12, 317), a nu avea cele necesare. Una-doŭă... cutare, se zice cînd unu nu face saŭ nu vorbește de cît despre un singur lucru, care-ĭ place: bețivu... una-doŭă... rachiŭ! Nu cu una, cu doŭă, nu ușor, nu fără dificultate: nu-l poțĭ convinge cu una, cu doŭă. Nicĭ una, nicĭ doŭă, fără multă vorbă, fără alte formalitățĭ; nicĭ una, nicĭ doŭă, gardistu îl duse la poliție. Una ca asta, asemenea lucru: n’am maĭ auzit una ca asta. Pînă una alta, pînă să ajungem la timpu cela, pînă atuncĭ: pînă una alta, ĭa să bem un ceaĭ! Toțĭ pînă la unu, toțĭ fără excepțiune. Știĭ una știĭ ce gîndesc eŭ? Una adv. Împreună unit: provinciile Româniiĭ eraŭ odată despărțite, dar acuma-s una. A fi una cu cineva, a te face una cu cineva, a te uni cu el. A o ține una, a nu vorbi de cît de lucru cela: acesta o ține una că vrea să plece. Într’una, mereŭ: a ploŭat într’una. Tot una, 1. acelașĭ lucru: tot una e dacă te ploŭă orĭ dacă cazĭ în apă; 2. murdar așa în cît nu se maĭ distinge ce-a fost: căzuse în șanț, și, cînd s’a sculat, era tot una de noroĭ; m’am făcut tot una de făină. – În est on (dar izolat tot unu): on om.

unésc v. tr. (lat. ûnire, it. unire, pv. fr. cat. sp. pg. unir). Împreun, fac să fie unu singur: lacurile aŭ crescut de ploaĭe pînă cînd s’aŭ unit unele cu altele, satu a crescut pînă cînd s’a unit cu orașu. Aliez: s’aŭ unit contra luĭ. Căsătoresc: s’aŭ unit înaintea altaruluĭ.

únie f. (rus. úniĭa, pol. unia). Let. 1, 182. Unire, uniune (cu religiunea Romeĭ).

Ortografice DOOM

o2 adj. pr. v. un1

+printr-unul/una/unii/unele prep. + pr. corectat(ă)

un3 num. m., g.-d. unui; f. o, g.-d. unei (Eu am un frate/o soră, el are doi/două.)

un1 adj. pr. m., g.-d. unui, pl. unii; f. o, g.-d. unei, pl. unele, g.-d. m. și f. unor (Un elev/O elevă întreabă, altul/alta răspunde.)

uni1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unesc, 3 sg. unește, imperf. 1 uneam; conj. prez. 1 sg. să unesc, 3 să unească

unul pr. m. (A venit ~, nu altul.), g.-d. unuia, pl. unii; f. una, g.-d. uneia, pl. unele, g.-d. m. și f. unora

+unul altuia loc. pron.

+unul pe altul loc. pron.

niște2 art. v. un2

o4 adj. pr. v. un1

un1 adj., pr. m., g.-d. unui, pl. unii; f. o, g.-d. unei, pl. unele, g.-d. m. și f. unor (caut pe un profesor, nu pe altul)

uni2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unesc, imperf. 3 sg. unea; conj. prez. 3 să unească

unul pr. m. (am văzut ~, nu altul), g.-d. unuia, pl. unii; f. una, g.-d. uneia, pl. unele, g.-d. m. și f. unora

uni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unesc, imperf. 3 sg. unea; conj. prez. 3 sg. și pl. unească

unul pr. m., g.-d. unuia, pl. unii; f. sg. una, g.-d. uneia, pl. unele, g.-d. m. și f. unora

un, o; unui m. gen., unei f. gen.; niște pl. m. și f. (cf. unul).

unul, una; unii, unele, cf. un.

Etimologice

un num.1. Art. nedefinit: obiect neindividualizat. – 2. Num.: primul număr în numărătoare. – 3. Pron.: ține locul unui subst. fără a indica în mod precis obiectul. – Mr., megl. un, ună, istr. un ur. Lat. ūnus (Pușcariu 1808; REW 9075), cf. vegl. yoin, it., sp. uno, prov., fr., cat. un, port. hum. – Forma 1 și 2 un, f. o; 3 unul, f. una. Gen. unui(a), f. unei(a), pl. unor(a); a- paragogic este propriu pron., cf. acel. Pron. se poate folosi ca adj. pentru a scoate în relief și înseamnă „unicul, singurul”: cf. cine poate lăsa păcatele, fără unul Dumnezeu? (Coresi). Forma f. una în funcție de pron. nedef. n. înseamnă „ceva, un lucru nedefinit, o lovitură”. Unele dintre expresiile cu un sînt balcanice, cf. unul și același, ngr. είς ϰαì ỏ αὐτος; unul și unul, ngr. ἔνας ϰ’ἔνας; una, ngr. μιά. Der. uni, vb. (a pune împreună, a asambla, a grupa), pe care Pușcariu 1814 îl reduce la lat. unire; uneală, s. f. (unire); unire, s. f. (acțiunea de a uni); unit, adj. (care formează un tot; s. m., persoană care aparține bisericii greco-catolice, uniat); unime, s. f. (unitate); unicel (var. înv. unișor), adj. (unic). – Comp. unealtă, s. f. (sculă; utilaj), pare să fie rezultat din une-alte (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 276; Philippide, Principii, 148; Iordan, Dift., 88; Tiktin; REW 382); unelti, vb. (a face, a făuri; a complota, a urzi intrigi); uneltitor, adj. (intrigant, care se ține de intrigi); întruni, vb. (a reuni, a alătura); într’una, adv. (mereu); de-a una, adv. (înv., mereu) de unde totdeauna (var. întotdeauna), adv. (mereu); uneori, adv. (cîte o dată); desuni, vb. (a desface, a separa). Cf. împreună, vreun. Der. neol. unic, adj., din fr. unique; unifica, vb., din fr. unifier; uniform, adj., din fr. uniforme; unison, s. n., din fr. unisson; unitate, s. f., din fr. unité; uniune, s. f., din fr. union; reuni, vb., din fr. réunir.

Enciclopedice

Dintr-un lemn, m-re. în com. Frâncești (jud. Vâlcea), care, potrivit tradiției, ar fi fost precedată de un mic schit construit dintr-un stejar uriaș în sec. 16. Bis. actuală a fost zidită de Matei Basarab (1635-1636), pridvorul cu coloane de piatră decorate cu stalactite fiind adăugat de Ștefan Cantacuzino (1715). Lângă m-re se află o frumoasă bisericuță de lemn (sec. 18-19).

AB UNO DISCE OMNES (lat.) după unul cunoaște-i pe toți – Vergiliu, „Eneida”, II, 65-66. Enea descrie pe Sinon, care, viclean, ca toți aheii, încearcă prin cuvinte meșteșugite să-i convingă pe troieni să primească în cetate calul de lemn în care se ascundeau Odiseu și luptătorii săi.

ALIUD EST CELARE, ALIUD TACERE (lat.) una este să tăinuiești, alta e să taci – Discreția și complicitatea nu sunt unul și același lucru.

DINTR-UN LEMN, Mănăstirea ~, mănăstire de maici, în com. Frâncești (jud. Vâlcea). Biserica Nașterea Maicii Domnului, ctitorită în 1634-1635 de Preda Brâncoveanu, cu adăugiri din 1684 și 1715, a fost zidită pe locul unui schit construit, în sec. 16, cu lemnul provenit dintr-un singur stejar. Picturi murale interioare (sec. 17-18). În apropierea incintei se află o biserică de lemn (sec. 19).

QUID PRO QUOD (lat.) unul în locul altuia – Confuzie, eroare, deviere de la datele reale ale unei discuții sau probleme prin substituire de termeni. Sub forma quiproquo (fr), indică un artificiu utilizat cu precădere de autorii de vodeviluri.

WHEN A TRUE GENIUS APPEARS IN THE WORLD, YOU MAY KNOW HIM BY THIS SIGN THAT THE DUNCES ARE IN ALL CONFEDERACY AGAINST HIM (engl.) când apare un adevărat geniu în lume, poți să-l recunoști după acest semn: toți ignoranții se unesc împotriva lui – J. Swift, „Thoughts on various subjects”.

Argou

a se uita cu un ochi la făină și cu unul la slănină expr. (pop.) a fi sașiu, a suferi de strabism.

a-și scoate ochii unul altuia expr. 1. a se certa, a se bate. 2. a-și imputa, a-și reproșa.

Sinonime

UNI vb. v. conveni, înțelege, învoi.

UNI vb. 1. a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) lega, a (se) reuni. (A ~ elementele într-un tot.) 2. v. asambla. 3. v. îmbina. 4. a îmbina, a încheia, a prinde. (A ~ capetele bârnelor.) 5. v. agrega. 6. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) suda. (Două elemente ale vorbirii se pot ~.) 7. v. unifica. 8. v. fuziona. 9. v. asocia. 10. v. coaliza. 11. v. căsători. 12. a (se) îmbina, a (se) împleti, (fig.) a (se) conjuga. (A ~ în mod armonios diverse preocupări.)

UNUL pron. careva, cineva, oarecare, vreunul, (pop.) cinevașilea, (înv. și reg.) oarecine, oareșicine, (înv.) cinevași, neștine. (~ dintre ei a întârziat.)

UNI vb. 1. a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) lega, a (se) reuni. (A ~ elementele într-un tot.) 2. a asambla, a fixa, a îmbina, a împreuna, a monta, a reuni. (A ~ elementele componente ale unui sistem.) 3. a (se) combina, a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) îngemăna. (A ~ într-un anumit fel piesele.) 4. a îmbina, a încheia, a prinde. (A ~ capetele bîrnelor.) 5. (TEHN.) a se agrega, a se alipi, a se reuni. (Pulberile se ~ într-o combinație nouă.) 6. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) suda. (Două elemente ale vorbirii se pot ~.) 7. a (se) reuni, a (se) unifica. (A ~ provinciile într-o singură țară.) 8. a se contopi, a fuziona. (Două partide care se ~.) 9. a se asocia, a se grupa, a se însoți, a se întovărăși, (înv. și pop.) a se prinde, (reg.) a se ortăci, (Mold. și Transilv.) a se însîmbra, (prin Transilv.) a se soți, (înv.) a intra. (Vino să te ~ cu mine.) 10. a se căsători, a se lega, (pop.) a se însoți, a se lua. (Cînd s-au ~?) 11. a (se) îmbina, a (se) împleti, (fig.) a (se) conjuga. (A ~ în mod armonios diverse preocupări.)

uni vb. v. CONVENI. ÎNȚELEGE. ÎNVOI.

UNUL pron. careva, cineva, oarecare, vreunul, (pop.) cinevașilea, (înv. și reg.) oarecine, oareșicine, (înv.) cinevași, neștine. (~ dintre ei a întîrziat.)

Antonime

A (se) uni ≠ a (se) despărți, a (se) dezbina, a (se) separa, a se dezuni

Expresii și citate

Ab uno disce omnes (lat. "După unul îi poți judeca pe toți ) – Vergiliu, Eneida II, 65. Vorbind despre grecii care s-au introdus în Troia prin faimosul vicleșug al calului de lemn, poetul subliniază perfidia grecului captiv Sinon care i-a convins pe troieni să primească în cetate calul, obiectul pierzaniei lor, susținînd că era o ofrandă adusă zeilor. Cu alte cuvinte: cum era acel om prefăcut, erau toți! Devenite cu timpul o expresie curentă, vorbele lui Vergiliu sînt folosite mai ales în sens nefavorabil. Referindu-ne la un grup de oameni deopotrivă de neserioși, sau vicleni, sau cu alte trăsături negative, putem spune: Ab uno disce omnes. LIT.

Unum pro multis (lat. „Unul pentru mulți”) – Vergiliu, Eneida (V, 815). Venera îi cere lui Neptun să-i ocrotească pe mare pe Enea și pe troienii lui. Neptun îi răspunde că Enea va călători cu bine, numai unul va fi jertfit pentru toți ceilalți (unum pro multis debitur caput). Versul se citează în sensul cum l-a și tradus Eugen Lovinescu: unul singur va plăti pentru toți. LIT.

Regionalisme / arhaisme

unie, unii, s.f. (înv.) unire cu autoritatea papală; uniație.

Intrare: un (adj. nehot.)
un2 (adj. nehot.) adjectiv nehotărât
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P102)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • un
  • o
plural
  • unii
  • unele
genitiv-dativ singular
  • unui
  • unei
plural
  • unor
  • unor
Intrare: uni (verb)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • uni
  • unire
  • unit
  • unitu‑
  • unind
  • unindu‑
singular plural
  • unește
  • uniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • unesc
(să)
  • unesc
  • uneam
  • unii
  • unisem
a II-a (tu)
  • unești
(să)
  • unești
  • uneai
  • uniși
  • uniseși
a III-a (el, ea)
  • unește
(să)
  • unească
  • unea
  • uni
  • unise
plural I (noi)
  • unim
(să)
  • unim
  • uneam
  • unirăm
  • uniserăm
  • unisem
a II-a (voi)
  • uniți
(să)
  • uniți
  • uneați
  • unirăți
  • uniserăți
  • uniseți
a III-a (ei, ele)
  • unesc
(să)
  • unească
  • uneau
  • uni
  • uniseră
Intrare: unie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • unie
  • unia
plural
  • unii
  • uniile
genitiv-dativ singular
  • unii
  • uniei
plural
  • unii
  • uniilor
vocativ singular
plural
Intrare: unul
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P106)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • unul
  • una
plural
  • unii
  • unele
genitiv-dativ singular
  • unuia
  • uneia
plural
  • unora
  • unora
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

un, oarticol nehotărât
un, oadjectiv nehotărât
un, onumeral

  • 1. Substantivul pe care îl determină denumește obiectul neindividualizat în discuție. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Un prieten. DEX '09
    • format_quote Colo jos, pe mlaștină, S-a-ntîlnit un pui de cioară C-un bîtlan de baștină. TOPÎRCEANU, B. 46. DLRLC
    • format_quote A fost odată un împărat... ISPIRESCU, L. 1. DLRLC
    • format_quote Alege-ți un cal din herghelie, care-i vrea tu. CREANGĂ, P. 185. DLRLC
    • format_quote Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici. EMINESCU, O. I 88. DLRLC
    • format_quote De-aș avea o puiculiță Cu flori galbine-n cosiță. ALECSANDRI, P. A. 35. DLRLC
    • diferențiere Folosit înaintea unui substantiv comun, indică genul, numărul și cazul acestuia și îl prezintă ca nedeterminat, indefinit. NODEX
    • 1.1. Accentuează noțiunea exprimată de substantiv. DEX '09 DLRLC
      • format_quote O bucurie se vestea în ochii ei. DEX '09
      • format_quote Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte, Decît un nume adunat pe-o carte. ARGHEZI, V. 9. DLRLC
      • format_quote I-a cuprins o jale pe-amîndoi. COȘBUC, P. I 228. DLRLC
      • format_quote Deodată îl apucă un dor de tată-său. ISPIRESCU, L. 8. DLRLC
      • format_quote O moarte se vestea în ochii ei. NEGRUZZI, S. I 50. DLRLC
    • 1.2. Dă sens general substantivului. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Un artist, fie și mai genial decît Paganini, nu va putea scoate sunete frumoase și armonice dintr-o diblă spartă. GHEREA, ST. CR. I 251. DLRLC
  • 2. (Înaintea unui nume propriu sugerează o comparație) Unul ca..., unul asemenea cu... DEX '09 DLRLC
    • format_quote Dascălul acesta lua în ochii mei un chip măreț... mi se părea că văd un Platon, un Aristotel. NEGRUZZI, S. I 6. DLRLC
    • diferențiere Folosit înaintea unui substantiv propriu, indică o asemănare cu persoana denumită de acest substantiv. NODEX
  • 3. Dă valoare substantivală unor cuvinte pe care le precedă. DEX '09
    • format_quote Un murdar. DEX '09
etimologie:

uni, unescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv reciproc A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Drumul de fier unește-n zbor Orice popor cu alt popor. ALECSANDRI, T. I 361. DLRLC
    • format_quote Uni subt un singur sceptru provințiile romîne. NEGRUZZI, S. I 271. DLRLC
    • format_quote Soarta-mi cu a mulțimii aș vrea să o unesc. ALEXANDRESCU, M. 6. DLRLC
    • format_quote figurat Norii cerului se uniseră cu apa oceanului. BART, E. 275. DLRLC
    • format_quote figurat Un suvenir poetic... care se unește cu harpele din stele. ALECSANDRI, P. I 121. DLRLC
  • 2. reflexiv reciproc A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Dacă te-ai fi unit cu căpiteniile răscoalei... SADOVEANU, O. I 423. DLRLC
    • format_quote Astăzi, de-ar fi Dragomir cu noi, El cu Groza și cu Costea s-ar uni fără-ndoială. DAVILA, V. V. 64. DLRLC
    • format_quote Într-un gînd să ne unim, Pe Harap-Alb să-l slujim. CREANGĂ, P. 255. DLRLC
    • format_quote Acu mă simt vrednică să mă unesc și eu la giurămîntul vostru. ALECSANDRI, T. II 26. DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv reciproc A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Moțoc și eu în taină am pus de gînd și-n cale Cu fiica lui, cu Ana, pe Despot să-l unim. ALECSANDRI, T. II 85. DLRLC
etimologie:

unul, unapronume nehotărât

  • 1. Ține locul unui substantiv, fără a da o indicație precisă asupra obiectului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mîncași una peste bot. CONTEMPORANUL, I 836. DLRLC
    • format_quote Pune, frate, mîna-n șale, să cîntăm una de jale. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 310. DLRLC
    • 1.1. Poate alterna cu „altul” sau cu sine însuși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Unul are ureche și prinde toate cîntecele, altul are glas frumos. DAVIDOGLU, M. 55. DLRLC
      • format_quote Șiruri lungi de țărani legați cot la cot și unul de altul... se tîrîiau... de-a lungul satului. MIRONESCU, S. A. 23. DLRLC
      • format_quote Flori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare, Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare, Alte roșii ca jeratec, alte-albastre, ochi ce plîng. EMINESCU, O. I 43. DLRLC
      • format_quote Lupul, cu toată prostia, Cîrmuia împărăția, Și ca un stăpînitor, Unora le da avere, Altora, pe o părere, Le lua chiar starea lor. ALEXANDRESCU, P. 69. DLRLC
      • format_quote Unele cînd m-auzeau, Ușile le descuiau... Altele cînd m-auzeau... Focu-n vatră-l înveleau. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 169. DLRLC
    • 1.2. În corelație cu „altul”, exprimă un raport de reciprocitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Își luară ziua bună unul de la altul. ISPIRESCU, L. 9. DLRLC
      • format_quote Își jură credință unul altuia. CREANGĂ, P. 279. DLRLC
      • format_quote Se vor răni între sine, ca să poată trece unul altuia înainte. BĂLCESCU, O. II 121. DLRLC
      • format_quote În care vreme ne uitam unul la altul. NEGRUZZI, S. I 68. DLRLC
    • 1.3. Cineva, oarecare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Poate mai încolo să ai nevoie de unul ca mine. CREANGĂ, P. 199. DLRLC
      • format_quote Bine-ți mai șade, jupîneșică, parcă ești una de ale noastre. CREANGĂ, P. 129. DLRLC
      • format_quote Toate sînt așa, zise unul din noi rîzînd. NEGRUZZI, S. I 245. DLRLC
    • 1.4. Poate avea determinări care indică mai precis sensul substantivelor înlocuite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ajunse... una din cele mai frumoase provincii. BĂLCESCU, O. II 11. DLRLC
      • format_quote Turturea, de-i turturea, Și tot face-și voie rea, D-apoi eu cum să nu-mi fac Pentru unul ce mi-i drag. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 214. DLRLC
      • format_quote Cîte flori pe cîmpurele Nu seamănă mîndrei mele; Numai una mititea... Parcă seamănă cu ea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 27. DLRLC
    • 1.5. Alternanța «unul... unul» corespunde alternanței «unul... altul», «unul... celălalt», «primul... al doilea». DLRLC
      • format_quote Lîngă carne, Două cane: Una-i cu vin îndulcit Și nu bea de necăjit, Una-i cu vin pipărat Și nu bea de supărat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 120. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială Unul ca unul = la fel. DLRLC
        sinonime: deopotrivă
        • format_quote Avea trei fete, una ca una de mari. SBIERA, P. 129. DLRLC
      • chat_bubble (Construit cu alte pronume) Ca unul care (sau ce) = ca cel care, ca o persoană care. DLRLC
        • format_quote Vezi că el rămăsese cu ochii bleojdiți ca unul ce nici dînsul nu mai văzuse asemenea scumpeturi. ISPIRESCU, L. 38. DLRLC
        • format_quote Căpitanul avînd a mai zăbovi... ca să meremetisească corabia, ca una ce se hîrbuise. DRĂGHICI, R. 29. DLRLC
      • chat_bubble Unul ca acesta (sau acela) = un asemenea om, un astfel de om. DLRLC
        • format_quote Știi c-am mai mîncat eu odată de la unul ca acesta o chelfăneală. CREANGĂ, P. 298. DLRLC
    • 1.6. Poate avea nuanță peiorativă, folosit de obicei pe lângă nume de persoană. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Unu’, Iorgu Badea. SADOVEANU, O. V 61. DLRLC
      • format_quote Ne-a așezat bunicul în gazdă, cu toată cheltuiala lui, la una Irinuca. CREANGĂ, O. A. 45. DLRLC
    • 1.7. (În alternanță cu „altul”) Întâiul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: primul
      • format_quote Nu-ți face una copii, iei alta. CREANGĂ, P. 118. DLRLC
      • format_quote Și odată mi ț-o înșfacă ei, unul de-o mînă și altul de cealaltă. CREANGĂ, P. 269. DLRLC
    • chat_bubble Asta-i încă una! sau asta încă-i una! exclamație de mirare (față de comunicarea unui fapt surprinzător sau neobișnuit) sau de nemulțumire (în legătură cu o întâmplare neplăcută). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mă! asta încă-i una! De-oi fi eu Dănilă Prepeleac, am prăpădit boii. CREANGĂ, P. 41. DLRLC
  • 2. (la) plural O parte din... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Așa scrie și la noi în cărți, despre unii, că tocmai la bătrînețe au făcut copii. CREANGĂ, P. 118. DLRLC
    • 2.1. (și) adjectival Anumiți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: niște
      • format_quote De la el Lipan deprinsese și unele vorbe adînci. SADOVEANU, B. 7. DLRLC
      • format_quote Unii oameni îs mai al dracului decît dracul. CREANGĂ, P. 217. DLRLC
      • format_quote Dacă vă puneți la vatră dinaintea focului, auziți unele lemne țipînd. NEGRUZZI, S. I 246. DLRLC
  • 3. Poate avea formă feminină și valoare neutră. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ceva
    • format_quote Lupul... își pune în gînd una: așază cele două capete cu dinții rînjiți în ferești. CREANGĂ, P. 25. DLRLC
    • format_quote Taci! că i-oi face eu cumătrului una de și-a mușca labele. CREANGĂ, P. 29. DLRLC
    • chat_bubble (Cu) una cu alta = compensându-se (împreună). DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble Una ca aceasta (ca asta sau ca aceea) = așa ceva, un asemenea lucru. DLRLC
      • format_quote Nu putea el crede una ca asta. ISPIRESCU, L. 20. DLRLC
      • format_quote Cînd a văzut unele ca aiestea... plesnea de ciudă. CREANGĂ, P. 69. DLRLC
      • format_quote Taci, nu spune una ca asta. ALECSANDRI, T. 754. DLRLC
      • format_quote În alternanță cu «altul»: DLRLC
        • format_quote N-apuc bine a scăpa de una, și dau peste alta. CREANGĂ, P. 234. DLRLC
        • format_quote De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris și pentru noi, Bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război. EMINESCU, O. I 146. DLRLC
    • chat_bubble Unul una, altul alta, din una-n alta sau ba din una, ba din alta. DLRLC
    • chat_bubble Una și alta. DLRLC
    • chat_bubble Până una-alta. DLRLC
    • chat_bubble Una pentru alta, se spune când cineva plătește pentru o faptă (de obicei rea) cu alta, de același fel. DLRLC
      • format_quote Am vrut să-mi răstorc cele trei lovituri. Vorba ceea, una pentru alta. CREANGĂ, P. 196. DLRLC
etimologie:
  • unu, una DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.