3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

umori v vz omorî

HUMOÁRE s. f. v. umoare.

UMOÁRE, umori, s. f. 1. Lichid intercelular constituind mediul în care trăiesc celulele organismelor. ◊ Umoare apoasă = lichid transparent care se află în camera anterioară a ochiului. Umoare vitroasă = masă gelatinoasă care se află în camera posterioară a ochiului. 2. (Livr.) Dispoziție sufletească; fire, temperament. [Var.: humoáre s. f.] – Din fr. humeur, lat. humor, -oris.

UMOÁRE, umori, s. f. 1. Lichid intercelular constituind mediul în care trăiesc celulele organismelor. ◊ Umoare apoasă = lichid transparent care se află în camera anterioară a ochiului. Umoare vitroasă = masă gelatinoasă care se află în camera posterioară a ochiului. 2. (Livr.) Dispoziție sufletească; fire, temperament. [Var.: humoáre s. f.] – Din fr. humeur, lat. humor, -oris.

umoare sf [At: AMFILOHIE, G. F. 270v/4 / V: (înv) hu~, umor, humor, (îvr) umore sm / Pl: ~ori, (înv) ~oruri / E: fr hummeur, lat humor, -oris] 1 Lichid biologic (sânge, limfă, bilă etc.) care constituie mediul intern în care trăiesc și își desfășoară activitatea celulele organismului Si: (Îvr) udătură (5), (înv) umezeală (12). 2 (Îs) ~ apoasă Lichid transparent care se află în camera anterioară a ochiului. 3 (Îs) ~ vitroasă (sau sticloasă, înv, stecloasă) sau (îvr) umore sticlit Masă gelatinoasă transparentă care se găsește între cristalin și fundul ochiului. 4 (Îvr) Umiditate (1). 5 (Liv) Temperament. 6 Dispoziție sufletească (bună sau rea). 7 Bună ~ (sau hu~) Dispoziție spre veselie, spre optimism. 8 (Îs) Rea ~ sau ~ rea Dispoziție spre tristețe, iritare, mânie.

UMOÁRE, umori, s. f. 1. Lichid intercelular, constituind mediul în care trăiesc celulele organismelor. ◊ Umoare apoasă v. apos. Umoare sticloasă v. sticlos. 2. (Franțuzism) Dispoziție sufletească; fire, temperament, caracter. Otilia lămuri lui Felix într-un chip foarte vag cum stau lucrurile, cu o discrețiune care se dovedi mai tîrziu felul ei propriu de-a fi, afară de clipele de umoare sarcastică. CĂLINESCU, E. O. I 53. O să fie silit bietul chinez să bea cinci cești de ceai și șeapte doze de opiu pentru a-și recăpăta buna umoare. CARAGIALE, O. III 140. (În forma umor) Umorul său melancolic venea mai mult din pricina îndelungatelor sale suferinți. NEGRUZZI, S. II 156. – Variante: humoáre (CARAGIALE, O. VII 59) s. f., (2, învechit) umór s. n.

UMOÁRE s.f. 1. Lichid în care se scaldă celulele organismului. ◊ Umoare apoasă = lichid transparent în care se află camera anterioară a ochiului; umoare vitroasă = masă gelatinoasă care umple tot fundul ochiului; corp vitros. 2. (Liv.) Dispoziție sufletească de moment. ♦ Dispoziție obișnuită, stabilă a cuiva; fire, temperament. [Cf. lat. humor, fr. humeur, it. umore].

UMOÁRE s. f. 1. lichid în care se scaldă celulele organismului. ♦ ~ apoasă = lichid transparent în care se află camera anterioară a ochiului; ~ vitroasă = masă gelatinoasă care umple tot fundul ochiului; corp vitros. 2. dispoziție sufletească de moment. ♦ dispoziție obișnuită, stabilă a cuiva; fire, temperament. (< fr. humeur, lat. humor)

UMOÁRE umóri f. 1) Lichid biologic (sânge, limfă) care intră în compoziția sistemelor organismului. ◊ ~ apoasă substanță lichidă transparentă din camera anterioară a ochiului. 2) rar Stare sufletească; dispoziție. [G.-D. umorii] /<fr. humeur, lat. humor, ~oris

umoare f. orice substanță lichidă aflată într’un corp organizat.

2) omór, a -î́ v. tr. (vsl. umoriti, a ucide, moriti, a ucide, d. mrĭeti, a muri, morŭ, moarte; rus. umoritĭ.El omoară; să omoare. V. zămorăsc, mort). Ucid, ĭaŭ vĭața cuĭva. V. refl. Mă ucid, mă sinucid. – Vechĭ și umór.

*umoáre f., pl. orĭ (lat. humor și umor). Lichid din trup (sînge, fĭere ș. a.). Fig. Caracter, temperament: umoare veselă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

umoáre (lichid intercelular, temperament) s. f., g.-d. art. umórii; pl. umóri

umoáre s. f., g.-d. art. umórii; pl. umóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UMOÁRE s. v. caracter, fire, natură, structură, temperament.

UMOÁRE s. (FIZIOL.) umoare sticloasă v. umoare vitroasă; umoare vitroasă = corp vitros, umoare sticloasă.

arată toate definițiile

Intrare: umori
umori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: umoare
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umoare
  • umoarea
plural
  • umori
  • umorile
genitiv-dativ singular
  • umori
  • umorii
plural
  • umori
  • umorilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • humoare
  • humoarea
plural
  • humori
  • humorile
genitiv-dativ singular
  • humori
  • humorii
plural
  • humori
  • humorilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umor
  • umorul
  • umoru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • umor
  • umorului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: umorî
umorî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

umoare humoare umor

  • 1. Lichid intercelular constituind mediul în care trăiesc celulele organismelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • diferențiere Lichid biologic (sânge, limfă) care intră în compoziția sistemelor organismului.
      surse: NODEX
    • 1.1. Umoare apoasă (2.1.) = lichid transparent care se află în camera anterioară a ochiului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Umoare vitroasă (sau sticloasă (?)) = masă gelatinoasă care se află în camera posterioară a ochiului; corp vitros.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. livresc Dispoziție sufletească.
    exemple
    • Otilia lămuri lui Felix într-un chip foarte vag cum stau lucrurile, cu o discrețiune care se dovedi mai tîrziu felul ei propriu de-a fi, afară de clipele de umoare sarcastică. CĂLINESCU, E. O. I 53.
      surse: DLRLC
    • O să fie silit bietul chinez să bea cinci cești de ceai și șeapte doze de opiu pentru a-și recăpăta buna umoare. CARAGIALE, O. III 140.
      surse: DLRLC
    • Umorul său melancolic venea mai mult din pricina îndelungatelor sale suferinți. NEGRUZZI, S. II 156.
      surse: DLRLC

etimologie: