ULEI¹, uleie, s. n. (Reg.) 1. Trunchi de copac scorburos, folosit pentru a păstra anumite lucruri. ♦ Vas făcut dintr-un lemn scobit. 2. Stup, știubei de albine (făcut dintr-un trunchi de copac scorburos). – Din bg. ulej.

ULEI², uleiuri, s. n. 1. Lichid gras de proveniență vegetală, animală, minerală sau sintetică, insolubil în apă și mai ușor decât ea, folosit în alimentație, în industrie etc.; oloi², zăitin. ◊ Tablou (sau pictură, portret) în ulei = tablou (sau pictură, portret) executat în culori preparate cu ulei². 2. (La pl.) Sorturi de ulei (1). – Din sl. olej.

ulei³ sn [At: (cca 1600) IORGA, S. D. XVI, 61 / V: (înv) ~e sf, (reg) hulei^[1], uleu / Pl: ~e, ~uri / E: bg улей] 1 (Mun; Olt) Trunchi de copac scorburos. 2 (Mun; Olt) Vas făcut din ulei³ (1). 3 Vas pentru spălatul rufelor. 4 Stup primitiv, dintr-un trunchi de copac scorburos sau cioplit Si: (reg) știubei¹. 5 (Lpl; îs) ~e de beton Tuburi de beton.

ulei² sn [At: PO 121/8 / V: (îrg) ol~, uleu / Pl: ~uri / E: slv олѣй] 1 (Adesea urmat de determinări care indică proveniența) Lichid gras, natural sau sintetic, insolubil în apă și mai ușor decât aceasta, folosit în alimentație, industrie etc. Si: (îvp) oloi², (îrg) oleu¹. 2 (Înv; îs) ~ de lemn (sau ~ alimentar, comestibil) Untdelemn (1). 3 (Îrg; îs) – de piatră Petrol. 4 (Chm; îs) ~ mineral Ulei² (1) obținut prin distilarea țițeiului, utilizat ca lubrifiant, insecticid etc. 5 (Chm; îs) ~ sicativ Ulei care se usucă repede, pentru industria lacurilor și vopselelor. 6 (Chm; îs) ~ eteric Substanță volatilă cu aspect uleios, cu miros plăcut, extrasă din plante și întrebuințată în parfumerie, medicină etc. 7 (D. vopsele; îla) În ~ Preparat cu ulei². 8 (D. tablouri; îal) Făcut cu vopsele cu ulei² (1). 9 (D. adevăr, dreptate; îe) A ieși deasupra ca ~ul A se confirma (cu toate dificultățile). 10 (D. persoane; îae) A învinge. 11 (îe) A turna ~ pe rană A alina durerile cuiva, tratându-l cu înțelegere și compasiune. 12 (Art; Teh) Vopsea preparată cu ulei². 13 (Art) Tablou lucrat în ulei² (12). 14 (Trs; șîs ~ de lampă) Petrol lampant. 15 Produs obținut prin macerarea sau decocția substanțelor vegetale sau animale în ulei² fin, întrebuințat în farmacie, în industria parfumurilor.

ulei⁴ v vz uleia

ulei¹ sm vz uliu

ULEI¹, uleie, s. n. (Reg.) 1. Trunchi de copac scorburos, întrebuințat pentru a păstra anumite lucruri. ♦ Vas făcut dintr-un lemn scobit. 2. Stup, știubei de albine (făcut dintr-un trunchi de copac scorburos). – Din bg. ulej.

ULEI², uleiuri, s. n. Lichid gras de proveniență vegetală, animală, minerală sau sintetică, insolubil în apă și mai ușor decât ea, folosit în alimentație, în industrie etc. ◊ Tablou (sau pictură, portret) în ulei = tablou (sau pictură, portret) executat în culori preparate cu ulei². [Var.: (reg.) oleu s. n.] – Din sl. olej.

ULEI², uleie, s. n. 1. Trunchi de copac scorburos în care se păstrează anumite lucruri; p. ext. vas făcut dintr-un lemn scobit. Sămînța de cînepă se pune în saci, uleie, postăvi sau alt vas, după ce se mai usucă. PAMFILE, A. R. 174. Se duseră înaintea bisericii și puseră trei uleie, depărtate deopotrivă unul de altul. ISPIRESCU, L. 305. Tot avutul din bordei Mi-e pe vatră un cotei Ș-un tăciune stins de tei Și cenușă-ntr-un ulei. ALECSANDRI, P. P. 285. 2. Stup, știubei de albine. Uleie cu albine ține două-trei... să aibă miere în casă. STANCU, D. 89. Județul acesta a fost odată foarte bogat în albine... cu un număr considerabil de uleie. I. IONESCU, M. 379.

ULEI¹, uleiuri, s. n. Lichid gras, de proveniență vegetală sau minerală, insolubil în apă și mai ușor decît aceasta, folosit în alimentație (v. untdelemn), în unele industrii, la uns motoarele etc. Triglea a adus uleiul de sunătoare. SADOVEANU, M. C. 50. Vor trăi... din cîștigul uleiului de roze. GALACTION, O. I 143. ◊ (Poetic) Unde, pentru far, să cat uleiul, Ca să ardă-n beznă luminos? BENIUC, V. 41. ◊ Tablou (pictură sau portret) în ulei = tablou (pictură sau portret) executat în culori preparate cu ulei. Moară de ulei v. moară (2). – Variantă: (regional) oleu (SADOVEANU, D. P. 31, SEVASTOS, N. 325) s. n.

ULEI ~iuri n. Lichid gras, vâscos, insolubil în apă și mai ușor decât aceasta, de proveniență vegetală, animală sau minerală, având diferite întrebuințări (în alimentație, în industrie, în tehnică, în pictură etc.). ~ de măsline. ◊ Pictură (sau tablou) în ~ pictură sau tablou pictat în culori amestecate cu un ulei special (de in, de mac etc.). A turna ~ pe rană a alina durerile cuiva. /<sl. olej

2) uléĭ n., pl. eĭe (bg. rus. uléĭ, stup). Vest. Stup, ștĭubeĭ.

1) uléĭ n., pl. urĭ (vsl. olĭeĭ, ĭelĭeĭ, d. lat. óleum și vgr. élaion; sîrb. olaj, uleĭ, ulje, undelemn; rut. oloĭ, pol. olej; ung. olaj; germ. oel). Vest. Undelemn scos din nucĭ, cînepă, in, rapiță ș. a. – În est oloĭ (ung.)

HULĂ², hule, s. f. Mișcare ondulatorie a suprafeței mării, urmând după o furtună sau după o briză puternică; p. ext. furtună pe mare. – Din fr. houle.

ULEIA, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei²; a oloi³. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleia vb. I] – Din ulei².

ULIU, ulii, s. m. Gen de păsări răpitoare de zi, mari și puternice, din familia acvilidelor, care atacă păsări și mamifere mici (Accipiter); pasăre din acest gen. ◊ Compus: Uliu-păsăresc = păsărar (2) (Accipiter nisus). – Din magh. ölyü.

hulă² sf [At: SEBASTIAN, T. 33 / Pl: ~le / E: fr houle] (Frm) 1 Mișcare ondulatorie a suprafeței mării, urmând după o furtună sau după o briză puternică. 2 (Pex) Furtună pe mare.

hulei^[1] sn vz ulei

olei² sn vz ulei² corectat(ă)

oleia v vz uleia

oleiu^[1] sn vz ulei

ul sm vz uliu

ulă^2[1] sf vz hulă²

uleia vt [At: LB / V: olei^[1], ol~, ulei / Pzi: ~iez / E: ulei²] A unge cu ulei Si: (reg) a oloi³.

uleie sf vz ulei³

uleu³ sn vz ulei³

uleu² sn vz ulei²

uleu¹ sm vz uliu

uli¹ sm vz uliu

uliu sm [At: DRLU / A și: (pop) uliu / V: (pop) uli, (îrg) uleu (A și: (reg) uleu), hul, hulei, huleu, huli^[1], ul, ulei, ului / Pl: ulii, (pop) uli / E: mg ölyû, ülü] 1 (Orn; șîs ~ găinilor, uli de găini, uli găinar, uli găinăresc, ~l de porumbi, ~ porumbar, uli porumbac, uli mare, uli cenușiu, uleul rândunelelor, uleul șopârlelor) Pasăre mare cenușie cu pântecele alburiu, cu dungi transversale ondulate, brun-negricioase, cu ciocul scurt și încovoiat, care se hrănește mai ales cu păsări de curte Si: (reg) bodigaș, bodigău, boghiu², cobăț, cobiceriu, coroiu, coțetar, gaie, găinar (9), herete, hereu, hudubă, hudubleajă, hulubej, hultan, orligan, ortan, porumbar², primarul-găinilor, șoavă, șovan¹, uligaie (1), ulior (1) (Accipiter gentilis gentilis sau Astur palumbarius). 2 (Orn; șîs ~ mic, ~l păsărilor, ~l păsăresc, ~ păsărar, ~ păsăratic, uli de păsări, uli de pasăre, uli de hulubi, uli vrăghier) Pasăre cât un porumbel, cu spatele cenușiu-închis, cu partea ventrală albă sau roșcată, cu dungi transversale bmne întunecat dese Si: (reg) boghicaș, boghiul păsărilor, boghiuțul păsărilor, cobăț, coroi, erete, herete, hultanaș, ieria, păsărar, săbioară, spiriduș, ulete, uliac (1), uliaș (1), ulior (2), ulișor (1), uliuț (1) (Accipiter nisus nisus). 3 (Orn; șîs -l mare, uli șorecar, -l-șopârlelor, uli de pădure, uli iepurar, uli hoitar) Șorecar (Buteo buteo buteo). 4 (Orn; șîs ~l săpăcililor, uli roșu) Șorecar (Buteo buteo zimmermannae). 5 (Orn; îs) ~l balcanic Pasăre asemănătoare uliului, dar mai mică, cu spatele bmn și pântecele roșu-ruginiu (Accipiter gentilis marginatus). 6 (Orn; îs) ~ cu picioare scurte (sau scund) Pasăre cu spatele cenușiu-albăstrui și cu partea ventrală albă, cu dungi transversale ondulate roșii-ruginii Si: ulișor (3), (reg) corni cu picioare scurte, păsărar (Accipiter badius brevipes). 7 (Orn; îs) Uli de apă Gaie (Milvus milvus milvus). 8 (Orn; îs) ~ de baltă (sau încălțat, de porumbei) Șorecar (Buteo lagopus lagopus). 9 (Orn; îs) Uli mare Șorecar (Buteo rufinus rufinus). 10 (Orn; îs) Uli roșu (sau vulpin) Șorecar (Buteo buteo vulpinus). 11 (Orn; îs) ~l roșu Șorecar roșu (Buteo desertorum). 12 (Orn; îs) ~l alb (sau ~l stepelor, de câmp, palid) Șorecar (Circus macrourus). 13 (Orn; șîs ~ de trestie (sau de stuf, de baltă) Șorecar (Circus aeruginosus aeruginosus). 14 (Orn; îs) ~l vânăt (sau alb) Pasăre asemănătoare cu uliul alb, cu spatele cenușiu și cu pântecele alb-gălbui cu pete brune Si: gaie vânătă, herete vânăt, herete de câmp, (reg) viorete (Circus cyaneus cyaneus). 15 (Orn; îs) ~ sur (sau cenușiu) Șorecar (Circus pygargus). 16 (Orn; îs) Uli de stânci Pajură (Aquila chrysaetos). 17 (Orn; șîs ~ vânăt, ~l rândunelelor, uli păsărar) Șoim (Falco subbuteo subbuteo). 18 (Orn; îs) -l vrăbiilor, (reg) uli de vrăghii Șoim (Falco columbarius aesalon). 19 (Orn; îs) Uli de pasăre (sau vrăbier, de seară) Vindereu (Falco tinnuncidus). 20 (Orn; reg; îs) Uli broscar Șerpar (Circaetus gallicus gallicus). 21 (Orn; reg; îs) ~ mic (sau ~ de la șuri) Sfrâncioc de iarnă (Lanius execubitor). 22 (Orn; reg; îf huliu) Huhurez (Syrnium aluco). 23 (Orn; reg; îs) ~l șerpilor Pasăre nedefinită mai îndeaproape. 24 (Orn; reg; îs) Uli coadă lungă Pasăre nedefinită mai îndeaproape. 25 (Pop) Bărbat curajos. 26 (Reg; șîcs de-a ~, de-a ~ cu găina, de-a ~ cu cloșca, d-a cloșca cu ~, de-a ~ cu gaia, d-a mama cu ~) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape Si: cloșca, de-a puia gaia. 27 (Reg; îf uli) Zmeu.

ului¹ sm vz uliu

COBĂȚ sm. Băn. 🐦 = ULIU: ~u! au întrebat pre cuc, cum și cu ce să hrănește el (ȚICH.) [srb. kobac].

* HULĂ² (pl. -le) sf. ⛵ Agitațiune a valurilor mării [fr. houle].

❍ HULIU = ULIU.

OLEIU = ULEIU.

OLEU!¹ 👉 OLEO!

❍ULEU² = ULIU.

ULIU sm. 🐦 1 = ERETE1: cînd dai cenușa afară în zile de sec, vine ~ la găini (GOR.); Tătarii... s’au și slobozit să-i ia în unghii, ca niște uli, pre acei puțini Cazaci (NEC.); numit și „uliul-găinilor” sau „uliu-de-porumbei” ¶ 2 ULIU-ÎNCĂLȚAT, pasăre călătoare de coloare albă-gălbuie, cenușie sau roșcată, cu aripile lungi, care-i acopere coada aproape în întregime, cu picioarele împodobite cu pene; trăește în nordul Europei și al Asiei și petrece adesea iarna prin părțile noastre; numită și „șorecar-încălțat” sau „șorecar-de-iarnă” (Archibuteo lagopus) (🖼 5157) ¶ 3 ULIU-MIC, ULIUL-PĂSĂRILOR = COROIU ¶ 4 ULIUL-ȘOPÎRLELOR = ȘORECAR1 ¶ 5 ULIU-DE-TRESTIE, pasăre răpitoare de 0m.,50 pînă la 0m.,58 lungime, cu penele brune-roșcate; trăește în locurile umede, băltoase, vînînd păsări de apă, pești, broaște, insecte sau mici mamifere; face mari pagube, căci distruge ouăle și mănîncă puii păsărilor de baltă; își face cuibul printre trestii; numit și „șorecar-de-baltă” (Circus aeruginosus) (🖼 5158) ¶ 6 ULIU- VÎNĂT, pasăre călătoare, de 45-50 de cm., de coloare cenușie pe spinare și albă pe pîntece; e o răpitoare îndrăzneață și șireată care se hrănește cu șoareci, păsări, broaște, șopîrle și insecte; își face cuibul pe lîngă baltă, prin stuf sau trestii; trăește într’o mare parte a Europei, în Asia centrală și în Africa meridională; sosește la noi primăvara și pleacă toamna; numită și „șorecar-alb” (Circus cyaneus) [ung. öl(y)ü].

ULEIA, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei²; a oloi³. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleia vb. I.] – Din ulei².

ULIU, ulii, s. m. Gen de păsări răpitoare de zi, mari și puternice, din familia acvilidelor, care atacă păsări și mamifere mici (Accipiter); pasăre din acest gen. ◊ Uliu-păsăresc = păsărar (2) (Accipiter nisus). – Din magh. ölyü.

HULĂ², hule, s. f. Mișcare ondulatorie a suprafeței mării, urmând după o furtună sau după o briză puternică; p. ext. furtună pe mare. – Din fr. houle.

HULĂ², hule, s. f. Mișcare ondulatorie a apelor mării sau oceanului, care urmează după o furtună sau o briză puternică; p. ext. furtună pe mare. La institut, știu tot ce se întîmplă pe tot pămîntul... Cînd vine hula pe Atlantic, cînd se înseninează pe Oceanul Indian. SEBASTIAN, T. 33.

OLEU s. n. v. ulei

ULEIA, uleiez, vb. I. Tranz. A unge cu ulei; a îmbiba, a impregna cu ulei.

ULEU s. m. v. uliu.

ULI s. m. v. uliu.

ULIU, ulii, s. m. Nume dat mai multor păsări răpitoare de talie mare, care atacă păsările și unele mamifere mici (Accipiter). S-au răpezit ca ulii pe stîrv, asupra noastră, a săracilor. STANCU, D. 103. Trenul... aleargă... Speriind toți ulii pe cîmpii deșarte. D. BOTEZ, P. O. 95. Uliul rîndunelelor însă, măcar că el dintre toate paserile adunate era cel mai mic... știindu-se că e mai sprinten și mai ghibaci dintre toate, nu voi nicidecum să se supuie hotărîrii obștești. MARIAN, O. I 134. – Variante: (regional) uli, uli (MARIAN, O. I 121, ALECSANDRI, P. III 119, TEODORESCU, P. P. 149), uleu, ulei (DELAVRANCEA, A. 12, id. O. II 164, ALEXANDRESCU, P. A. 122), s. m.

ULEU s. m. v. uliu.

HULĂ s.f. Mișcare ondulatorie a suprafeței mării după furtună; (p. ext.) furtună pe mare. [< fr. houle].

HULĂ s. f. mișcare ondulatorie a suprafeței mării, după, sau înaintea furtunii. (< fr. houle)

HULĂ² ~e f. Mișcare ondulatorie succesivă care agită suprafața mării după furtună. /<fr. houle

A ULEIA ~iez tranz. 1) tehn. rar (materiale tehnice) A îmbiba cu ulei (pentru a face mai elastic sau mai moale). 2) A unge cu ulei. ~ tigaia. 3) pop. A murdări cu ulei. A-și ~ rochia. /Din ulei

ULIU ~i m. Pasăre sedentară răpitoare, de talie medie, cu ciocul coroiat, cu gheare lungi, curbate, cu aripi late și scurte, rotunjite și cu coadă lungă; erete; coroi. /< ung. ölyü

uleiu n. stup scobit într’un trunchiu de lemn pe care îl înfundă la un capăt: fumul din uleiu pe albine scoate. [Bulg. ULEĬ].

uleiu n. 1. licoare grasă extrasă din diferite substanțe (din grăunțe de in, cânepă, rapiță; de nuci, măsline; din balenă, morun, etc.): uleiurile se ’ntrebuințează ca condiment, pentru luminat și pentru unsul mașinelor; 2. compozițiune obținută prin macerațiune de flori în uleiu fin: a zugrăvi cu uleiu. [Slav. OLĬEĬ (v. oloiu)].

uliu m. 1. specie de șoim foarte îndrăzneț, răpindu-și prada chiar în fața oamenilor (Astur palumbarius): uliul se numește în Munt. cobeț și erete, în Mold. coroiu și hărău, în Tr. bodiu, iar în Buc. găinar și porumbar; 2. fig. viteaz: ulii din Soroca AL.; 3. (de-a) un joc de copii. [Ung. ÖLYÜ].

3) *húlă f., pl. e (fr. houle, d. bretonu hul, val). Mar. Mare agitațiune a valurilor după furtună.

uléŭ, V. ulĭ.

ulĭ m., pl. tot așa (ung. ölü, ölyü și ölyv). O pasăre răpitoare diurnă mare cît cĭoara orĭ și maĭ mică (erete). Sînt de multe felurĭ. – Și uléŭ (Cant. și Gr. Al.). V. șoĭm.

ulei² (trunchi de copac; vas; stup) (reg.) s. n., pl. uleie

ulei¹ (lichid gras) s. n., (sorturi) pl. uleiuri

ulei² (trunchi de copac, vas, stup) (reg.) s. n., pl. uleie

ulei¹ (lichid gras) s. n., (sorturi) pl. uleiuri

ulei (trunchi de copac, vas, stup) s. n., pl. uleie

ulei (lichid gras) s. n., (feluri) pl. uleiuri

ulei

hulă s. f., g.-d. art. hulei; pl. hule

uleia (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. uleiez, 3 uleiază, 1 pl. uleiem; conj. prez. 1 sg. să uleiez, 3 să uleieze; ger. uleind

uliu [liu pron. lĭu] s. m., art. uliul; pl. ulii, art. uliii (desp. -li-ii)

hulă s. f., g.-d. art. hulei; pl. hule

uleia (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiază, 1 pl. uleiem; conj. prez. 3 să uleieze; ger. uleind

uliu [liu pron. lĭu] s. m., art. uliul; pl. ulii, art. uliii (-li-ii)

hulă (injurie, mișcare a mării, surpătură de munte) s. f., g.-d. art. hulei; pl. hule

uleia vb. (sil. -le-ia), ind. prez. 1 sg. uleiez, 3 sg. și pl. uleiază, 1 pl. uleiem (sil. -le-iem); conj. prez. 3 sg. și pl. uleieze; ger. uleind

uliu s. m. [-liu pron. -liu], art. uliul; pl. ulii, art. uliii (sil. -li-ii)

uliu (2 sil.), pl. ulii

uleiu, uleie (stupi) și uleiuri (grăsimi).

uliu, ulii pl., uliii pl. a.

ulei (-ie), s. n. – 1. Trunchi găunos. – 2. Stup făcut dintr-un trunchi găunos. Bg., rus. ulej, din sl. uliĭ (Cihac, II, 438), cf. slov. ulj, bg. ulijŭ.

ulei (-iuri), s. n. – Untdelemn, materie lichidă grasă. – Var. înv. olei, uleiu, uleu. Sl. (slov., ceh., pol., rus.) oleĭ (Cihac, II, 227). Este dubletul lui oloi (var. uloi), s. n. (Trans., ulei), din mag. olaj (Gáldi, Dict., 167). – Der. uleios (var. oloios), adj. (plin de ulei, cu ulei).

uliu (-ii), s. m. – Șoim, coroi, vindereu (Astur palumbarius, Accipiter nisus, Buteo vulgaris, Archibuteo lagopus, Circus aeruginosus, C. cyaneus). – Var. uli, uleu. Mag. ölyü (Cihac, II, 536; Gáldi, Dict., 186). Se folosește, în forme mai mult sau mai puțin diferite, pentru una sau alta dintre aceste specii; ulieș, s. m.; uliga(n)ie, s. f.; uligan, s. m.; uliuț, s. m.

OLEUM ET OPERAM PERDIDISTI, AMICE! (lat.) ți-ai cheltuit zadarnic uleiul (din lampă) și osteneala, prietene! – Dicton latin. Se adresează autorului unei lucrări nereușite, pentru elaborarea căreia acesta a cheltuit multe nopți de veghe și multă energie.

ulei, uleiuri s. n. 1. (glum.) băutură alcoolică. 2. (tox.) substanță obținută prin dizolvarea hașișului într-un solvent.

a o da pe ulei expr. a se apuca de băut.

a o lua pe ulei expr. a consuma băuturi alcoolice în cantități excesive; a se îmbăta.

a schimba uleiul expr. (glum.) a urina.

uliu, ulii s. m. (intl.) procuror.

ULEI s. v. stup.

ULEI s. 1. v. untdelemn. 2. ulei de ricin = ricină. 3. unt. (~ de migdale.) 4. ulei de cașalot = v. spermanțet.

ulei s. v. STUP.

ULEI s. 1. untdelemn, (înv. și pop.) oloi, (înv. și reg.) oleu, (Ban.) zăitin. (~ de floarea-soarelui.) 2. ulei de ricin = ricină. 3. unt. (~ de migdale.)

ULIU s. 1. (ORNIT.; Accipiter) erete, (reg.) gaie, hârău. 2. (ORNIT.; Accipiter nisus) coroi, păsărar, ulieș, ulișor, uliuț. 3. (ORNIT.; Astur palumbarius) erete, (reg.) cobăț, găinar, hârău, porumbar. 4. (ORNIT.) uliu-de-trestie (Circus aeruginosus) = (reg.) șorecar. 5. uliul-și-porumbeii = cloșca-cu-pui, puia-gaia, (reg.) puișorii (pl. art.), baba-gaia, mama-gaia. (Jocul de copii numit ~.)

ULIU s. 1. (ORNIT.; Accipiter) erete, (reg.) gaie, hîrău. 2. (ORNIT.; Accipiter nisus) coroi, (pop.) păsărar, ulieș, ulișor, uliuț. 3. (ORNIT.; Astur palumbarius) erete, (reg.) cobăț, găinar, hărău, porumbar. 4. (ORNIT.) uliu-de-trestie (Circus aeruginosus) = (reg.) șorecar. 5. uliul-și-porumbeii = cloșca-cu-pui, puia-gaia, (reg.) puișorii (pl. art.), baba-gaia, mama-gaia. (Jocul de copii numit ~.)

Oleum perdidisti (lat. „Ai pierdut uleiul”) – Latinii foloseau această expresie pentru a caracteriza o scriere fără valoare, un discurs nereușit etc. Autorul a lucrat probabil nopți de-a rîndul, dar n-a izbutit decît să risipească zadarnic uleiul lămpii sale.

ULEI² s.n. (ȚR.) Stup (sălbatic). Poți să asameni mînia rea cu ursul, carele foarte mănîncă la miare și vrind ca să o scoață din uleiu, albinele îl mușcă pe nas. FL. D 1700, 19^r. Etimologie: bg. ulej. Cf. ș t i u b e i.

ULEI¹ s.n. (Ban., Trans. SV) Untdelemn. Cu uleiu capul mieu n-ai uns. N. TEST. (1648). Olei. Oleum. Oloj. Oleum. AC, 357; cf. SICRIUL DE AUR, apud TDRG. . Variante: oloi (SICRIUL DE AUR, apud TDRG; AC, 357). Etimologie: sl. olej.

OLEI² s. n. v. ulei.

OLEIA vb. I v. uleia.

OLEIU s. n. v. ulei.