13 definiții pentru oloi (ulei)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oloi2 sn [At: N. TEST. (1648) 191v/9 / V: (reg) ul~ / Pl: ~uri / E: mg olaj] 1 (Îvp) Ulei. 2 (Reg; îs) ~ de lemn Untdelemn. 3 (Reg; îs) ~ de lampă Petrol. 4 (Rar) Vopsea de ulei.

OLÓI2, oloiuri, s. n. (Înv. și pop.) Ulei. ♦ (Rar) Vopsea de ulei. – Din magh. olaj.

OLÓI2, oloiuri, s. n. (Înv. și pop.) Ulei. ♦ (Rar) Vopsea de ulei. – Din magh. olaj.

OLÓI, oloiuri, s. n. (Regional) Ulei. își descoperiră capetele pieptănate cu cărare la mijloc și unse cu oloiuri mirositoare. SADOVEANU, O. I 297. Țuțuienii... sînt vestiți pentru teascurile de făcut oloi. CREANGĂ, A. 72. Rana se unge cu oloi de cînepă și buba trece. ȘEZ. III 176. ♦ Vopsea de ulei. Un vechi portret zugrăvit în oloi. EMINESCU, N. 58.

OLÓI ~uri n. pop. v. ULEI. /ung. olaj

olóĭ n., pl. urĭ (ung. olaj. V. uleĭ 1). Est. Uleĭ.

oloiu n. Mold. uleiu: un portret zugrăvit în oloiu EM. [Rut. OLOĬ = rus. OLEĬ].

1) uléĭ n., pl. urĭ (vsl. olĭeĭ, ĭelĭeĭ, d. lat. óleum și vgr. élaion; sîrb. olaj, uleĭ, ulje, undelemn; rut. oloĭ, pol. olej; ung. olaj; germ. oel). Vest. Undelemn scos din nucĭ, cînepă, in, rapiță ș. a. – În est oloĭ (ung.)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

olói2 (ulei) (înv., pop.) s. n., pl. olóiuri

olói (ulei) s. n., pl. olóiuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OLÓI s. v. ulei, untdelemn.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

olói, oloiuri, (oleu), s.n. – (pop.) 1. Ulei, undelemn. Oloi de sâmburi = ulei din semințe de dovleac; oloi de rujă = ulei din semințe de floarea-soarelui: „Dacă facem descântecul peste horincă sau vin, atunci să bei puțin, iar dacă-l facem peste oleu de olivă, atunci să se ungă” (Bârlea, 1924: 406). 2. Petrol (pentru lampă), în expr. oloi de ars (Rona, Giulești, Budești, Mara) sau oloi puturos (Mara); naft, dohot, hopâc, opaiț (ALRRM, 1971: 330). – Din magh. olaj „ulei” (Scriban; Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

olói, (oleu), s.n. – (pop.) 1. Ulei, undelemn. Oloi de sâmburi = ulei din semințe de dovleac; oloi de rujă = ulei din semințe de floarea-soarelui: „Dacă facem descântecul peste horincă sau vin, atunci să bei puțin, iar dacă-l facem peste oleu de olivă, atunci să se ungă” (Bârlea 1924: 406). 2. Petrol (pentru lampă), în expr. oloi de ars (Rona, Giulești, Budești, Mara) sau oloi puturos (Mara); naft, dohot, hopâc, opaiț (ALR 1971: 330). – Din sl. olej.

Intrare: oloi (ulei)
oloi1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oloi
  • oloiul
  • oloiu‑
plural
  • oloiuri
  • oloiurile
genitiv-dativ singular
  • oloi
  • oloiului
plural
  • oloiuri
  • oloiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oloi (ulei)

  • exemple
    • Își descoperiră capetele pieptănate cu cărare la mijloc și unse cu oloiuri mirositoare. SADOVEANU, O. I 297.
      surse: DLRLC
    • Țuțuienii... sînt vestiți pentru teascurile de făcut oloi. CREANGĂ, A. 72.
      surse: DLRLC
    • Rana se unge cu oloi de cînepă și buba trece. ȘEZ. III 176.
      surse: DLRLC
    • 1.1. rar Vopsea de ulei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Un vechi portret zugrăvit în oloi. EMINESCU, N. 58.
        surse: DLRLC

etimologie: