23 de definiții pentru ulei (lichid) oleu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ULÉI2, uleiuri, s. n. 1. Lichid gras de proveniență vegetală, animală, minerală sau sintetică, insolubil în apă și mai ușor decât ea, folosit în alimentație, în industrie etc.; oloi2, zăitin. ◊ Tablou (sau pictură, portret) în ulei = tablou (sau pictură, portret) executat în culori preparate cu ulei2. 2. (La pl.) Sorturi de ulei (1). – Din sl. olej.

ulei2 sn [At: PO 121/8 / V: (îrg) ol~, uleu / Pl: ~uri / E: slv олѣй] 1 (Adesea urmat de determinări care indică proveniența) Lichid gras, natural sau sintetic, insolubil în apă și mai ușor decât aceasta, folosit în alimentație, industrie etc. Si: (îvp) oloi2, (îrg) oleu1. 2 (Înv; îs) ~ de lemn (sau ~ alimentar, comestibil) Untdelemn (1). 3 (Îrg; îs) – de piatră Petrol. 4 (Chm; îs) ~ mineral Ulei2 (1) obținut prin distilarea țițeiului, utilizat ca lubrifiant, insecticid etc. 5 (Chm; îs) ~ sicativ Ulei care se usucă repede, pentru industria lacurilor și vopselelor. 6 (Chm; îs) ~ eteric Substanță volatilă cu aspect uleios, cu miros plăcut, extrasă din plante și întrebuințată în parfumerie, medicină etc. 7 (D. vopsele; îla) În ~ Preparat cu ulei2. 8 (D. tablouri; îal) Făcut cu vopsele cu ulei2 (1). 9 (D. adevăr, dreptate; îe) A ieși deasupra ca ~ul A se confirma (cu toate dificultățile). 10 (D. persoane; îae) A învinge. 11 (îe) A turna ~ pe rană A alina durerile cuiva, tratându-l cu înțelegere și compasiune. 12 (Art; Teh) Vopsea preparată cu ulei2. 13 (Art) Tablou lucrat în ulei2 (12). 14 (Trs; șîs ~ de lampă) Petrol lampant. 15 Produs obținut prin macerarea sau decocția substanțelor vegetale sau animale în ulei2 fin, întrebuințat în farmacie, în industria parfumurilor.

ULÉI2, uleiuri, s. n. Lichid gras de proveniență vegetală, animală, minerală sau sintetică, insolubil în apă și mai ușor decât ea, folosit în alimentație, în industrie etc. ◊ Tablou (sau pictură, portret) în ulei = tablou (sau pictură, portret) executat în culori preparate cu ulei2. [Var.: (reg.) oléu s. n.] – Din sl. olej.

ULÉI1, uleiuri, s. n. Lichid gras, de proveniență vegetală sau minerală, insolubil în apă și mai ușor decît aceasta, folosit în alimentație (v. untdelemn), în unele industrii, la uns motoarele etc. Triglea a adus uleiul de sunătoare. SADOVEANU, M. C. 50. Vor trăi... din cîștigul uleiului de roze. GALACTION, O. I 143. ◊ (Poetic) Unde, pentru far, să cat uleiul, Ca să ardă-n beznă luminos? BENIUC, V. 41. ◊ Tablou (pictură sau portret) în ulei = tablou (pictură sau portret) executat în culori preparate cu ulei. Moară de ulei v. moară (2). – Variantă: (regional) oléu (SADOVEANU, D. P. 31, SEVASTOS, N. 325) s. n.

ULÉI ~iuri n. Lichid gras, vâscos, insolubil în apă și mai ușor decât aceasta, de proveniență vegetală, animală sau minerală, având diferite întrebuințări (în alimentație, în industrie, în tehnică, în pictură etc.). ~ de măsline.Pictură (sau tablou) în ~ pictură sau tablou pictat în culori amestecate cu un ulei special (de in, de mac etc.). A turna ~ pe rană a alina durerile cuiva. /<sl. olej

ULEI1 s.n. (Ban., Trans. SV) Untdelemn. Cu uleiu capul mieu n-ai uns. N. TEST. (1648). Olei. Oleum. Oloj. Oleum. AC, 357; cf. SICRIUL DE AUR, apud TDRG. . Variante: oloi (SICRIUL DE AUR, apud TDRG; AC, 357). Etimologie: sl. olej.

1) uléĭ n., pl. urĭ (vsl. olĭeĭ, ĭelĭeĭ, d. lat. óleum și vgr. élaion; sîrb. olaj, uleĭ, ulje, undelemn; rut. oloĭ, pol. olej; ung. olaj; germ. oel). Vest. Undelemn scos din nucĭ, cînepă, in, rapiță ș. a. – În est oloĭ (ung.)

uleiu n. 1. licoare grasă extrasă din diferite substanțe (din grăunțe de in, cânepă, rapiță; de nuci, măsline; din balenă, morun, etc.): uleiurile se ’ntrebuințează ca condiment, pentru luminat și pentru unsul mașinelor; 2. compozițiune obținută prin macerațiune de flori în uleiu fin: a zugrăvi cu uleiu. [Slav. OLĬEĬ (v. oloiu)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uléi1 (lichid gras) s. n., (sorturi) pl. uléiuri

uléi (lichid gras) s. n., (feluri) pl. uléiuri

uleiu, uleie (stupi) și uleiuri (grăsimi).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ULÉI s. 1. v. untdelemn. 2. ulei de ricin = ricină. 3. unt. (~ de migdale.) 4. ulei de cașalot = v. spermanțet.

ULEI s. 1. untdelemn, (înv. și pop.) oloi, (înv. și reg.) oleu, (Ban.) zăitin. (~ de floarea-soarelui.) 2. ulei de ricin = ricină. 3. unt. (~ de migdale.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

uléi (-iuri), s. n. – Untdelemn, materie lichidă grasă. – Var. înv. olei, uleiu, uleu. Sl. (slov., ceh., pol., rus.) oleĭ (Cihac, II, 227). Este dubletul lui oloi (var. uloi), s. n. (Trans., ulei), din mag. olaj (Gáldi, Dict., 167). – Der. uleios (var. oloios), adj. (plin de ulei, cu ulei).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OLEUM ET OPERAM PERDIDISTI, AMICE! (lat.) ți-ai cheltuit zadarnic uleiul (din lampă) și osteneala, prietene! – Dicton latin. Se adresează autorului unei lucrări nereușite, pentru elaborarea căreia acesta a cheltuit multe nopți de veghe și multă energie.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ulei, uleiuri s. n. 1. (glum.) băutură alcoolică. 2. (tox.) substanță obținută prin dizolvarea hașișului într-un solvent.

a o da pe ulei expr. a se apuca de băut.

a o lua pe ulei expr. a consuma băuturi alcoolice în cantități excesive; a se îmbăta.

a schimba uleiul expr. (glum.) a urina.

Intrare: ulei (lichid)
ulei1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ulei
  • uleiul
  • uleiu‑
plural
  • uleiuri
  • uleiurile
genitiv-dativ singular
  • ulei
  • uleiului
plural
  • uleiuri
  • uleiurilor
vocativ singular
plural
oleu1 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: o-leu info
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oleu
  • oleul
  • oleu‑
plural
  • oleuri
  • oleurile
genitiv-dativ singular
  • oleu
  • oleului
plural
  • oleuri
  • oleurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ulei (lichid) oleu

  • 1. Lichid gras de proveniență vegetală, animală, minerală sau sintetică, insolubil în apă și mai ușor decât ea, folosit în alimentație, în industrie etc.; oloi (1.).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: oloi (ulei) zăitin attach_file 3 exemple
    exemple
    • Triglea a adus uleiul de sunătoare. SADOVEANU, M. C. 50.
      surse: DLRLC
    • Vor trăi... din cîștigul uleiului de roze. GALACTION, O. I 143.
      surse: DLRLC
    • poetic Unde, pentru far, să cat uleiul, Ca să ardă-n beznă luminos? BENIUC, V. 41.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Tablou (sau pictură, portret) în ulei = tablou (sau pictură, portret) executat în culori preparate cu ulei2.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.2. Moară (?) de ulei.
      surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A turna ulei pe rană = a alina durerile cuiva.
      surse: NODEX
  • 2. (la) plural Sorturi de ulei.
    surse: DEX '09

etimologie: