12 definiții pentru hulă (mișcare)
din care- explicative DEX (9)
- ortografice DOOM (3)
Explicative DEX
HULĂ2, hule, s. f. Mișcare ondulatorie a suprafeței mării, urmând după o furtună sau după o briză puternică; p. ext. furtună pe mare. – Din fr. houle.
HULĂ2, hule, s. f. Mișcare ondulatorie a suprafeței mării, urmând după o furtună sau după o briză puternică; p. ext. furtună pe mare. – Din fr. houle.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hulă2 sf [At: SEBASTIAN, T. 33 / Pl: ~le / E: fr houle] (Frm) 1 Mișcare ondulatorie a suprafeței mării, urmând după o furtună sau după o briză puternică. 2 (Pex) Furtună pe mare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HULĂ2, hule, s. f. Mișcare ondulatorie a apelor mării sau oceanului, care urmează după o furtună sau o briză puternică; p. ext. furtună pe mare. La institut, știu tot ce se întîmplă pe tot pămîntul... Cînd vine hula pe Atlantic, cînd se înseninează pe Oceanul Indian. SEBASTIAN, T. 33.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HULĂ s.f. Mișcare ondulatorie a suprafeței mării după furtună; (p. ext.) furtună pe mare. [< fr. houle].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HULĂ s. f. mișcare ondulatorie a suprafeței mării, după, sau înaintea furtunii. (< fr. houle)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
HULĂ2 ~e f. Mișcare ondulatorie succesivă care agită suprafața mării după furtună. /<fr. houle
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
3) *húlă f., pl. e (fr. houle, d. bretonu hul, val). Mar. Mare agitațiune a valurilor după furtună.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ulă1 sf vz hulă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ulă2 sf vz hulă2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
hulă s. f., g.-d. art. hulei; pl. hule
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hulă s. f., g.-d. art. hulei; pl. hule
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hulă (injurie, mișcare a mării, surpătură de munte) s. f., g.-d. art. hulei; pl. hule
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hulă, hulesubstantiv feminin
- 1. Mișcare ondulatorie a suprafeței mării, urmând după o furtună sau după o briză puternică. DEX '09 DLRLC DN
- 1.1. Furtună pe mare. DEX '09 DLRLC DN
- La institut, știu tot ce se întîmplă pe tot pămîntul... Cînd vine hula pe Atlantic, cînd se înseninează pe Oceanul Indian. SEBASTIAN, T. 33. DLRLC
-
-
etimologie:
- houle DEX '09 DN