17 definiții pentru coroi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coroi1 sm [At: (a. 1575) MARDARIE, L. / V: ~rui, curui / Pl: ~ / E: mg karoli] 1 Pasărea răpitoare Corchneis tinnuncula, mică, cu pene cenușii pe cap și pe coadă, cu spinarea ruginie iar pieptul gălbui-roșcat cu stropi bruni, așezați în șiruri verticale Si: herete-roșu, închinătorul-mic, vânturel-mic, vetrușcăi. 2 Șoim (Falco). 3 Uliul păsărilor Si: uliu păsărar, ulișor (Accipiter uisus). 4 Pasărea Corvus corone Si: (reg) cioară-neagră. 5 (Îcs) De-a ~ul Joc de copii Si: de-a urliganul. 6 (Pan; ent) Coropișniță (Gryllotalpa vulgaris). 7 (Îvp) Poreclă dată țiganilor Si: cioară, cioroi.

coroí2 vi [At: BIANU, ap. TDRG / Pzi: ~iésc / E: fo] 1 (Reg) (D. intestine) A chiorăi. 2 (D. curci) A bolborosi. 3 (D. porumbei) A gânguri.

CORÓI, coroi, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări răpitoare mici, în special șoimului. – Din magh. karvaly.

CORÓI, coroi, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări răpitoare mici, în special șoimului. – Din magh. karvaly.

CORÓI, coroi, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări răpitoare mici, din familia falconidelor. V. uliu, șoim. (Ca emblemă) Fiecare turc avînd pe umeri sau pe cialma cîte o pisică, o maimuță sau un coroi. GHICA, S. 323. – Variante: corúi, curúi (ODOBESCU, S. I 133) s. m.

CORÓI ~ m. pop. Pasăre sedentară de pradă, de talie medie, cu cioc scurt, încovoiat, cu aripi lungi, cu gheare curbate, ascuțite, și cu coadă lungă în formă de furcă; șoim. [Sil. -roi] /<ung. karvaly

coróĭ m., pl. tot așa (ung. karoly, karuly, karvoly, karvaly, ulĭ, d. vsl. bg. rus. kraguĭ, cuv. general slavic luat d. turc. geagataic karaghu, kyrghy, ulĭ, probabil înrudit cu rom. caragață. Bern. 1, 570). Est. Ulieș, un fel de ulĭ (accipiter nisus), pe care Turciĭ, odinioară, îl învățaŭ să prindă păsărĭ. – Munt. curuĭ, vechĭ coruĭ.

coroiu (curuiu) m. șoim care se învață de vânători a prinde prepelițe (Astur palumbarius): ducând câinii de sgardă și curuii de lănțușe OD. [Ung. KAROLY].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corói s. m., pl. corói, art. coróii

corói s. m., pl. corói, art. coróii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORÓI s. v. coropișniță.

COROI s. (ORNIT.; Accipiter nisus) uliu, (pop.) păsărar, ulieș, ulișor, uliuț.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

corói (corói), s. m. – Șoim (Falco nisus). – Var. corui, curui. Mag. karoly (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 493; DAR; Gáldi, Dict., 122). – Der. coroiat (var. Mold., coroietic), adj. (încovoiat, acvilin); coroia, vb. (a încovoia).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

coroí, pers. 3 sg. córoie, vb. IV (reg.) 1. (despre mațe) a chiorăi, a ghiorăi. 2. (despre curci) a bolborosi, a grunguni.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

coroi, coroi s. m. polițist.

Intrare: coroi
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coroi
  • coroiul
  • coroiu‑
plural
  • coroi
  • coroii
genitiv-dativ singular
  • coroi
  • coroiului
plural
  • coroi
  • coroilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)