4 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURUÍ, túrui, vb. IV. Intranz. (Fam. și depr.) A vorbi întruna și repede (fără a spune lucruri importante); a-i merge gura ca o moară. – Formație onomatopeică.

turui1 [At: JIPESCU, O. 121 / V: (reg) torăi, toroi, ~răi / Pzi: turui, ~esc / E: tur1 + -ui] 1 vi (Pfm; dep; șîe a-i ~ gura) A vorbi repede și mult (fără a spune lucruri importante). 2 vt (Reg) A cicăli (1). 3 vi (Reg) Ahurui1 (1). 4 vi (Reg) A gâlgâi (2). 5 vi (Pop; d. turturele și porumbei) A scoate sunete caracteristice speciei Si: a gurlui. 6 vt (Reg; c. i. păsări de curte) A chema la mâncare, prin anumite strigăte. 7 vi (Trs; d. găinile bolnave) A moțăi. 8 vt (Pfm; c. i. lecții, poezii, rugăciuni etc.) A spune repede și fără oprire.

turui2 [At: PAȘCA, GL. / Pzi: ~esc / E: mg tör] (Trs) 1-2 vtr A (se) obosi foarte tare. 3 vt (C. i. un drum) A deszăpezi. 4 vt (C. i. un teren) A fertiliza, folosindu-l ca pășune.

țurăi2 vt [At: ALR I, 1 150/361 / V: țâr~ / Pzi: ~esc / E: ns cf țura] (Mar; c. i. un câine) A asmuți (2).

țurăi1 vi [At: T. PAPAHAGI, M. 41 / Pzi: ? / E: țur + -ăi] (Pop) A suna.

țurui1 [At: SĂM. IV, 125 / V: (1-3) i / Pzi: țurui, ~esc / E: țur + -ui] (Reg) 1 vi (D. lichide sau d. materii în stare de pulbere, granule etc.) A curge în șuvoaie, în șuvițe etc., producând un zgomot caracteristic Si: a ciurui1 (8). 2 vi (D. burlane, robinete etc.) A produce un zgomot specific la scurgerea unui șiroi1. 3 vt A lăsa să curgă puțin câte puțin. 4 vt (C. i. păsări de curte) A chema la mâncare, folosind cuvântul „țur”.

TURUÍ, turui, vb. IV. Intranz. (Fam. și depr.) A vorbi întruna și repede (fără a spune lucruri importante); a-i merge gura ca o moară. – Formație onomatopeică.

TURUÍ, túrui, vb. IV. Intranz. 1. (Despre persoane, mai ales în expr.) A-i turui gura = a vorbi repede și mult, a avea un debit verbal deosebit de mare (fără a spune lucruri importante). Ia întrebați-l numai, să vedeți cum îi turuie gura. BARANGA, I. 158. Cîrnățăreasa se așază între tata și neamț. Îi turuie gura. STANCU, D. 434. Te uiți la dînșii că le turuie gura, spuind și verzi și uscate, numai să se afle în vorbă. ISPIRESCU, U. 112. Deodată se simte cu totul schimbată: pe loc începe să-i turuie gurița. CARAGIALE, S. N. 280. 2. (Despre porumbei și turturele) A gurlui. Porumbeii cum zburară... Turuiră... Pietricele răsunară. PĂSCULESCU, L. P. 23. Porumbeii satului În marginea lacului, Turuiră, guruiră, Mai la vale se lăsară, Cu norii s-amestecară. MAT. FOLK. 1121. Tocmai către ziuă vine și turtureaua... și a prins a turui și ea. ȘEZ. XIII 181. 3. A hurui (1). Și plugul că și-l pornea, Mergea roatele turuind Și bicele tot plesnind. MAT. FOLK. 77. ◊ Fig. S-ar întoarce el Ion, de la poartă, dacă nu i-ar turui în cap vorbele astea ca o darabană. VLAHUȚĂ, la TDRG.

A TURUÍ túrui intranz. 1) (despre turturele sau despre porumbei) A scoate sunete prelungi și repetate, caracteristice speciei; a gurlui; a gânguri. 2) fam. A vorbi repede și fără întrerupere (spunând lucruri lipsite de importanță). /Onomat.

turuì v. pop. a flecari: îi turue mereu gura CAR. [V. torosì].

túruĭ, a v. intr. (imit. d. tur-tur, huĭetu vorbelor fără șir, format ca și a dîrdîi, a torosi, a întoroĭa). Gunguresc ca turturica. Fam. Dîrdîĭ, flecăresc, hondrănesc: sporovește și-ĭ turuĭe mereŭ gura (Car. VR. 1909, 11, 224). V. tr. A turui cuvintele, a vorbi prea răpede. – Și torăĭ (Rebr.).

țúruĭ, a v. intr. (d. țur, și rudă cu sîrb. cúriti, a se scurge, ca și cu cĭur 2, țîrîĭ, zuruĭ. V. Bern. 1, 131). Mă scurg mult (vorbind de apă, de grăunțe, de nisip).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

turuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. túrui, 3 túruie, imperf. 3 sg. turuiá; conj. prez. 3 să túruie

turuí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. túrui, 3 sg. și pl. túruie, imperf. 3 sg. turuiá

țuruí vb., ind. prez. 1 sg. țúrui/țuruiésc; imperf. 3 sg. țuruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. țúruie/țuruiáscă

arată toate definițiile

Intrare: turuire
turuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turuire
  • turuirea
plural
  • turuiri
  • turuirile
genitiv-dativ singular
  • turuiri
  • turuirii
plural
  • turuiri
  • turuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: turui
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • turui
  • turuire
  • turuit
  • turuitu‑
  • turuind
  • turuindu‑
singular plural
  • turuie
  • turuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • turui
(să)
  • turui
  • turuiam
  • turuii
  • turuisem
a II-a (tu)
  • turui
(să)
  • turui
  • turuiai
  • turuiși
  • turuiseși
a III-a (el, ea)
  • turuie
(să)
  • turuie
  • turuia
  • turui
  • turuise
plural I (noi)
  • turuim
(să)
  • turuim
  • turuiam
  • turuirăm
  • turuiserăm
  • turuisem
a II-a (voi)
  • turuiți
(să)
  • turuiți
  • turuiați
  • turuirăți
  • turuiserăți
  • turuiseți
a III-a (ei, ele)
  • turuie
(să)
  • turuie
  • turuiau
  • turui
  • turuiseră
Intrare: țurui
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țurui
  • țuruire
  • țuruit
  • țuruitu‑
  • țuruind
  • țuruindu‑
singular plural
  • țuruie
  • țuruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țurui
(să)
  • țurui
  • țuruiam
  • țuruii
  • țuruisem
a II-a (tu)
  • țurui
(să)
  • țurui
  • țuruiai
  • țuruiși
  • țuruiseși
a III-a (el, ea)
  • țuruie
(să)
  • țuruie
  • țuruia
  • țurui
  • țuruise
plural I (noi)
  • țuruim
(să)
  • țuruim
  • țuruiam
  • țuruirăm
  • țuruiserăm
  • țuruisem
a II-a (voi)
  • țuruiți
(să)
  • țuruiți
  • țuruiați
  • țuruirăți
  • țuruiserăți
  • țuruiseți
a III-a (ei, ele)
  • țuruie
(să)
  • țuruie
  • țuruiau
  • țurui
  • țuruiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țurui
  • țuruire
  • țuruit
  • țuruitu‑
  • țuruind
  • țuruindu‑
singular plural
  • țuruiește
  • țuruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țuruiesc
(să)
  • țuruiesc
  • țuruiam
  • țuruii
  • țuruisem
a II-a (tu)
  • țuruiești
(să)
  • țuruiești
  • țuruiai
  • țuruiși
  • țuruiseși
a III-a (el, ea)
  • țuruiește
(să)
  • țuruiască
  • țuruia
  • țurui
  • țuruise
plural I (noi)
  • țuruim
(să)
  • țuruim
  • țuruiam
  • țuruirăm
  • țuruiserăm
  • țuruisem
a II-a (voi)
  • țuruiți
(să)
  • țuruiți
  • țuruiați
  • țuruirăți
  • țuruiserăți
  • țuruiseți
a III-a (ei, ele)
  • țuruiesc
(să)
  • țuruiască
  • țuruiau
  • țurui
  • țuruiseră
țurăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țuruire
țuruire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuruire
  • țuruirea
plural
  • țuruiri
  • țuruirile
genitiv-dativ singular
  • țuruiri
  • țuruirii
plural
  • țuruiri
  • țuruirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

turui

  • 1. familiar depreciativ (Despre persoane) A vorbi întruna și repede (fără a spune lucruri importante); a-i merge gura ca o moară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Ia întrebați-l numai, să vedeți cum îi turuie gura. BARANGA, I. 158.
      surse: DLRLC
    • Cîrnățăreasa se așază între tata și neamț. Îi turuie gura. STANCU, D. 434.
      surse: DLRLC
    • Te uiți la dînșii că le turuie gura, spuind și verzi și uscate, numai să se afle în vorbă. ISPIRESCU, U. 112.
      surse: DLRLC
    • Deodată se simte cu totul schimbată: pe loc începe să-i turuie gurița. CARAGIALE, S. N. 280.
      surse: DLRLC
  • 2. unipersonal Despre porumbei și turturele:
    exemple
    • Porumbeii cum zburară... Turuiră... Pietricele răsunară. PĂSCULESCU, L. P. 23.
      surse: DLRLC
    • Porumbeii satului În marginea lacului, Turuiră, guruiră, Mai la vale se lăsară, Cu norii s-amestecară. MAT. FOLK. 1121.
      surse: DLRLC
    • Tocmai către ziuă vine și turtureaua... și a prins a turui și ea. ȘEZ. XIII 181.
      surse: DLRLC
  • 3. A hurui.
    surse: DLRLC sinonime: hurui attach_file 2 exemple
    exemple
    • Și plugul că și-l pornea, Mergea roatele turuind Și bicele tot plesnind. MAT. FOLK. 77.
      surse: DLRLC
    • figurat S-ar întoarce el Ion, de la poartă, dacă nu i-ar turui în cap vorbele astea ca o darabană. VLAHUȚĂ, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie: