22 de definiții pentru zurui zurăi (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZURUÍ, zúrui,[1] vb. IV. Intranz. și tranz. A zornăi. [Prez. ind. și: zuruiesc.Var.: zurăí vb. IV] – Zur + suf. -ui. modificată

  1. În original zúruiesc, ceea ce nu corespunde cu accentuarea și e identic cu varianta. — gall

zurui [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 29v/3 / V: (îvr) ~răi, (înv) zorăi, (reg) ~roi, zului, țu~ / Pzi: ~esc și zurui / E: zur + -ui] 1-3 vti A zăngăni (1-3). 7[1] vi (Trs; pex d. ceasuri) A suna. 8 vi (Pfm; d. ape curgătoare, ploaie, frunze sau alte elemente ale naturii) A murmura. 9 vi (Reg; d. fus) A sfârâi. 10 vi (Rar) A trosni1.

  1. Și în original, numerotare incorectă a sensurilor: 7 după 3 LauraGellner

ZURUÍ, zuruiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A zornăi. [Prez. ind. și: zúrui.Var.: zurăí vb. IV] – Zur + suf. -ui.

ZURUÍ, zuruiesc și zărui, vb. IV. Intranz. (Despre obiecte de sticlă sau de metal, mai ales despre monede și despre lanțuri) A zornăi. Încă o dată nechezară caii, zuruiră armele, răcniră voinicii și se zgudui pămîntul sub ropotele cailor. SADOVEANU, O. I 186. Jiletcă de dril năutiu... peste care zuruia un lanț de aur. DELAVRANCEA, la TDRG. Sălbaticul vodă e-n zale și-n fier și zalele-i zuruie crunte. COȘBUC, P. I 206. ◊ Tranz. Se oprise din mers, cu miinile înfundate în buzunările pantalonilor, zuruind în adîncul lor un mănunchi de chei sau un pumn de monede. C. PETRESCU, A. 289. Banii pe masă Tot să-i zuruiești, Tot să-i zîngănești. La TDRG. Un avocat renumit... zuruind o pilă de napoleoni, supăra prin nepăsarea lui. DELAVRANCEA, S. 123. – Variantă: zurăi (CREANGĂ, A. 41) vb. IV.

ZURUÍ, zuruiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A zornăi. [Var.: zurăi vb. IV] – Din zur.

A ZURUÍ ~iésc 1. intranz. (despre obiecte de metal sau de sticlă) A produce un zgomot specific la lovire, cădere sau rostogolire; a zdrăngăni; a zăngăni; a zornăi. 2. tranz. (obiecte de metal sau de sticlă) A face să producă un zgomot specific la lovire, cădere sau rostogolire; a zdrăngăni; a zăngăni; a zornăi. [Și zúrui] /zur + suf. ~ui

zúruĭ, a v. intr. (d. zur și înrudit cu zornăĭ și cu ung. zörögni, a zurui). Fac zur-zur, zornăĭ: baniĭ zuruĭaŭ în buzunar, soldaților le zuruĭaŭ pinteniĭ.

ZURĂÍ vb. IV v. zurui.

ZURĂÍ vb. IV. v. zurui.

zurăì v. a face un sgomot de plesnire: bășica porcului s’o umflu și s’o zurăesc după ce s’o usca CR. [Onomatopee].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zuruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zúrui[1], imperf. 3 sg. zuruiá conj. prez. 3 să zúruie

  1. Este greșită forma indicată pentru ind. prez. 3 pl. Corect este (ei) zúruie raduborza

zuruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zuruiésc / zúruie, imperf. 3 sg. zuruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zuruiáscă / zúruie

zurăí vb., ind. prez. 1 sg. zurăiésc / zúrăi, 3 sg. zurăiéște / zúrăie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZURUI vb. a zăngăni, a zornăi, (reg.) a zorzoi. (Lanțurile ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zuruí, zuruiesc, (dzurui), vb. tranz. – (reg.) A zornăi: „Dzurăiască-ți cioantele / Cum dzurăiesc carăle. / Carăle cu cai domnești / Pă drumuri împărătești” (Țiplea, 1906: 471). – Din zur + suf. -ui (Scriban, DLRM, DEX, MDA).

Intrare: zurui
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zurui
  • zuruire
  • zuruit
  • zuruitu‑
  • zuruind
  • zuruindu‑
singular plural
  • zuruie
  • zuruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zurui
(să)
  • zurui
  • zuruiam
  • zuruii
  • zuruisem
a II-a (tu)
  • zurui
(să)
  • zurui
  • zuruiai
  • zuruiși
  • zuruiseși
a III-a (el, ea)
  • zuruie
(să)
  • zuruie
  • zuruia
  • zurui
  • zuruise
plural I (noi)
  • zuruim
(să)
  • zuruim
  • zuruiam
  • zuruirăm
  • zuruiserăm
  • zuruisem
a II-a (voi)
  • zuruiți
(să)
  • zuruiți
  • zuruiați
  • zuruirăți
  • zuruiserăți
  • zuruiseți
a III-a (ei, ele)
  • zuruie
(să)
  • zuruie
  • zuruiau
  • zurui
  • zuruiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zurui
  • zuruire
  • zuruit
  • zuruitu‑
  • zuruind
  • zuruindu‑
singular plural
  • zuruiește
  • zuruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zuruiesc
(să)
  • zuruiesc
  • zuruiam
  • zuruii
  • zuruisem
a II-a (tu)
  • zuruiești
(să)
  • zuruiești
  • zuruiai
  • zuruiși
  • zuruiseși
a III-a (el, ea)
  • zuruiește
(să)
  • zuruiască
  • zuruia
  • zurui
  • zuruise
plural I (noi)
  • zuruim
(să)
  • zuruim
  • zuruiam
  • zuruirăm
  • zuruiserăm
  • zuruisem
a II-a (voi)
  • zuruiți
(să)
  • zuruiți
  • zuruiați
  • zuruirăți
  • zuruiserăți
  • zuruiseți
a III-a (ei, ele)
  • zuruiesc
(să)
  • zuruiască
  • zuruiau
  • zurui
  • zuruiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zurăi
  • zurăire
  • zurăit
  • zurăitu‑
  • zurăind
  • zurăindu‑
singular plural
  • zurăiește
  • zurăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zurăiesc
(să)
  • zurăiesc
  • zurăiam
  • zurăii
  • zurăisem
a II-a (tu)
  • zurăiești
(să)
  • zurăiești
  • zurăiai
  • zurăiși
  • zurăiseși
a III-a (el, ea)
  • zurăiește
(să)
  • zurăiască
  • zurăia
  • zurăi
  • zurăise
plural I (noi)
  • zurăim
(să)
  • zurăim
  • zurăiam
  • zurăirăm
  • zurăiserăm
  • zurăisem
a II-a (voi)
  • zurăiți
(să)
  • zurăiți
  • zurăiați
  • zurăirăți
  • zurăiserăți
  • zurăiseți
a III-a (ei, ele)
  • zurăiesc
(să)
  • zurăiască
  • zurăiau
  • zurăi
  • zurăiseră
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zurăi
  • zurăire
  • zurăit
  • zurăitu‑
  • zurăind
  • zurăindu‑
singular plural
  • zurăie
  • zurăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zurăi
(să)
  • zurăi
  • zurăiam
  • zurăii
  • zurăisem
a II-a (tu)
  • zurăi
(să)
  • zurăi
  • zurăiai
  • zurăiși
  • zurăiseși
a III-a (el, ea)
  • zurăie
(să)
  • zurăie
  • zurăia
  • zurăi
  • zurăise
plural I (noi)
  • zurăim
(să)
  • zurăim
  • zurăiam
  • zurăirăm
  • zurăiserăm
  • zurăisem
a II-a (voi)
  • zurăiți
(să)
  • zurăiți
  • zurăiați
  • zurăirăți
  • zurăiserăți
  • zurăiseți
a III-a (ei, ele)
  • zurăie
(să)
  • zurăie
  • zurăiau
  • zurăi
  • zurăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zurui zurăi (2)

  • 1. A produce (sau a face să producă) un zgomot specific la lovire, cădere sau rostogolire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: zdrăngăni zornăi zăngăni 6 exemple
    exemple
    • Încă o dată nechezară caii, zuruiră armele, răcniră voinicii și se zgudui pămîntul sub ropotele cailor. SADOVEANU, O. I 186.
      surse: DLRLC
    • Jiletcă de dril năutiu... peste care zuruia un lanț de aur. DELAVRANCEA, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Sălbaticul vodă e-n zale și-n fier și zalele-i zuruie crunte. COȘBUC, P. I 206.
      surse: DLRLC
    • Se oprise din mers, cu mîinile înfundate în buzunările pantalonilor, zuruind în adîncul lor un mănunchi de chei sau un pumn de monede. C. PETRESCU, A. 289.
      surse: DLRLC
    • Banii pe masă Tot să-i zuruiești, Tot să-i zîngănești. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • Un avocat renumit... zuruind o pilă de napoleoni, supăra prin nepăsarea lui. DELAVRANCEA, S. 123.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Zur + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX