zurui vb. IV. 1 intr. (de obicei despre obiecte confecționate din metal, din sticlă etc. sau despre părți componente ale unor astfel de obiecte) A zornăi. Cătușele zuruiau ușor (SADOV.). 2 tr. A face să producă un zgomot caracteristic (adesea prelungit) prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc. Domnul... înaintă..., zuruind veriga cheilor prinsă în lanț (CE. PETR.). 3 intr. (pop.; fam.; despre ape curgătoare,ploaie, frunze sau alte elemente ale naturii) A murmura; a susura. Frunze uscate zuruie împrăștiate de vînt (REBR.). • prez.ind. zurui, -iesc. și (reg.) zurăi, zorăi vb. IV. /zur + -ui.