turui¹ [At: JIPESCU, O. 121 / V: (reg) torăi, toroi, ~răi / Pzi: turui, ~esc / E: tur¹ + -ui] 1 vi (Pfm; dep; șîe a-i ~ gura) A vorbi repede și mult (fără a spune lucruri importante). 2 vt (Reg) A cicăli (1). 3 vi (Reg) Ahurui¹ (1). 4 vi (Reg) A gâlgâi (2). 5 vi (Pop; d. turturele și porumbei) A scoate sunete caracteristice speciei Si: a gurlui. 6 vt (Reg; c. i. păsări de curte) A chema la mâncare, prin anumite strigăte. 7 vi (Trs; d. găinile bolnave) A moțăi. 8 vt (Pfm; c. i. lecții, poezii, rugăciuni etc.) A spune repede și fără oprire.