opțiuni
  • info
5 definiții pentru țurui

Explicative DEX

țurui1 [At: SĂM. IV, 125 / V: (1-3) ~ăi / Pzi: țurui, ~esc / E: țur + -ui] (Reg) 1 vi (D. lichide sau d. materii în stare de pulbere, granule etc.) A curge în șuvoaie, în șuvițe etc., producând un zgomot caracteristic Si: a ciurui1 (8). 2 vi (D. burlane, robinete etc.) A produce un zgomot specific la scurgerea unui șiroi1. 3 vt A lăsa să curgă puțin câte puțin. 4 vt (C. i. păsări de curte) A chema la mâncare, folosind cuvântul „țur”.

țúruĭ, a -í v. intr. (d. țur, și rudă cu sîrb. cúriti, a se scurge, ca și cu cĭur 2, țîrîĭ, zuruĭ. V. Bern. 1, 131). Mă scurg mult (vorbind de apă, de grăunțe, de nisip).

țurăi3 v vz țurui1

Ortografice DOOM

țurui vb., ind. prez. 1 sg. țurui/țuruiesc; imperf. 3 sg. țuruia; conj. prez. 3 sg. și pl. țuruie/țuruiască

Arhaisme și regionalisme

țurui, țuruiesc, vb. IV (reg.) a se scurge (apa, nisipul).

Intrare: țurui
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țurui
  • țuruire
  • țuruit
  • țuruitu‑
  • țuruind
  • țuruindu‑
 singular plural
  • țuruie
  • țuruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țurui
 (să)
  • țurui
  • țuruiam
  • țuruii
  • țuruisem
a II-a (tu)
  • țurui
 (să)
  • țurui
  • țuruiai
  • țuruiși
  • țuruiseși
a III-a (el, ea)
  • țuruie
 (să)
  • țuruie
  • țuruia
  • țurui
  • țuruise
plural I (noi)
  • țuruim
 (să)
  • țuruim
  • țuruiam
  • țuruirăm
  • țuruiserăm
  • țuruisem
a II-a (voi)
  • țuruiți
 (să)
  • țuruiți
  • țuruiați
  • țuruirăți
  • țuruiserăți
  • țuruiseți
a III-a (ei, ele)
  • țuruie
 (să)
  • țuruie
  • țuruiau
  • țuruiră
  • țuruiseră
țurui2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țurui
  • țuruire
  • țuruit
  • țuruitu‑
  • țuruind
  • țuruindu‑
 singular plural
  • țuruiește
  • țuruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țuruiesc
 (să)
  • țuruiesc
  • țuruiam
  • țuruii
  • țuruisem
a II-a (tu)
  • țuruiești
 (să)
  • țuruiești
  • țuruiai
  • țuruiși
  • țuruiseși
a III-a (el, ea)
  • țuruiește
 (să)
  • țuruiască
  • țuruia
  • țurui
  • țuruise
plural I (noi)
  • țuruim
 (să)
  • țuruim
  • țuruiam
  • țuruirăm
  • țuruiserăm
  • țuruisem
a II-a (voi)
  • țuruiți
 (să)
  • țuruiți
  • țuruiați
  • țuruirăți
  • țuruiserăți
  • țuruiseți
a III-a (ei, ele)
  • țuruiesc
 (să)
  • țuruiască
  • țuruiau
  • țuruiră
  • țuruiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țurăi
  • țurăire
  • țurăit
  • țurăitu‑
  • țurăind
  • țurăindu‑
 singular plural
  • țurăiește
  • țurăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țurăiesc
 (să)
  • țurăiesc
  • țurăiam
  • țurăii
  • țurăisem
a II-a (tu)
  • țurăiești
 (să)
  • țurăiești
  • țurăiai
  • țurăiși
  • țurăiseși
a III-a (el, ea)
  • țurăiește
 (să)
  • țurăiască
  • țurăia
  • țurăi
  • țurăise
plural I (noi)
  • țurăim
 (să)
  • țurăim
  • țurăiam
  • țurăirăm
  • țurăiserăm
  • țurăisem
a II-a (voi)
  • țurăiți
 (să)
  • țurăiți
  • țurăiați
  • țurăirăți
  • țurăiserăți
  • țurăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țurăiesc
 (să)
  • țurăiască
  • țurăiau
  • țurăiră
  • țurăiseră
țuruit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuruit
  • țuruitul
  • țuruită
  • țuruita
plural
  • țuruiți
  • țuruiții
  • țuruite
  • țuruitele
genitiv-dativ singular
  • țuruit
  • țuruitului
  • țuruite
  • țuruitei
plural
  • țuruiți
  • țuruiților
  • țuruite
  • țuruitelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țurui, țurui / țurui, țuruiescverb

regional
  • 1. intranzitiv (Desprelichide sau despre materii în stare de pulbere, granule etc.) A curge în șuvoaie, în șuvițe etc., producând un zgomot caracteristic. MDA2
    sinonime: ciurui
  • 2. intranzitiv (Despre burlane, robinete etc.) A produce un zgomot specific la scurgerea unui șiroi. MDA2
  • 3. tranzitiv A lăsa să curgă puțin câte puțin. MDA2
  • 4. tranzitiv (Complementul indică păsări de curte) A chema la mâncare, folosind cuvântul „țur”. MDA2
etimologie:
  • țur + -ui MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.