țurui¹ [At: SĂM. IV, 125 / V: (1-3) ~ăi / Pzi: țurui, ~esc / E: țur + -ui] (Reg) 1 vi (D. lichide sau d. materii în stare de pulbere, granule etc.) A curge în șuvoaie, în șuvițe etc., producând un zgomot caracteristic Si: a ciurui¹ (8). 2 vi (D. burlane, robinete etc.) A produce un zgomot specific la scurgerea unui șiroi¹. 3 vt A lăsa să curgă puțin câte puțin. 4 vt (C. i. păsări de curte) A chema la mâncare, folosind cuvântul „țur”.