2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURBURÁT, -Ă adj. v. tulburat.

turburát, -ă adj. Fig. Neliniștit, îngrijorat: era așa de turburat, în cît nu știa ce face.

TULBURÁ, túlbur, vb. I. 1. Tranz. A face ca un lichid să devină tulbure, să se umple de impurități. ◊ Refl. Vinul s-a tulburat.Refl. (Despre cer) A se acoperi de nori, a se întuneca; (despre vreme) a se posomorî, a se strica. 2. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde limpezimea, transparența, claritatea. 3. Refl. și tranz. Fig. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea; a (se) emoționa, a (se) îngrijora, a (se) neliniști. ♦ A (se) supăra foarte tare; a (se) mânia. ♦ A-și pierde sau a face să-și piardă judecata limpede, normală; a (se) întuneca. 4. Tranz. Fig. A incomoda, a stingheri, a deranja, a stânjeni. [Var.: turburá vb. I] – Lat *turbulare (< turbare).

TULBURÁT, -Ă, tulburați, -te, adj. 1. (Despre lichide) Lipsit de transparență, de limpezime, amestecat cu impurități. ♦ (Despre ape) Zbuciumat, agitat, învolburat. ♦ (Despre cer) Înnorat, cețos, posomorât. 2. Fig. (Despre oameni și despre manifestările lor) Neliniștit, zăpăcit, zbuciumat, agitat. ♦ Mânios, furios. ♦ (Despre funcția unor organe sau facultăți fizice ori psihice) Care și-a pierdut echilibrul normal, care s-a dereglat. [Var.: turburát, -ă adj.] – V. tulbura.

TURBURÁ vb. I v. tulbura.

tulbura [At: COD. VOR. 154/12 / V: (înv) turb~ / Pzi: tulbur / E: ml *turbulare] 1-2 vtr A face ca un lichid să-și piardă sau a-și pierde limpezimea. 3 vr (D. ape) A se învolbura. 4 vt (Înv; fig; c. i. limba) A amesteca cuvinte din diferite limbi. 5 vr (D. cer) A se acoperi cu nori Si: a se înnora, a se întuneca. 6 vr (D. vreme) A se schimba în rău Si: a se posomori, a se strica. 7 vr (D. ochi sau vedere) A-și pierde claritatea Si: a se împăienjeni, (îvr) a se turba (3). 8-9 vtr (Fig) A face să-și piardă sau a-și pierde liniștea Si: a (se) agita, a (se) emoționa, a (se) îngrijora, a (se) neliniști, a răscoli. 10 vt (Fig) A excita (3). 11-12 vtr (Fig) A (se) supăra foarte tare Si: a se mânia. 13-14 vtr (Fig) A face să-și piardă sau a-și pierde judecata limpede, normală Si: a (se) întuneca, a (se) zăpăci. 15 vr (Înv; fig) A se răzvrăti. 16 vt (Înv; fig) A pedepsi. 17 vt (Fig) A incomoda într-o activitate Si: a deranja, a perturba, a stânjeni, a stingheri. 18 vt (Înv; fig) A strica ordinea. 19-20 vtr (Pfm; fig) A (se) mișca. 21 vt (Înv; fig; c. i. un traseu) A face să se piardă Si: a șterge. 22 vt A deranja cursul normal, funcționarea normală Si: a deregla.

tulburat2, ~ă a [At: CORESI, EV. 82 / V: (înv) turb~ / Pl: ~ați, ~e / E: tulbura] 1 (D. lichide) Tulbure (1). 2 (D. ape) Care este învolburat Si: agitat, tulbure (2), zbuciumat, (pop) tulburos (1). 3 (D. cer) Care este înnorat Si: întunecat, tulbure (3), (pop) tulburos (2). 4 (D. vreme) Cu cerul înnorat Si: ploios, posomorât, tulbure (4), (pop) tulburos (3). 5 (D. ochi, privire) Tulbure (11). 6 (Fig; d. oameni și manifestările lor) Cuprins de neliniște Si: agitat, emoționat, tulbure (12), tumultos, zăpăcit, zbuciumat. 7 (Fig; d. oameni) Care este mânios Si: furios, tulbure (13), (pop) tulburos (4). 8 (Pfm; fig) Amețit de băutură Si: tulbure (16). 9 (Înv; fig) Care se răzvrătește Si: răsculat, revoltat. 10 (Fig; d. stări sociale, politice) Tulbure (17). 11 (Fig) Care este incomodat într-o activitate Si: deranjat, perturbat, stânjenit, stingherit. 12 (D. funcția unor organe sau facultăți fizice ori psihice) Care și-a pierdut echilibrul normal.

tulburat1 sn [At: PSALT. 182 / V: (înv) turb~ / E: tulbura] (Înv) Tulburare (2).

TULBURÁ, túlbur, vb. I. 1. Tranz. A face ca un lichid să devină tulbure, să se umple de impurități. ◊ Refl. Vinul s-a tulburat.Refl. (Despre cer) A se acoperi de nori, a se întuneca; (despre vreme) a se posomorî, a se strica. 2. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde limpezimea, transparența, claritatea. 3. Refl. și tranz. Fig. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea; a (se) emoționa, a (se) îngrijora, a (se) neliniști. ♦ A (se) supăra foarte tare; a (se) mânia. ♦ A-și pierde sau a face să-și piardă judecata limpede, normală; a (se) întuneca. 4. Tranz. Fig. A incomoda, a stingheri, a deranja, a stânjeni. [Var.: turburá vb. I] – Lat. *turbulare ( < turbare).

TULBURÁT, -Ă, tulburați, -te, adj. 1. (Despre lichide) Lipsit de transparență, de limpezime, amestecat cu impurități. ♦ (Despre ape) Zbuciumat, agitat, învolburat. ♦ (Despre cer) Înnorat, cețos, posomorât. 2. Fig. (Despre oameni și despre manifestările lor). Neliniștit, zăpăcit, zbuciumat, agitat. ♦ Mânios, furios. ♦ (Despre funcția unor organe sau facultăți fizice ori psihice) Care și-a pierdut echilibrul normal, care s-a dereglat. [Var.: turburát, -ă adj.] – V. tulbura.

TULBURÁ, túlbur, vb. I. (Și în forma turbura) 1. Tranz. (Cu privire la apă și la alte lichide) A face să fie tulbure (agitînd, amestecînd cu alte substanțe, îndeosebi cu impurități). Un mistreț odată tulburase rîul unde calul... Merse de bău. BOLINTINEANU, O. 194. Cerui apă de izvor, Ea mi-o tulbură cu dor. ALECSANDRI, P. P. 237. Unde vede apă rece, Ea o tulbură și trece. id. ib. 264. 2. Refl. (Despre ape) A deveni tulbure, a se agita, a se răscoli, a se învolbura. Livezi verzi să vestejea, Ape reci să tulbura. Văi adînci că răsuna. ȘEZ. II 78. ◊ Fig. De-acuma toate s-au tulburat în jurul meu... Trece peste mine un vîrtej mare. SADOVEANU, O. VII 55. Oastea vizirului se tulbură toată, năpădită ca de-o furtună. VLAHUȚĂ, R. P. 25. ◊ Tranz. Izvoarele își tulburau adîncul, ca să-și azvîrle afară undele lor. EMINESCU, N. 5. ♦ (Despre cer) A se acoperi de nori, a se înnora; (despre vreme) a se posomorî, a se întuneca. Într-adevăr, să tulbură vremea, grăi gospodina grăbit. Trebuie să ne mutăm în casă. SADOVEANU, B. 25. Paparudă rudă, Vino de mă udă, Cu urcioru cioru Să se turbure ceru. POP. 3. Tranz. A face ca cineva să-și piardă liniștea, cumpătul; a neliniști, a emoționa, a îngrijora. Nu cinstea și inima lui Badea îl tulburau pe Constantin, ci prietenia cu Mușat. GALACTION, O. I 141. O nouă problemă gravă i se ivi acum și îl tulbura adînc. CAMIL PETRESCU, N. 29. Apropierea ei îl tulbura. REBREANU, R. I 244. ◊ Refl. Simțea că se turbură din ce în ce mai tare. DUMITRIU, N. 179. Simt însă că mă turbur. Că altcineva vorbește, înaintea mea, la o altă groapă. SAHIA, N. 121. Cătă asupra domniței cu ochi galeși, dar tot pe furiș, și o văzu că se turburase. ISPIRESCU, L. 240. ♦ (Cu privire la facultățile sau simțurile omului) A zăpăci, a întuneca. Nu mai pălăvrăgi. Nu mai turbura mintea băiatului. STANCU, D. 252. Zvonul nu-mi tulburase auzul. SADOVEANU, Î. A. 85. Lacrimi de ciudată fericire îmi tulburau vederea. GALACTION, O. I 102. De-mi turburi gîndul cu-ale tale gînduri mici, te gonesc de lîngă mine. EFTIMIU, Î. 22. ◊ Refl. Lui Harap-Alb i se tulburau mințile, uitîndu-se la fată. CREANGĂ, P. 275. ♦ Refl. (Rar) A se enerva, a se agita. Cum mă vor vedea [nebunii], toți să vor turbura atît, încît spitalul să va amesteca. GOLESCU, Î. 56. 4. Tranz. A scoate din fire; a supăra foarte tare; a mînia. Ana... învinsă și oareșicum umilită de-atîta răbdare și bunătate pe care nu izbutise s-o tulbure, sfîrși prin a înțelege ș-a se căi. VLAHUȚĂ, O. A. III 37. Simt că mînia mă turbură!... Pot să te omor lîngă acest corp. BOLINTINEANU, O. 466. ◊ Refl. Văzînd așa mare obrăznicie, pe de o parte i-a venit a rîde, iară pe de alta se turbură grozav. CREANGĂ, P. 83. Cum să nu mă tulbur... dacă m-o lăsat în mijlocul drumului. ALECSANDRI, T. I 119. ♦ A chinui. Tare m-a mai turburat cu răutatea și nebunia ei. DUMITRIU, N. 121. 5. Tranz. A deranja, a stingheri, a incomoda; a strica. Petrecea o viață liniștită între tîrgoveții de acolo; nu-l tulbura nimeni și nu stîrnea nici o tulburare nimănui. SADOVEANU, N. P. 317. De ce însă să turbure această ultimă seară. C. PETRESCU, Î. I 11. Nu i-a prea plăcut... că i-au turburat tabietul. CARAGIALE, O. III 45. – Variantă: turburá vb. I.

TULBURÁT, -Ă, tulburați,-te, adj. (Și în forma turburat) 1. (Despre apă și alte lichide) Devenit tulbure; (despre rîuri, mări, în opoziție cu lin) agitat, învolburat. Mă visez în cabina vaporului balansat de valurile oceanului tulburat. BART, S. M. 41. Zgomotul creștea, ca marea turburată și înaltă. EMINESCU, O. I 144. Din stînci în stînci el saltă zdrobit... Frumoasa-i limpezime în clipă turburată Se schimbă-n largi troiene de spume argintii. ALECSANDRI, P. III 135. ◊ Fig. Să iei o sută de galbini... și să mi-i trimeți cît se poate mai în grabă, fiindcă vremile sînt foarte tulburate. KOGĂLNICEANU, S. 225. ♦ (Despre cer) Acoperit de nori, înnorat; cețos, posomorît. Cerul era turburat, nori groși se primblau ca niște munți pe el. NEGRUZZI, S. I 57. 2. (Despre oameni și despre facultățile sau manifestările lor) Neliniștit, emoționat, zbuciumat, agitat, zăpăcit. Glasul tatei însă fusese mai tulburat ca de obicei. SADOVEANU, O. V 214. Odată Veronica veni turburată și cu ochii în pămînt. GALACTION, O. I 319. Mi-e gîndul turburat, două drumuri am în față. Care-i cel adevărat? EFTIMIU, Î. 93. Ah! Despot, mi-e sufletul uimit, Mi-e mintea tulburată. ALECSANDRI, T. II 106. ♦ Amețit de băutură. Brațele goale, ciolănoase... se ridicau mereu peste capetele tulburate, amenințînd ori prevestind o primejdie. REBREANU, I. 34. ♦ Mînios, furios. Îl aruncă mult mai îndărăt, izbind și pe zmeu în cap, iară zmeul veni turburat, se luptă cu Prîslea... și rămase și el mort. ISPIRESCU, L. 86. Las’ că vă judec eu acuși, necuraților; voi scoate incul din voi, zise Ivan tulburat. CREANGĂ, P. 304. – Variantă: turburát, -ă adj.

A SE TULBURÁ mă túlbur intranz. 1) (despre lichide) A deveni tulbure; a pierde limpezimea. 2) (despre timp) A se schimba din bine în rău; a se strica. 3) (despre persoane) A cădea pradă unor emoții puternice. 4) (despre ape) A se mișca în valuri mari; a se agita; a se zbuciuma. 5) (despre vedere, minte etc.) A pierde din proprietatea de a percepe clar realitatea înconjurătoare; a se întuneca. /<lat. turbulare

A TULBURÁ túlbur tranz. 1) A face să se tulbure. 2) fig. A îndemna la acțiuni dușmănoase; a instiga. /<lat. turbulare

tulburà v. V. turburà: (munții) apele ’și tulburau AL.

turburà v. (activ) 1. a face turbure: a turbura apa; 2. a cauza o agitațiune violentă: viscolul turbură aerul; 3. a cauza turburare, dezordine: a turbura pacea publică; 4. a semăna vrajbă: a turbura o familie; 5. a suspenda, a distruge facultățile sufletului: asta i-a turburat mintea, judecata; 6. a întrerupe: a turbura o convorbire. ║ (reciproc) 1. a deveni turbure: cerul s’a turburat; 2. fig. a simți o tulburare a minții, a-și pierde cumpătul: oratorul s’a turburat. [Lat. *TURBURARE (tras din TURBARE)].

arată toate definițiile

Intrare: tulbura
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tulbura
  • tulburare
  • tulburat
  • tulburatu‑
  • tulburând
  • tulburându‑
singular plural
  • tulbură
  • tulburați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tulbur
(să)
  • tulbur
  • tulburam
  • tulburai
  • tulburasem
a II-a (tu)
  • tulburi
(să)
  • tulburi
  • tulburai
  • tulburași
  • tulburaseși
a III-a (el, ea)
  • tulbură
(să)
  • tulbure
  • tulbura
  • tulbură
  • tulburase
plural I (noi)
  • tulburăm
(să)
  • tulburăm
  • tulburam
  • tulburarăm
  • tulburaserăm
  • tulburasem
a II-a (voi)
  • tulburați
(să)
  • tulburați
  • tulburați
  • tulburarăți
  • tulburaserăți
  • tulburaseți
a III-a (ei, ele)
  • tulbură
(să)
  • tulbure
  • tulburau
  • tulbura
  • tulburaseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • turbura
  • turburare
  • turburat
  • turburatu‑
  • turburând
  • turburându‑
singular plural
  • turbură
  • turburați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • turbur
(să)
  • turbur
  • turburam
  • turburai
  • turburasem
a II-a (tu)
  • turburi
(să)
  • turburi
  • turburai
  • turburași
  • turburaseși
a III-a (el, ea)
  • turbură
(să)
  • turbure
  • turbura
  • turbură
  • turburase
plural I (noi)
  • turburăm
(să)
  • turburăm
  • turburam
  • turburarăm
  • turburaserăm
  • turburasem
a II-a (voi)
  • turburați
(să)
  • turburați
  • turburați
  • turburarăți
  • turburaserăți
  • turburaseți
a III-a (ei, ele)
  • turbură
(să)
  • turbure
  • turburau
  • turbura
  • turburaseră
Intrare: tulburat
tulburat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tulburat
  • tulburatul
  • tulburatu‑
  • tulbura
  • tulburata
plural
  • tulburați
  • tulburații
  • tulburate
  • tulburatele
genitiv-dativ singular
  • tulburat
  • tulburatului
  • tulburate
  • tulburatei
plural
  • tulburați
  • tulburaților
  • tulburate
  • tulburatelor
vocativ singular
plural
turburat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turburat
  • turburatul
  • turburatu‑
  • turbura
  • turburata
plural
  • turburați
  • turburații
  • turburate
  • turburatele
genitiv-dativ singular
  • turburat
  • turburatului
  • turburate
  • turburatei
plural
  • turburați
  • turburaților
  • turburate
  • turburatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tulbura turbura

  • 1. tranzitiv A face ca un lichid să devină tulbure, să se umple de impurități.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: limpezi attach_file 4 exemple
    exemple
    • Un mistreț odată tulburase rîul unde calul... Merse de bău. BOLINTINEANU, O. 194.
      surse: DLRLC
    • Cerui apă de izvor, Ea mi-o tulbură cu dor. ALECSANDRI, P. P. 237.
      surse: DLRLC
    • Unde vede apă rece, Ea o tulbură și trece. ALECSANDRI, P. P. 264.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Vinul s-a tulburat.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. reflexiv (Despre cer) A se acoperi de nori, a se întuneca.
      exemple
      • Paparudă rudă, Vino de mă udă, Cu urcioru cioru Să se turbure ceru. POP.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. (Despre vreme) A se posomorî, a se strica.
        surse: DEX '09 DLRLC sinonime: posomorî strica attach_file un exemplu
        exemple
        • Într-adevăr, să tulbură vremea, grăi gospodina grăbit. Trebuie să ne mutăm în casă. SADOVEANU, B. 25.
          surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A face să-și piardă sau a-și pierde limpezimea, transparența, claritatea.
    surse: DEX '98 DEX '09 attach_file 4 exemple
    exemple
    • Livezi verzi să vestejea, Ape reci să tulbura. Văi adînci că răsuna. ȘEZ. II 78.
      surse: DLRLC
    • figurat De-acuma toate s-au tulburat în jurul meu... Trece peste mine un vîrtej mare. SADOVEANU, O. VII 55.
      surse: DLRLC
    • figurat Oastea vizirului se tulbură toată, năpădită ca de-o furtună. VLAHUȚĂ, R. P. 25.
      surse: DLRLC
    • Izvoarele își tulburau adîncul, ca să-și azvîrle afară undele lor. EMINESCU, N. 5.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv tranzitiv figurat A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea; a (se) emoționa, a (se) îngrijora, a (se) neliniști.
    exemple
    • Nu cinstea și inima lui Badea îl tulburau pe Constantin, ci prietenia cu Mușat. GALACTION, O. I 141.
      surse: DLRLC
    • O nouă problemă gravă i se ivi acum și îl tulbura adînc. CAMIL PETRESCU, N. 29.
      surse: DLRLC
    • Apropierea ei îl tulbura. REBREANU, R. I 244.
      surse: DLRLC
    • Simțea că se turbură din ce în ce mai tare. DUMITRIU, N. 179.
      surse: DLRLC
    • Simt însă că mă turbur. Că altcineva vorbește, înaintea mea, la o altă groapă. SAHIA, N. 121.
      surse: DLRLC
    • Cătă asupra domniței cu ochi galeși, dar tot pe furiș, și o văzu că se turburase. ISPIRESCU, L. 240.
      surse: DLRLC
    • 3.1. A (se) supăra foarte tare; a (se) mânia.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: agita enerva mânia supăra antonime: calma attach_file 5 exemple
      exemple
      • Cum mă vor vedea [nebunii], toți să vor turbura atît, încît spitalul să va amesteca. GOLESCU, Î. 56.
        surse: DLRLC
      • Ana... învinsă și oareșicum umilită de-atîta răbdare și bunătate pe care nu izbutise s-o tulbure, sfîrși prin a înțelege ș-a se căi. VLAHUȚĂ, O. A. III 37.
        surse: DLRLC
      • Simt că mînia mă turbură!... Pot să te omor lîngă acest corp. BOLINTINEANU, O. 466.
        surse: DLRLC
      • Văzînd așa mare obrăznicie, pe de o parte i-a venit a rîde, iară pe de alta se turbură grozav. CREANGĂ, P. 83.
        surse: DLRLC
      • Cum să nu mă tulbur... dacă m-o lăsat în mijlocul drumului. ALECSANDRI, T. I 119.
        surse: DLRLC
    • 3.2. A-și pierde sau a face să-și piardă judecata limpede, normală; a (se) întuneca.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: zăpăci întuneca attach_file 5 exemple
      exemple
      • Nu mai pălăvrăgi. Nu mai turbura mintea băiatului. STANCU, D. 252.
        surse: DLRLC
      • Zvonul nu-mi tulburase auzul. SADOVEANU, Î. A. 85.
        surse: DLRLC
      • Lacrimi de ciudată fericire îmi tulburau vederea. GALACTION, O. I 102.
        surse: DLRLC
      • De-mi turburi gîndul cu-ale tale gînduri mici, te gonesc de lîngă mine. EFTIMIU, Î. 22.
        surse: DLRLC
      • Lui Harap-Alb i se tulburau mințile, uitîndu-se la fată. CREANGĂ, P. 275.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Petrecea o viață liniștită între tîrgoveții de acolo; nu-l tulbura nimeni și nu stîrnea nici o tulburare nimănui. SADOVEANU, N. P. 317.
      surse: DLRLC
    • De ce însă să turbure această ultimă seară. C. PETRESCU, Î. I 11.
      surse: DLRLC
    • Nu i-a prea plăcut... că i-au turburat tabietul. CARAGIALE, O. III 45.
      surse: DLRLC

etimologie:

tulburat turburat

  • 1. (Despre lichide) Lipsit de transparență, de limpezime, amestecat cu impurități.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Despre ape:
      exemple
      • Mă visez în cabina vaporului balansat de valurile oceanului tulburat. BART, S. M. 41.
        surse: DLRLC
      • Zgomotul creștea, ca marea turburată și înaltă. EMINESCU, O. I 144.
        surse: DLRLC
      • Din stînci în stînci el saltă zdrobit... Frumoasa-i limpezime în clipă turburată Se schimbă-n largi troiene de spume argintii. ALECSANDRI, P. III 135.
        surse: DLRLC
      • figurat Să iei o sută de galbini... și să mi-i trimeți cît se poate mai în grabă, fiindcă vremile sînt foarte tulburate. KOGĂLNICEANU, S. 225.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (Despre cer) Acoperit de nori.
      exemple
      • Cerul era turburat, nori groși se primblau ca niște munți pe el. NEGRUZZI, S. I 57.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat Despre oameni și despre manifestările lor:
    exemple
    • Glasul tatei însă fusese mai tulburat ca de obicei. SADOVEANU, O. V 214.
      surse: DLRLC
    • Odată Veronica veni turburată și cu ochii în pămînt. GALACTION, O. I 319.
      surse: DLRLC
    • Mi-e gîndul turburat, două drumuri am în față. Care-i cel adevărat? EFTIMIU, Î. 93.
      surse: DLRLC
    • Ah! Despot, mi-e sufletul uimit, Mi-e mintea tulburată. ALECSANDRI, T. II 106.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Amețit de băutură.
      exemple
      • Brațele goale, ciolănoase... se ridicau mereu peste capetele tulburate, amenințînd ori prevestind o primejdie. REBREANU, I. 34.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Îl aruncă mult mai îndărăt, izbind și pe zmeu în cap, iară zmeul veni turburat, se luptă cu Prîslea... și rămase și el mort. ISPIRESCU, L. 86.
        surse: DLRLC
      • Las’ că vă judec eu acuși, necuraților; voi scoate incul din voi, zise Ivan tulburat. CREANGĂ, P. 304.
        surse: DLRLC
    • 2.3. (Despre funcția unor organe sau facultăți fizice ori psihice) Care și-a pierdut echilibrul normal, care s-a dereglat.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi tulbura
    surse: DEX '98 DEX '09