opțiuni
  • info

3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tuluc sm [At: TDRG / V: (reg) ~unc, ~ung / Pl: ~uci / E: mg tulok] (Reg) 1 Vițel între unu și trei ani Si: junc, juncan, (reg) tulucan, tulucaș. 2 Ființă dolofană. 3 Persoană cumsecade. 4 Pui de lup. 5 (Iht) Zglăvoacă (Cottus gobio).

TULÚC, tuluci, s. m. (Regional) Vițel (de la unu pînă la trei ani).

tulúc și -úng m. (ung. tulok). Trans. Junc.

ȚULÚC, țuluci, s. m. (Reg.) Moț1, ciuf. – Cf. bg. culuf, rom. zuluf.

ȚULÚC, țuluci, s. m. (Reg.) Moț1, ciuf. – Cf. bg. culuf, rom. zuluf.

țuluc sn [At: CIHAC, II, 710 / Pl: ~uci, (rar) ~uce sn / E: ngr τσουλούφι, bg цулуф] 1 (Mol) Ciuf (1). 2 (Mol; îe) A se ține ~ A sta grămadă, unul lângă altul. 3 (Mun) Barbișon.

zuluf s.m. Șuviță de păr răsucită în spirală (pe tîmple); buclă, cîrlionț. Mîna maicii îi mai depărta un zuluf de pe ochi (ARGH.). • pl. -i. și (reg.) zuluh, zăluf s.m. /<tc. zülüf, ngr. τσουλούφι.

ȚUCULÚC s. n. v. țuluc.

ȚULÚC, țuluci, s. m. (Regional) Moț, ciuf. De-abia mi-i lua pe Gerilă de țuluc și l-îi purta cu nasul pe la soare, doar s-a încălzi cîtuși de cît. CREANGĂ, P. 246. – Variantă: țuculúc s. n.[1]

  1. DLRLC listează și forma țuțuluc, care trimite tot la țuluc. — cata

ȚUȚULÚC s. n. v. țuluc.

ȚULÚC ~ci m. pop. Smoc de păr zbârlit; moț; ciuf. /< bulg. țuluf, ngr. tsulúfi

țuluc n. Mold. chică: mi-l lua de țuluc CR. [Cf. gr. mod. TSULÚFI, zuluf].

țulúc n., pl. e (ngr. dzulufi [scris tzu-], zuluf). Mold. Fam. A apuca de țuluc, a apuca de chică (de păr), a trage o păruĭală. V. cĭuf, moț.

zulúf m. (turc. züluf, d. pers. zülf; ngr. zulúfi și dzulúfi [scris tz-], de unde rom. țuluc. Cp. cu țumburuc). Fire de păr unite și răsucite în spirală paralel unele altora, cum era moda în timpu perucilor, cum purtaŭ cocoanele pînă pe la 1880 și cum îs și percĭuniĭ Jidanilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țulúc (reg.) s. m., pl. țulúci

țulúc s. m., pl. țulúci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TULÚC s. v. junc, mânzat.

tuluc s. v. JUNC. MÎNZAT.

ȚULÚC s. v. moț.

țuluc s. v. MOȚ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tulúc (-ci), s. m. – Vițel, juncan. – Var. tulucan. Mag. tulok (Tiktin). În Trans.

arată toate definițiile

Intrare: Tuluc
Tuluc nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tuluc
Intrare: tuluc
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tuluc
  • tulucul
  • tulucu‑
plural
  • tuluci
  • tulucii
genitiv-dativ singular
  • tuluc
  • tulucului
plural
  • tuluci
  • tulucilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țuluc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuluc
  • țulucul
  • țulucu‑
plural
  • țuluci
  • țulucii
genitiv-dativ singular
  • țuluc
  • țulucului
plural
  • țuluci
  • țulucilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuculuc
  • țuculucul
  • țuculucu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • țuculuc
  • țuculucului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuțuluc
  • țuțulucul
  • țuțulucu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • țuțuluc
  • țuțulucului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tuluc

etimologie:

țuluc țuculuc țuțuluc

etimologie: