Definiția cu ID-ul 713665:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tuluc, -i, s.m. – 1. Vițel, juncan: „Om tare cât doi tuluci, adică doi junci” (A. Radu 1941: 14). 2. Pui de urs (în Săcel, Vișeu și Borșa) (ALR 1973: 576). Tulucu, poreclă în Dragomirești. – Din magh. tulok „junc” (Țiplea 1906).