15 definiții pentru junc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUNC, junci, s. m. Bou sau taur tânăr (între doi și trei ani) nepus la jug. – Lat. juvencus.

JUNC, junci, s. m. Bou sau taur tânăr (între doi și trei ani) nepus la jug. – Lat. juvencus.

junc sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~nci / E: ml juvencus, -um] 1-2 (Reg) Bou sau taur tânăr (între doi și trei ani) nepus la jug Si: juninc (1-2).

JUNC, junci, s. m. Bou sau taur tînăr (între doi și trei ani) nepus la jug. V. juncan. [Țapul] se făcuse mare cît un junc, cu picioare puternice și groase și cu un grumaz care ținea greutatea unui om. SADOVEANU, O. VI 103. Apoi mai vreau... De amiaz-un junc gras. PĂSCULESCU, L. P. 252. Să mîncăm carne de junc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 317.

JUNC ~ci m. Bou sau taur tânăr, în vârstă de la doi până la trei ani. /<lat. juvencus

junc m. bou tânăr de 2-3 ani. [Lat. JUVENCUS].

junc, -ă s. (lat. jŭvĕncus, jŭvĕnca, d. júvenis, tînăr, trecînd pin fazele *juenc, *juînc, junc, ca cruentus, proventus, rom. crunt, prunc; it. giovenco, -nca). Taur tînăr, vacă tînără.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JUNC s. (ZOOL.) mânzat, (Transilv. și Maram.) tuluc. (Carne de ~.)

JUNC s. (ZOOL.) mînzat, (Transilv. și Maram.) tuluc. (Carne de ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

junc (junci), s. m. – Bou sau taur tînăr. – Mr. giuncu, megl. junc, istr. jungu. Lat. iŭvĕncus (Pușcariu 919; REW 4641; DAR), cf. it. giovenco, sicil., napol. jenku.Der. juncă, s. f. (vacă tînără), care poate fi reprezentant al lat. iuvenca (Pușcariu 920; Candrea-Dens., 921); juncan, s. m. (junc mai mare), cu suf. -an. Cf. june, junice.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

junc, junci, s.m. – (reg.) Bou sau taur tânăr (între 2 și 3 ani), nepus la jug: „De ț-ar si găina-un cuc / Ț-aș si dat bani de un junc” (Memoria, 2001: 107). ♦ (onom.) Juncar, nume de familie (12 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Lat. juvencus „taur tânăr” < lat. juvenis „tânăr” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, DA, cf. DER; DEX, MDA).

junc, -i, s.m. – Bou sau taur tânăr (între 2 și 3 ani) nepus la jug: „De ț-ar si găina-un cuc / Ț-aș si dat bani de un junc” (Memoria 2001: 107). – Lat. juvencus.

Intrare: junc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • junc
  • juncul
  • juncu‑
plural
  • junci
  • juncii
genitiv-dativ singular
  • junc
  • juncului
plural
  • junci
  • juncilor
vocativ singular
  • juncule
plural
  • juncilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

junc, juncisubstantiv masculin

  • 1. Bou sau taur tânăr (între doi și trei ani) nepus la jug. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote [Țapul] se făcuse mare cît un junc, cu picioare puternice și groase și cu un grumaz care ținea greutatea unui om. SADOVEANU, O. VI 103. DLRLC
    • format_quote Apoi mai vreau... De amiaz-un junc gras. PĂSCULESCU, L. P. 252. DLRLC
    • format_quote Să mîncăm carne de junc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 317. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.