junc sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~nci / E: ml juvencus, -um] 1-2 (Reg) Bou sau taur tânăr (între doi și trei ani) nepus la jug Si: juninc (1-2).

JUNC, junci, s. m. Bou sau taur tînăr (între doi și trei ani) nepus la jug. V. juncan. [Țapul] se făcuse mare cît un junc, cu picioare puternice și groase și cu un grumaz care ținea greutatea unui om. SADOVEANU, O. VI 103. Apoi mai vreau... De amiaz-un junc gras. PĂSCULESCU, L. P. 252. Să mîncăm carne de junc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 317.

JUNC ~ci m. Bou sau taur tânăr, în vârstă de la doi până la trei ani. /<lat. juvencus

junc m. bou tânăr de 2-3 ani. [Lat. JUVENCUS].

junc, -ă s. (lat. jŭvĕncus, jŭvĕnca, d. júvenis, tînăr, trecînd pin fazele *juenc, *juînc, junc, ca cruentus, proventus, rom. crunt, prunc; it. giovenco, -nca). Taur tînăr, vacă tînără.

junc s. m., pl. junci

junc s. m., pl. junci

junc s. m., pl. junci

junc, -ci.

junc (junci), s. m. – Bou sau taur tînăr. – Mr. giuncu, megl. junc, istr. jungu. Lat. iŭvĕncus (Pușcariu 919; REW 4641; DAR), cf. it. giovenco, sicil., napol. jenku. – Der. juncă, s. f. (vacă tînără), care poate fi reprezentant al lat. iuvenca (Pușcariu 920; Candrea-Dens., 921); juncan, s. m. (junc mai mare), cu suf. -an. Cf. june, junice.

JUNC s. (ZOOL.) mânzat, (Transilv. și Maram.) tuluc. (Carne de ~.)

junc s.m. (zool.) mânzat, vițel, bic, tuluc, turmac. Țapul s-a făcut mare cât un junc.

JUNC s. (ZOOL.) mînzat, (Transilv. și Maram.) tuluc. (Carne de ~.)

junc, junci, s.m. (reg.) Bou sau taur tânăr (între 2 și 3 ani), nepus la jug: „De ț-ar si găina-un cuc / Ț-aș si dat bani de un junc” (Memoria, 2001: 107). ■ (onom.) Juncar, nume de familie în jud. Maram. – Lat. juvencus „taur tânăr” (DEX, MDA).

junc, junci, s.m. – (reg.) Bou sau taur tânăr (între 2 și 3 ani), nepus la jug: „De ț-ar si găina-un cuc / Ț-aș si dat bani de un junc” (Memoria, 2001: 107). ♦ (onom.) Juncar, nume de familie (12 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Lat. juvencus „taur tânăr” < lat. juvenis „tânăr” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, DA, cf. DER; DEX, MDA).

junc, -i, s.m. – Bou sau taur tânăr (între 2 și 3 ani) nepus la jug: „De ț-ar si găina-un cuc / Ț-aș si dat bani de un junc” (Memoria 2001: 107). – Lat. juvencus.