tuluc sm [At: TDRG / V: (reg) ~unc, ~ung / Pl: ~uci / E: mg tulok] (Reg) 1 Vițel între unu și trei ani Si: junc, juncan, (reg) tulucan, tulucaș. 2 Ființă dolofană. 3 Persoană cumsecade. 4 Pui de lup. 5 (Iht) Zglăvoacă (Cottus gobio).

TULUC, tuluci, s. m. (Regional) Vițel (de la unu pînă la trei ani).

tulúc și -úng m. (ung. tulok). Trans. Junc.

tulunc sm vz tuluc

tulung sm vz tuluc

tuluc (-ci), s. m. – Vițel, juncan. – Var. tulucan. Mag. tulok (Tiktin). În Trans.

TULUC s. v. junc, mânzat.

tuluc s. v. JUNC. MÎNZAT.

tulúc, tuluci, s.m. (reg.) 1. Vițel, juncan, mânzat (Maram., Trans.): „Om tare cât doi tuluci, adică doi junci” (A. Radu, 1941: 14). 2. Pui de urs. ■ (onom.) Tulucu, poreclă în Dragomirești. – Din magh. tulok „junc” (Scriban; Tiktin, după DER; MDA).

tuluc, tuluci, s.m. – (reg.) 1. Vițel, juncan, mânzat (Maram., Trans.): „Om tare cât doi tuluci, adică doi junci” (A. Radu, 1941: 14). 2. Pui de urs (în Săcel, Vișeu și Borșa) (ALRRM, 1973: 576). ♦ (onom.) Tulucu, poreclă în Dragomirești. – Din magh. tulok „junc” (Țiplea, 1906; Scriban; Tiktin, cf. DER; MDA).

tuluc, -i, s.m. – 1. Vițel, juncan: „Om tare cât doi tuluci, adică doi junci” (A. Radu 1941: 14). 2. Pui de urs (în Săcel, Vișeu și Borșa) (ALR 1973: 576). Tulucu, poreclă în Dragomirești. – Din magh. tulok „junc” (Țiplea 1906).